Parfumul cald al pâinii

Poveste parfumată

…Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi!”

Mirosul pâinii proaspăt coapte nu te îmbie doar la o gusta, ci te face o persoană mai bună. Mirosul pâinii scoase atunci din cuptor, te face mai bun ca OM!

Pâinea! Nimic nu-ți amintește mai acut de foame ca mirosul pâinii proaspăt scoase din cuptor. Unii o uită, făcând mereu referiri la felurile savante, gustoase, complicate. Un om flămând va cere o pâine…Lucrezi ca să ai pâine…Se
poate fără altele, dar nu se poate fără pâine…E  pâinea și al său parfum cea mai cunoscută, așadar, hrană de pe pământ. De nelipsit. ”Pâinea de piatră a sculptorului e veşnică, gândeşte cu umilinţă brutarul.”Ai luat pâine? Avem pâine? Ai bani de pâine? Pâinea este regele mesei şi toate celelalte sunt doar curtea regală care îl înconjoară pe suveran…”E un om bun ca pâinea caldă…Ai în mână pâinea și cuțitul, folosește-le!…Să ai zilnic pâine și apă…O țară de păine…Fie pâinea bună, rea, tot mai bine-n țara mea…Nimic nu e mai scump decât pâinea.”  Toate aceste cugetări, pe care le știm
cu toții și care au înfruntat mileniile prin profunzimea și înțelepciunea lor, au diverse conotații, le folosim aproape zilnic și au intrat atât de firesc în limbajul tuturor, cum pâinea zilnică își face loc pe masa fiecăruia.

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine. ( de Omar Khayyam)

Rupi pâinea caldă și adânc parfumată  cu două mâini…dar câte mâini au muncit ca tu s-o ai la masă?! Mulțumește-le! Mulțumește holdelor aurii, presărate cu senin de albăstrele și stropi sângerii de maci, sub soarele de iulie. Acolo, un bob  mititel  se dă peste cap în vârtejul  morii, se umflă sub mâna brutarului, se aurește în cuptorul dogoritor, și toate astea doar pentru noi.
Grâu verde de primăvară, pus în coșuri de răchită sub ouăle roșii de Paști, grâu de aur sub soarele amiezelor de vară, numai bun de măcinat și dospit, grâu al pâinii, grâu primordial, originar, vechi și nou, ești, poate, singura monedă valabilă și veșnică. Al pânii grăunte de preț.

Pfff, ce de făină era în bucătăria bunicii! Un praf alb care stârnea un pic de tuse și multă ilaritate… Gata, e cernută, la frământat cu noi! Drojdia cu miros puternic, apa, sarea, făina, maiaua, toate erau aruncate în covata mare de frământat…Nu le pot uita. O vecină o ajuta pe bunica. Frumoasele și dodoloațele pâini, făcute pentru o săptămână întreagă, erau aranjate pe o lopată și introduse în cuptorul dogoritor. Obrajii bunicii ardeau ca soarele deasupra holdelor, vara. Focul care cocea pâinile era vesel și puternic, iar culoarea  rumenă a pâinii semăna cu obrajii bunicii. Jăraticul verii stăruia în soarele feței aplecate peste lopata care scotea hrana pentru toți. Pâinea ardea palmele bunicii întocmai cum soarele ardea lanul auriu, în zi de iulie. Chipul său frumos zâmbea atunci când coaja brun-roșcată își aurea mireasma pe șervetul alb, anume pregătit. Parfumul ademenitor mă făcea nerăbdătoare: pâinile mici, turtite, umplute cu prune și mere, așteptau la rând. Se numeau ”cocorade” și erau cele mai bune din lume. O pâine cu prune, coaptă în cuptor, fierbinte, care n-avea seamăn pe lume! Toți primeam și dacă aveam obiceiul să-mi împart, generoasă, cutia cu bomboane de ciocolată,  cocorada  mea cu prune n-o dădem nimănui, vă asigur! Vremuri îndepărtate, cu aromă naivă de pâine caldă și amintirea căldurii sufletului bunicii.

Parfumurile nu prea au mireasmă de pâine, așa cum nu au mireasmă de saleuri cu susan sau de covrigi cu sare! Nu li se potrivește. Vreau să subliniez acest aspect, care se referă la sfera de arome în care se poate încadra un parfum bun. Da, de prăjituri cu vanilie se admite, cu toate că ar fi ideal ca numai vanilia s-o simțim, dar și pe aceea cu zgârcenie și ca bază a parfumului. Note de scorțișoară, zahăr sau miere au multe parfumuri, așa cum notele de caramel și ciocolată  fac dintr-un parfum o capodoperă,  de multe ori. Dar acelea sunt dulciuri și aromele specifice acestora. Pe când pâinea e un aliment de bază, poate cel mai consistent. Pâinea trebuie să aibă miros de pâine, nu parfumul.
Așa că am găsit un parfum tare drag mie, care miroase atât de bine a primavară, încât te amețește la propriu. Iar dacă vă veți întreba ca caută el la ”Parfumul pâinii”, vă voi destăinui că are în componență, pe lângă aroma de liliac alb, mireasmă de grâu verde, tânăr, cules de pe câmpurile Primăverii.
Dacă treci primăvara, așa, cam prin luna aprilie spre sfârșit, pe o stradă pariziană pe unde are obiceiul să se plimbe frumoasa Olivia Giacobetti, una din marile creatoare de parfumuri ale momentului, te întâlnești cu o parfumată specie de liliac alb și minunat, care crește în grădinile ascunse ale Parisului. Ești en passant (în trecere), abia îl simți, dar te înfioară , răcoros și amețitor. Olivia i-a cules parfumul și l-a amestecat cu grâu tânăr, încă verde, cu boabe pline de sevă. Apoi a adăugat un pic de castravete foarte verde,  proaspăt și a ambalat parfumul simplu și discret, ca pentru Editions de Parfums Frédéric Malle,  care l-a comandat.  En passant de Frédéric Malle a fost lansat în anul 2000  și e unul din cele mai proaspete parfumuri în care, pe lângă primăvara liliacului alb, se simte grâul destul de bine. E minunat, o bucurie, o raritate și un moment de fericire absolută.

[inlinkz id = 21]

Articole create 906

43 de comentarii la „Parfumul cald al pâinii

  1. Mirela, nici nu ´m-am gandit ca se poate scrie asa frumos pe tema simpla- aparent- a pâinii.M-ai dat gata,cu lanul de grau,macii,bobul cel mic,bunica cu obrajii rumeni… Pâna si parfumul mi-a atras atentia,si eu nu mai folosesc de mult parfumuri,in afara de cele stick-uri organice.Nu le mai suport mirosurile artificiale,de cand sunt asa de orientata pe organic,simt imediat artificialul. Insa parfumul asta chiar mi-a starnit curiozitatea,ca si creatoarea lui.
    Chapeau! 🙂

    1. Dragă Irina, ai ales o temă prietenoasă, aproape de sufletul și inima oricui iubește stabilitatea, familia, căldura unui cămin. E una din cele mai frumoase.
      Eu folosesc numai parfum original, fără chimicale, ador să-mi iau uneori un parfum veritabil. Merităm! 😉
      Să știi că Olivia e foarte respectată, domnul F. Malle o apreciază enorm. Și hai să-ți dau un pont: ea crează parfumuri organice!!!
      Review of Olivia Giacobetti’s Honore des Pres organic perfume collection
      http://intentblog.com/review-olivia-giacobettis-honore-des-pres-organic-perfume-collection/
      Așa că ai noroc să o cunoști! 😉
      Acum…noapte bună și o zi frumoasă mâine! 🙂

  2. Am scris amandoua despre bunici, despre covata in care framantau painea, despre fierbinteala simtita in palme, iar asta mi se pare un lucru bun.
    Citind despre graul primordial, despre singura moneda valabila si vesnic, mi se trezeste in suflet un adanc respect pentru pamant, pentru cei care il muncesc, oferindu-ne painea noastra cea de toate zilele.
    Nu stiu cum miroase graul crud, nu imi amintesc sa ii fi simtit aroma, dar mi-l pot imagina.

    1. Abia acum voi veni la tine dragă Vienela, deoarece cred că pe la ora 2,00 m-am culcat, dar n-am dormit ci m-am uitat la un film bun! Recuperez eu acum! 😉
      E firesc să scriem despre bunici: cred că cei care am avut bunici atât de buni și dragi suntem privilegiați, suntem, la rându-ne, mai calzi și mai iertători, dar și mai fericiți.
      Grâul crud are o prospețime ”iute”, tinerească, e un miros verde și primăvăratec, plin de elan, știu că înțelegi! Mă inspiră. 🙂

  3. Ademenitoare, pâinea, și atrăgător, parfumul En passant. Cred că parfumul ăsta, fără dulcegării, mi s-ar potrivi tare bine. După cum l-ai descris (atât de poetic), ar fi pe gustul meu.

    1. Nu există parfum bun cu ”dulcegării”, ci doar dulce. Cele ”dulcege” nu pot fi semnate de mari maeștri parfumieri. Dar cele dulci, da! 😉
      Acesta este plin prospețime, are și dulceața liliacului, e verde și are un suflu tânăr! E mai greu de găsit, dar merită, are atuuri care-l fac să fie dorit.
      PS: Da, ți s-ar potrivi, m-am gândit bine! 😉

  4. Ce mireasmă ademenitoare împrăștie „pâinea caldă și adânc parfumată cu două mâini!”
    Frumoase amintiri însoțite de miresmele bunicii!
    O duminică superbă vă doresc!

    1. Sper ca tu să te bucuri mult timp de bunicii tăi!
      Cele mai frumoase amintiri sunt legate de familie. Așa a fost și va fi, pentru că pâinea e liantul benefic al celor mai frumoase legături dintre oameni!
      O duminică minunată,dragă Sara! 🙂

  5. parca m-am vazut si eu in lanul de grâu, vara, printre macii de la marginea câmpului… Frumoasa poveste Mirela draga! miresmele din bucatarie bunicii tale sunt fermecatoare!
    si descrierile plastice, frumoasele comparatii între arsita de pe fata si mâinile bunicii si holdele de grâu! deosebite îmbinari de idei.
    Sa ai o duminica parfumata!

    1. Dragă Carmen, am avut așa, o senzație clară că văd chipul blând al bunicii arzând sub dogoare, ca apoi să se limpezească în umbra camerei ”bune”, cea din față!
      Mulțumesc draga mea, apreciez mult că îți place descrierea, am găsit și eu în scrierile voastre asemenea descrieri plastice, creatoare de imagini minunate și dragi.
      O duminică cu miros cald de pâine îți doresc! 🙂

  6. Mirela :
    Sper ca tu să te bucuri mult timp de bunicii tăi!
    Cele mai frumoase amintiri sunt legate de familie. Așa a fost și va fi, pentru că pâinea e liantul benefic al celor mai frumoase legături dintre oameni!
    O duminică minunată,dragă Sara!

    Mulțumesc mult, doamna Mirela!
    Din păcate, pe doi dintre bunici i-am pierdut deja de câțiva ani buni, iar ceilalți doi sunt bătrâni, bolnavi, neputincioși… 🙁
    Zi senină să aveți!

    1. Îmi pare foarte rău, n-am știut…E trist, dar ai, poate, amintiri de când erai mai mititică.
      Fetița mea are o bunică la oraș, care o adoră (e mama mea!) iar ceilalți doi nu sunt chiar bunicii din poveste, chiar dacă o iubesc mult, dar în felul lor.
      Asta-i viața, dragă Sara!
      Te îmbrățișez cu mare drag! 🙂

  7. Ai scris o poveste foarte frumoas astazi! De fapt si eu trebuia sa figurez în lista dar pana acum nu am putut lega nici macar doua vorbe despre paine, nu merge!
    Sper sa o rezolv pana mai tarziu!

    1. Minnie dragă, ai timp până deseară! Putem citi și mai târziu, sau chiar mâine. Mă bucur că ți-a plăcut. Urmează tema aleasă de tine, va fi foarte frumoasă! Îmbrățișări și o zi frumoasă! 🙂

  8. Bună Mirela!
    Felicitări pentru postare!
    Mi-a plăcut mult și crede-mă că-mi plouă în gură când văd
    pâinea aceia crescută așa frumos!
    Duminică plăcută îți doresc din suflet!
    Cu mult drag te îmbrățișez!

    1. E apetisantă o pâine proaspătă și caldă! Frumos crescută! 🙂
      Mă bucur mult că ți-a plăcut.
      O seară plăcută, dragă ELENA! 🙂

  9. Vineri am fost prin oras si am cumparat paine proaspata.Franzela feliata si o paine neagra rotunda pe care am impartit-o cu niste femei bolnave care s-au bucurat de parca primisera nu stiu ce tort.
    Din nou, o poveste parfumata, iti aduce aminte de copilarie, de bunica ta draga.parca o vad cum face painea, vad si cuptorul incins pentru a coace painea rotunda cu un miros atat de imbietor.
    Ce bun e un colt de paaine calda!
    Mirela, am si eu o poveste, iti las link-ul.
    http://g1b2i3.wordpress.com/2012/11/02/parfumul-painii/

    Incerc sa-i vizitez si pe ceilalti povestitori chiar in aceasta seara, daca nu, atunci maine.
    O saptamana mai buna, Mirela!

    1. Frumos gest ai făcut, Gabi dragă, dar eu te cunosc și știu că nu e prima dată! Nimic nu se compară cu un colț de pâine prospătă, mai ales atunci când îți este oferit de un om care are suflet mare și bani mai puțini…Dumnezeu vede tot, iar tu știi asta. Mereu îmi aduc aminte de cea mai demnă și cumsecade persoană din viața mea: bunica.
      Să ai o săptămână plină de bucurii!

  10. Apa, paine si persoana iubita… zice Omar K. Cat timp, insa, ne multumim numai cu atat? 🙂
    Forte frumos ai scris despre paine. Ce buna e painea proaspata, abia scoasa din cuptor! Cred ca la fiecare poveste, in comentariu, voi scrie acelasi lucru! Tema este interesanta, evocatoare… 🙂 Dragoste, cinste, stabilitate, prietenie… Toate acestea si multe altele cred ca simbolizeaza painea 🙂
    Viata fericita, Mirela!
    P.S. Parfumul e, ca de obicei, minunat descris.

    1. Ai dreptate, nu știu cât timp ne mulțumim, asta ține de natura umană, să fim niște veșnic nemulțumiți…Dar e atât de frumoasă poezia! 🙂
      Da, Irina a găsit o temă superbă, de la început m-a atras. Toate temele noastre sunt frumoase, avem acest dar și hai să ne mai și mândrim cu el!
      Îmbrășișări și aromă de pâine caldă, dragă Diana! 🙂

  11. De cand ma chinui sa comentez…si mereu ceva m-a intrerupt 🙂 Imi pare rau.
    „Vremuri îndepărtate, cu aromă naivă de pâine caldă și amintirea căldurii sufletului bunicii.” Mirela, daca ai sti cat de frumoasa fraza ai scris…E superba! Ca toata povestea painii facute de bunica, de altfel. Dar si a acelor micute cocorade, despre care abia azi aflu. Cred ca sunt bune daca mai degraba ai fi impartit cu altii ciocolata decat cocoradele 🙂
    Copilaria cu ale ei minunatii e nepretuita pentru un om. La fel cum painea e cea mai importanta in alimentatie. Putem trai, la urma urmei, doar cu paine si apa…
    Minunat omagiu inchinat bunicii tale.
    O seara cat mai frumoasa iti urez!

    P.S.- Noi mancam numai paine facuta in casa. O data la doua zile 🙂 Foarte rar am mai cumparat cate-o paine de fabrica, daca s-a intamplat de nu s-a ajuns vreodata…

    1. M-ai emoțiopnat cu aprecierea ta, dragă Elly! Nu m-am gândit că amintirea pâinii făcute de bunica și a cocoradelor (erau și mai mari, ale copiilor erau mici) mă va transforma în mic scriitor (de ocazie). Dar când vine vorba de bunica, am niște aripi largi și generoase!
      Te invidiez pozitiv pentru pâinea făcută în casă. Dacă îmi vei spune că ai și cuptor, nu mă voi mira, văd că știi să faci aproape orice ține de gospodărie și grădină, așa fragilă și frumoasă cum ești! 🙂
      O seară cu parfum de pâine caldă! 😉

  12. 1. Eu nu mănânc pâine.
    2. Toţi cei care vor citi ceea ce spun, mănâncă pâine.
    3. Ce fel pâine şi în ce cantitate, e treaba fiecăruia! 🙂
    Asta e părerea mea, adică a lui Baghi!
    Dar dacă l-aş lăsa pe Ifim să vă povestească de ce nu prea mai mănâncă pâine şi aşa mai departe, ar veni cu nişte poveşti care şi pe mine m-ar plictisi. 🙂

    1. Baghi, nici pikinii noștri nu mănâncă pâine, sunteți niște feline carnivore! Miau miau miau!
      Nu știu de ce Ifim nu mănâncă, poate și el e carnivor exclusivist sau își menține astfel silueta!
      Baghi, miau pupici de la cei doi pisici! 🙂

  13. Avem cuptor electric, asa-zis cuptor turcesc. E foarte bun. Am avut si cuptor din acela taranesc dar a trebuit sa dam jos cosul respectiv si am daramat si cuptorul (țestul).

  14. Imi aduc si eu aminte de aceste sentimente coplesitoare din copilarie. Poate pare bizar, dar pentru mine era ca un eveniment obtinerea painii :)) … stateam pe capul lui bunica si nu-i dadeam pace pana nu-mi dadea coltul, dupa ce era gata painea. Iar acele turtite … mhh … ce arome, ce gust si cata dragoste. Si azi cand mai trec pe la ea o pun sa-mi faca turte. De stiut stim si noi dar nu au acelasi gust ca atunci cand sunt facute de ea. O zi frumoasa va urez!

    1. Ce bine că o mai ai… Să dureze cât mai mult, s-o ai cât mai mult lângă tine! Frumoase clipe…O zi minunată! 🙂

  15. parfumul painii din bucataria bunicii tale…parfum bun de „acasa”…
    o amintire mereu calda si parfumata parte din copilaria ta frumoasa,se simte asta…

  16. Nu am avut timp să scriu, am fost plecată, dar citesc la voi.
    Cine nu s-ar gândi la bunica, sau mama care făceau pâine la cuptor, cândva?
    O săptămână frumoasă!

  17. Buna din nou, doamna Mirela.
    As mai adauga 2-3 parfumuri Serge Lutens cu nota de paine: Jeux de peau, Santal Majuscule si Santal Blanc. Si da, toate detin o nota interesanta de santal- in lupta cu parfumurile „fruitchouli” inca a la mode…

Dă-i un răspuns lui OchiiVerzi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus