Salată și salate

Dacă e sâmbătă, e Happy Weekend! Pentru un weekend plin de zâmbete și voie bună, participați și voi! La Elly Weiss găsiți detalii și vă puteți înscrie. Happy Weekend! 🙂
Salata…Fie că e verde, de crudități, de roșii, castraveți sau de fructe, fie că e supă de salată, sau prospătă și servită lângă o friptură, fie că e desert sau aperitiv cu maioneză, salata e nelipsită din meniul zilnic sau cel puțin din limbajul zilnic. La masă se servește salată, la un dineu, evident, avem pe masă salată, vinerea, în zi de post, gătim adesea supă de salată verde. Regimurile de detoxifiere abundă în salate de tot felul și aproap e că nu este loc unde cuvântul ”salată” să nu fie pronunțat frecvent. Să vedem care e etimologoia acestui cuvânt, pentru început.

Atelier IX. Zânele mele

Vă prezint încă o filă din cartea mea, ”Ce-au vrăjit zânele-n livezi”, o filă potpuriu, în care mai multe zâne ale pomilor se întâlnesc pe pajiștea însorită, pentru a -și arăta măiestria.
Am început să lucrez la o nouă cărțulie, dar, fiind o comandă, nu vă pot spune și arăta nimic până la publicarea ei. Cea de față (chiar dacă e cumpărată și plătită), încă nu e lansată oficial. Nu-mi place să fiu secretoasă, dar acestea sunt condițiile și mă conformez.
Cartea e proprietatea DeXign și orice încălcare a dreptului de autor e un delict, etc.
Dacă doriți să revedeți și celelalte sesiuni de Atelier, pun linkurile. Atelier VIIICrochiuri, Enya Pete invitată la Atelier VII, Atelier VI. Mitul androginului/Points of View, Atelier V, Atelier III, Atelier IV,Atelier II, Atelier I.

Parfumul primilor fulgi de nea

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus