Frumosul klimtian în suveniruri dragi nouă

Această postare participă la Wordless Wednesday sau  Miercurea fără cuvinte, un frumos joc cu imagini  inițiat de CARMEN, la care găsiți tabelul de înscriere și mai multe detalii. Happy WW!

Câteva cuvinte:
Un aspect aproape la fel de plăcut al vacanțelor ca și vizitarea însăși a orașelor minunate (muzeele, parcurile, palatele sau grădinile), sunt suvenirurile, care ne aduc aminte de locurile și momentele de neuitat într-un mod mai sensibil și mai cald uneori decât fotografiile. Iată câteva suveniruri de ”aur” pe care le-am găsit cu ocazia  Expoziției ”150 de ani de Klimt” , vernisată în 14 Iulie (data nașterii lui Klimt),  anul acesta, zi în care am avut bucuria să fim la Viena.  Este o superbă retrospectivă , o mare aniversare a  150 de ani de la nașterea pictorului meu preferat de după 1900, Gustav Klimt.  Aici sunt câteva obiecte pe care am avut plăcerea să le găsim în magazinul deschis în incinta Palatului Belvedere,  având etichete care atestă originalitatea lor. Foarte bucuroasă sunt de albumul Klimt, tipărit în condiții grafice de excepție. Și… cum nu puteam să cumpărăm un tablou care costă vreo 137.6 millioane de dolari, semnat Klimt, să ne mulțumim cu amintirile, înfățișând pagini de aur ale stilului klimtian inconfundabil.

 

😉 ...biletele de intrare!

 

 

 

 

 

 

 

 

Vania  Iubirile lui Raul

Zina  MINISTRUL JUSTITIEI – Fotografii în miercurea tăcută 74

Pandhoraa Maine…

Lili Metode și tehnici de învățare prin colaborare (interactive) – mozaicul

Articole create 906

44 de comentarii la „Frumosul klimtian în suveniruri dragi nouă

  1. Admir cu mare drag suvenirurile si consider ca sunt mai mult decat simple, dar dragi amintiri. Am umblat si eu candva prin lume si de peste tot am adus cate ceva specific locului, care sa-mi aminteasca de vizita facuta. De cate ori le privesc, retraiesc acel timp si acea detasare de cotidian, pe care numai vacantele si locurile speciale ti-o pot darui.
    Frumoase imagini!
    O zi si mai frumoasa! 🙂

    1. Multumesc Constantin!
      Ma gandesc sa fie acesta începutul unui șir de postări care au ca subiect comun ”Suvenir”, mai ales că m-au întrebat mulți cunoscuți ”ce aduceți din locurile vizitate, în afară de amintiri?” E interesant și acest aspect, cu atât mai mult cu cât eu n-aș aduce o ”gondoluță” în miniatură din Veneția, în schimb pe o masca originală (subliniez : originală!) am fost în stare să dau peste 65 Euro. Există amintiri legate de câte un loc drag, pe care aceste lucrușoare le sfințesc, nu le umbresc, cum susțin unii mult prea ”emancipați” în gândire! 😉 Și încă ceva: e important ca toate să fie lucrate acolo, nu făcute de chinezi, în marea lor goană după îmbogățire și kitsch-izare a lumii. Dar acesta e un alt subiect și nu-l voi aborda, cel puțin nu aici.
      O zi plăcută, Constantin! 🙂

    1. Așa este, e mai aproape! Și chiar mă gândesc că mi-ar plăcea să mai prind odată această retrospectivă klimtiană înainte de 3 ianuarie, când ni s-a spus că expoziția se ridică, rămânând doar exponatele care aparțin de drept Muzeului Palatului Belvedere. Să vedem! 😉
      Mă bucur că-ți plac! 🙂

  2. Imi place mult acest joc ametitor de forme combinat atat de armonios cu nuante calde. Imi aduc stari confuze, aceste poze. Ma uit la ele si ma gandesc la vara, la soare, nisip si in acelasi timp gandul imi zboara la o sala de expozitii rece, in care patrund doar iubitorii adevarati de arta, asemeni laitmotivelor din literatura sau pentru a fi mai explicita … asemeni drumului parcurs de fat-frumos, la capatul caruia cunoaste fericirea, implinirea.

    1. Dragă Ioana, nuanțele calde și solare, care vin către noi, calm dar senzual, dinspre originala operă klimtiană aduc adesea stări ușor confuze, dar ce operă de artă devărată n-o face?! Și știi de ce? Pentru că exprimă ceva, are sens, iar acesta se poate interpreta. Sala nu era rece, aurul lui Klimt o făcea aproape toridă. Era aer condiționat, afară era iulie, dar în sală am simțit o imensă căldură! De fapt erau mai multe săli superbe, dedicate operei lui Klimt și unor fotografii și documente prețioase din viața sa.
      Pătrunzând în acele săli, e posibil să devii un iubitor de artă adevărată…Îmi place comparația făcută, cu Făt frumos și fericirea. 😉

  3. Jumatate din timpul destinat plimbarilor in orase sau statiuni il petrec la magazinele de suveniruri si nu ma intereseaza daca unii ar avea ceva de comentat, asa ca se vede ca ai cu cine sa ”pierzi” timpul pe-acolo! E atat de deconectant, de bine, de relaxant, incat nici n-as concepe oras mare sau statiune la mare, munte, fara astfel de obiecte pline de farmecul locului.

    Baticul de matase e senzational! 😉
    Hai te pup, zi super sa aveti voi, dragii nostri! 🙂

    1. Moni, știu prea bine și chiar aș îndrăzni să afirm că m-ai cam influențat (pozitiv) în alegerea celor mai reprezentative suveniruri. Asta când fuseseși înainte pe-acolo sau când am fost , mai demult, împreună. Mie îmi place ce ți-ai ales din Thailanda! 😉
      Merci, zi bună și vouă! 🙂

    1. Hahahaha! Acela e prețul plătit de Ronald Lauder în 2006, pe pictura „Portrait of Adele Bloch-Baue” , care mie îmi place la nebunie, pictura, nu prețul!
      Da, chiar dacă nu costă foarte mult, au o valoarea mare, sentimentală, mă emoționează chiar!
      Happy WW, Minnie! 🙂

  4. Nu am vizitat prea multe tari, dar suveniruri aduc si daca urc pana la Sinaia. Nu neaparat cumparate, ci lucruri care imi ies in cale si imi plac.
    Am vazut odata, cred ca la tine sau la Elly, un tablou pictat de Klimt si de atunci se numara printre preferatii mei. Sarutul.

    1. La mine sigur l-ai mai văzut pe Klimt, am două articole dedicate pictorului, dar și o pagină, gen Jurnal de vacanță, cu fotografii și câteva cuvinte despre frumoasa expoziție care a avut loc în această vară și încă mai este la Viena.
      E posibil să-l fi văzut și la Elly, știu că îi place Klimt!
      O zi frumoasă îți doresc! 🙂

  5. Raluca mea a fost la muzeul Klimt si mi-a adus de acolo un pachet de servetele cu Sarutul. Bineinteles ca mi-a fost mila sa-mi sterg nasul in minunatia de pictura, dar… cu ele am realizat colajul cu care am decorat oglinda mea din hol :)) Si langa ea, am atârnat o copie 60×40 a tabloului. Si eu il iubesc pe Klimt 🙂
    frumoasa seria ta de fotografii, Mirela draga. O mare bucurie sa vezi cu ochii tai aceasta expozitie. Ma bucur ca ai albumul!
    sa ai o zi minunata!

    1. Da, e o mare bucurie să le vezi pe viu, așa cum strălucesc în lumina genialității, dar și a aurului lor.
      Nu cred că cineva ar folosi acele șervețele ca atare, și tu le-ai găsit o altă întrebuințare, eu nici nu le-am văzut la magazinul din hall, de fapt n-am văzut altceva decât albume de artă, baticuri, pliante, decoruri din porțelan miniaturale. Mă bucur că Raluca a văzut expoziția, sunt atâte rarități care au fost expuse exclusiv cu ocazia aceasta unică, încât eu și acum mă gândesc cu emoție la acele ore petrecute acolo! Klimt merită văzut așa, cum e în realitate pictura cu adevărat unică. 🙂
      Mulțumsec Carmen, o zi cu bucurii îți doresc! 🙂

    2. La mine sigur l-ai mai văzut pe Klimt, am două articole dedicate pictorului, dar și o pagină, gen Jurnal de vacanță, cu fotografii și câteva cuvinte despre frumoasa expoziție care a avut loc în această vară și încă mai este la Viena.
      E posibil să-l fi văzut și la Elly, știu că îi place Klimt!
      O zi frumoasă îți doresc! 🙂

  6. Ce frumos!! Si mie imi place tare mult cand vizitez (de fapt cand sunt plecata in calatorie, nu doar cand merg sa vizitez ceva anume) sa imi fac mici amintiri (poze in general), sa imi iau cateva suveniruri( fie ca este vorba de ceva cumparat, sau .. adunat – o pietricica, un con de brad, o castana, o scoica.. ).
    Si cand plec intr-o calatorie si destinatia are astfel de obiective turistice, imi place sa merg sa le vizitez!!:D
    Am fost la Viena si de fiecare data frumosul Belvedere era in renovare.. ma bucur sa vizitez virtual o particica din el prin pozele tale:)

    1. Ador scoicile! Am cules o mulțime, cu fiica mea, la Bibione, pe țărmul Adriaticii! Niște scoici teribil de frumoase! Bună idee, o să le fotografiez.
      Da, am văzut că e proaspăt renovat, iar acum doi ani când am mai fost, era în renovare, bine zici. Îmi amintesc că am vizitat atunci Shonnbrun-ul și alte obiective din Viena, tot frumoase.
      Mă bucur că te-a încântat vizita virtuală, căci acolo, fiind interzis să fotografiem, ne-am mulțumit să le pozăm acasă. 😉
      O zi frumoasă! 🙂

  7. Ce frumoase sunt si esarfa, si portmoneul, si toate 🙂 Catalogul, la fel, cred ca e o placere sa-l rasfoiesti.
    Ceea ce tine in mana (cred ca e manuta Enyei) ce este? Pare atat de frumoasa! Aurie, plina de culoare si minunata, ca toata creatia lui Klimt, care si mie imi place extraordinar.
    Si eu mai aduc mici suveniruri de pe unde ajung. Nu intotdeauna reusesc, uneori mai uit, vrajita de locurile pe unde merg 🙂
    Si eu ma gandeam sa fac o postare-doua cu cateva suveniruri dragi. Spe sa reusesc.
    O seara placuta, draga Mirela!

    1. Da, Enya ține în mânuță (!) un mic vas din porțelan, pictat cu aur, foarte finuț, cu un detaliu din Copacul Vieții. Albumul mi l-a făcut soțul meu cadou, eu nici nu am observat când l-a luat, doar mi l-a oferit pe când mă străduiam să mă ”incadrez” în buget, verificând prețul de pe alte albume. Că așa e la noi, altfel ne ieșim din mână! 😉
      O, dar aștept cu interes postarea ta cu suveniruri, n-am glumit deloc când am recunoscut că-mi plac!
      O seară minunată, dragă Elly! 🙂

  8. Minunate suveniruri! Mai ales ca iti place pictorul foarte mult valoarea lor e cu ata mai mare! 🙂
    Mie imi place sa cumpar „maruntisuri” pentru ca imi amintesc una-alta! E fantastic cum memoria aduce in prezent o multime de trairi pe care credeam ca le-am uitat! Si aceasta doar privind un obiect, cititnd un cuvant etc… Imi plac suvenirurile si pentru faptul ca nu imi place sa ma fotografiez (sau sa fiu fotografiata) si nu prea fotografiez locurile pe unde umblu – sigur, si pentru ca nu ma pricep (dar sunt pe cale de a invata, sa nu mai apelez la bunavointa prietenilor si amicilor) 🙂
    Happy WW!
    Viata feiricta!

    1. Așa este! Din Florența nu am luat chiar atâtea. Din Veneția, în schimb, foarte multe! Ador Veneția, abia aștept să o revăd. Dacă ceva îmi crează senzația de fluturi în stomac, acela e gândul la Venezia! 😛
      Și eu tot pentru a-mi aminti le cumpăr. Nu-mi place să îmi iau ceva care se găsește peste tot, ci (aparent) fleacuri, dar pline de semnificații!
      Eu am învățat să fotografiez în timpul studenției, când eram obligați să pozăm tot ce lucram. 😉
      Happy WW! Seară minunată! 🙂

    1. Păi știi, Geanina, tu ai norocul să le vezi des (pe suveniruri), oricum cred că mergi des pe la Florența, Roma, etc. Eu am o atracție aparte pentru cele de calitate, dar ador să fac și fotografii. Ei, tu ești deja profesionistă! 😉

  9. Culmea, ca amintiri eu prefer lucruri pe care nu le port si nu le folosesc niciodata. Din Maroc am venit cu un costum berber, o camesoaie lunga cu broboada aferenta, care stau evident si acum în dulap…

  10. Eu am ramas impresionat de curtea palatului, de gradinile si fantanile de acolo. M-a dezamagit insa partea de jos, unde au fost orangeria si grajdurile, care acum sunt transformate in sali in care sunt expuse opere de arta.

Dă-i un răspuns lui Minnie Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus