Misterioasele parfumuri ale civilizațiilor antice – Poveste parfumată –

O legătură strânsă și sacră între om și zeu, calea de comunicare cu divinitatea, dar și una din căile de comunicare cu societatea, căreia i se transmiteau nu doar semnale vizuale, auditive și tactile, ci și olfactive,  concretizate prin arome și miresme – cam asta reprezenta parfumul la aproape  toate marile civilizații antice, mărturie stând artefactele și izvoarele scrise. Civilizații mărețe, care au deschis calea dezvoltării omenirii și care au văzut în limbajul olfactiv, exprimat prin folosirea miresmelor rare, create de om prin combinații inteligente făcute cu multă artă, atât modul în care se exprimau și relaționau cu divinitatea , cât și cel de exprimare a stărilor sufletești  și de esențializare a trăirilor proprii. De ce credeți că rășinile și uleiurile parfumate valorau mai mult decât greutatea lor în aur? Pentru o pură plăcere hedonistă? Vă asigur că lucrurile nu stau chiar așa și că a considera parfumul ceva frivol și superfluu e o dovadă de incultură și lipsă de civilizație. Pentru că igiena însăși înseamnă baia zilnică, săpunul bun, un deodorant obligatoriu, toaletă completată inspirat cu un parfum bine ales, care te reprezintă, prin care te exprimi și care comunică ceva din tine și celorlați (dacă e posibil). Nu e decât o dovadă vie a progresului, a stării de civilizare a unui popor (iar vina aruncată constant pe lipsa banilor pentru așazisul ”lux” nu e susținută de realitate, atâta timp cât sunt bani pentru țigări, alcool, ornamente  grotești care umplu vitrinele stupide sau ”persiane” kitsch, cu răpirea din serai, agățate înfricoșător pe pereți. Știu, fiecare alege și nu putem lupta în van cu ”gusturile”, dar nu mai invocați exclusiv prețul).
Revin la antichitatea care mă agresează mult mai puțin când e vorba de gustul cultivat, adesea impus, dar omniprezent în majoritatea culturilor antice. Zeii primeau ofrande parfumate de la muritori, iar templele erau spălate cu ape înmiresmate. Statuia zeului era spălată, la rându-i,  apoi unsă cu uleiuri aromate și parfumuri scumpe. Rășini rare, bine mirositoare,  ardeau în candele pentru ca totul să fie curat și purificat. Egipt, Persia, Babilon, Grecia antică, Roma antică, India, China, uriașe civilizații străvechi, în care miresmele de soi, căutate și combinate cu grijă, transmiteau zeilor semnale, dar și semenilor, care le percepeau fie ca rang al celui care le purta, fie ca stare socială și economică, fie ca mijloace de seducție. Asta nu înseamnă că oamenii mai puțin avuți nu le foloseau, aveau și ei acces la plante și rășini de copac, la mirodenii și ierburi aromate, iar hierobotanica exista (plantele de vrajă) și se creau combinații de calitate. Era interes pentru curățenia trupească și sufletească, pentru exprimarea de sine prin actul estetic al vestimentației și folosirii parfumurilor,  prin care comunicau și care le creau o stare aparte, de bine și securitate spirituală. Se folosea de obicei cedru şi mirt pentru cei bogaţi şi  ulei de susan pentru restul populaţiei. Parfumul era ceva cu adevărat divin, care însoțea rugăciunea, nunta, nașterea și, de ce nu, moartea și plecarea în Câmpiile Elizee. Și dacă tot am amintit de ele, iată ce spunea Herodot despre acestea: ”În mijlocul Câmpiilor Elizee se înalță un oraș de aur cu ziduri de smarald, străzi de fildeș și porți de cinnamon (scorțișoară mult mai parfumată). În jurul zidurilor curge Fluviul Parfumurilor (…). În această Cetate există 360 de izvoare cu apă pură, 360 cu miere și 500 de fântâni cu parfumuri rare. Peste tot miroase a fină și suavă rouă de flori.”(fragment citat de Octavian Coifan în cartea sa  ”Parfumul, mică enciclopedie”)
Parfumul e amintit în scrierile cuneiforme ale Asiro-Babiloniei, în papirusurile egiptene, în scrierile Romei antice și izvoarele scrise ale Eladei, dar și ale extremului Orient. De la religie-medicină-seducție-plăcere și până la consum – iată o cale pe care parfumul a străbătut-o, continuând s-o facă cu eficiență și farmec și azi. Pentru cine îl înțelege și îi înțelege menirea. Misterios, prețios, rar, atrăgător, parfumul este sacru poate datorită caracterului său de lucru ieșit din comun, din cotidian, opus duhorii , necurățenei, haosului. Un produs perfect, opus imperfecțiunii. Opus lenei fizice, intelectuale și dezordinii. Pentru că nu s-a auzit și întâlnit om leneș care să fie curat, om lipsit de hărnicie care să aibă o ținută îngrijită, să emane miresme plăcute, om puturos care să strălucească de curățenie și să aibă un miros plăcut. Acestea sunt atributele celor harnici. Iar dacă veți spune că aristocrații nu erau harnici, vă reamintesc că ei conduceau armatele, ei răspundeau de securitatea cetății, ei luau decizii importante și construiau edificii de artă și cultură. Fiecare cu atribuțiile sale, așa a fost de când e lumea lume și nu va altfel nicicând.
”Grecii au construit o întreagă mitologie a aromatelor” spune Octavian Coifan în cartea sa ”Parfumul-Mică enciclopedie”, unde aflăm că zeii își anunțau prezența prin aroma fină de ambrozie sau smirnă, uneori tămâie și myrrha (mirra), iar în onoarea lor, omenii ardeau în temple aromate rare, ca șofran, rășini de pin și styrax, olibanum, cardamom și ierburi.Egiptenii din popor, oamenii simpli, foloseau pentru parfumare mentă, oregano și cimbru, în timp ce aristocrații se îmbăiau în băi parfumate cu iasomie, esențe balsamice, la ieșire ungîndu-se cu uleiuri parfumate din flori rare cum ar fi: crin, lotus, violete, narcise, sau rășini ca styrax, conifere, olibanum, tămâie și galbanum. Nu exista preot sau aristocrat nefardat, chiar și soldații erau parfumați și fardați cu khol negru, iar femeile din clasa conducătoare aveau pe cap, în vârful perucilor, conuri cu balsamuri aromate care se topeau la căldură, menținând parfumul pe toată durata procesiunii. Se mai foloseau, de către toată lumea, indiferent de avere,  arome ca susan, migdale, coajă de fructe parfumate.Poate că extremul Orient antic a folosit cele mai prețioase și mai scumpe aromate, unele păstrându-se și azi, fiind folosite de femeile din India, dar și de maeștrii parfumieri din toată lumea. Să amintim doar de santal, piper, cardamom, cuișoare, patchouli, garoafe piperate, camfor, tămâie și galbanum și deja am acoperit  o parte din sfera parfumurilor extremului Orient. Sănătatea era păstrată mult mai bine dacă în temple și case se ardeau aceste aromate și dacă oamenii le foloseau și în scop medical, nu doar estetic și ritualic.
După ce Roma antică a cucerit lumea, a preluat multe din obiceiurile și deja cunoscutele descoperiri ale grecilor și altor popoare, adăugând un prinos de miresme deosebite, multe provenind din culturile de plante aromatice din grădinile frumoasei Rome, dar și aduse din colonii. Scrierile arată că Roma avea străzile parfumate cu tâmâie, scorțișoară și mirt înspre Senat, cu flori și ambră cenușie pe aleile vilelor demnitarilor, cu ambră din belșug combinată cu tâmâie și nard în temple și împrejurul acestora. Fiecare zeitate romană avea parfumul său, la intrarea în temple simțindu-se deja predominant și recognoscibil. La mesele festive, mesenii se spălau pe mâini cu ape de flori, iar la căsătorie, mirele stropea casa miresei cu parfumuri din belșug, iar pragul peste care treceau era parfumat cu un anumit parfum aducător de noroc și viață lungă. Vinurile erau parfumate cu mirt, absint sau trandafir. Hainele și sandalele erau parfumate prin suspendare deasupra unui jar în care se presărau răşini aromate. Se mai foloseau și săculeți cu plante uscate. Băile publice aveau și secțiuni cu ape parfumate, iar cele individuale erau umplute cu ape înmiresmate cu flori și ierburi uscate, printre care chiar și lavandă.
Venind înspre era noastră, cum să nu închei cu cei trei magi care i-au adus pruncului Iisus daruri prețioase, odată cu sfânta lui Naștere din ieslea săracă? De ce i-au adus marii magi de la Răsărit, pe lângă aur, rășini parfumate?  Nu voi răspunde eu, las pe fiecare să caute răspunsul. Vă reamintesc că era vorba de aur, tâmâie și smirnă.
Am căutat câteva parfumuri care amintesc de misterioasele parfumuri ale antichității, transpunându-te în acele timpuri niciodată de tot apuse, dacă încă mai povestim despre ele.

Sarawen Perfume Art, Serge Lutens, Guerlain, iată câteva nume celebre care au creat parfumuri inspirate din cele antice (poster de Mirela Pete)

 

Tema săptămânii viitoare este Parfum de tei.

Codul bannerului Clubul Poveștii Parfumate:

<div>

<a href=”https://mirelapete.dexign.ro“><img src=”https://mirelapete.dexign.ro/ads/club-povestea-parfumata.jpg” width=”200″ height=”200″ alt=”Clubul Povestii Parfumate”></a>

</div>

 

Florentina,Carmen, Vania,Vania,Daurel,Gabi,Lili,Pandhoraa,Zina.Aurora Georgescu,Florentina,Clipe de Cluj, Karmapolice,Sara,Vero,  Lolita.

[inlinkz id = 3]

Articole create 906

29 de comentarii la „Misterioasele parfumuri ale civilizațiilor antice – Poveste parfumată –

  1. Exceptional articol! Cata dreptate au cei care afirma ca stiinta folosirii parfumului e o dovada de civilizatie si cei care ne reamintesc acest adevar fac un bine omenirii. Multumesc. O sambata placuta si o duminica si mai placuta! 🙂

    1. Da, mai ales Octavian Coifan care isi sustine, practic, cauza buna in cartea sa! E admirabil! Evident ca eu am scris in p d v propriu si cu cuvintele mele, dar am recunoscut excat ce anume am preluat de la el. Ai dreptate Constantin si categoric nu ma voi opri din ceea ce pot, ca plastician si ,implicit, estetican, sa schimb spre bine! Weekend cu bucurii! 🙂

  2. Un articol interesant, o frumoasă pledoarie pentru arta folosirii parfumurilor. Apropo de preturi. Au existat cândva parfumuri bune, cu preturi accesibile. Îmi amintesc că bunica era fidelă unuia care se numea Eva Perfect. Ghici unde se făcea ?… La Farmec Cluj ! Mai există acest producător ? Dacă da, ce mai produce ? Și unde se desfac produsele ?

    1. Mă bucur că am reușit această pledoarie, m-am documentat și a trebuit să mă rezum la esență, ceea ce e teribil de greu.
      Ai dreptate, prețurile nu reflectă calitatea obligatoriu. Yves Rocher oferă, pentru numai 60 (sau 55) de lei, parfum de flori de portocal, liliac și bujor roz, in floacoane elegante, de 600 ml, superbe, proaspete și care țin mult.
      Farmec nu face momentan parfumuri. Au tot felul de cosmetice, dar parfum nu, doar deodorant.
      Eva, mi-l amintesc, era o replică a la Chanel No 5. Foarte bun!
      Se desfac de obicei la magazinele Farmec, în Cluj sunt mai multe. Dar am văzut produse Farmec și la Auchan, de exemplu, la raionul de cosmetice. Mai puțin parfumuri. Mă mai interesez! 🙂

  3. articolul tau este pur si simplu captivant…
    nu doar continutul ci si modul in care iti sustii punctul de vedere,punct de vedere al civilizatiei bunului gust,al frumosului si elegantei fara urma de epatare…
    m-am simtit minunat inconjurata de mireseme parfumate 🙂

    1. Dacă te-a captivat, nu pot decât să mă bucur, dragă Pandhoraa! Îmi susțin punctul de vedere numai când sunt în domeniul meu, iar aici, unde e vorba de simț estetic și bun gust mă simt pe teritoariul meu și nu admit abateri. Ne reprezintă pe toți, ca nație, ca civilizație… Eram sigură că vom rezona, te cunosc și știu că ai un gust desăvârșit! O sâmbătă frumoasă îți doresc! 🙂
      L.E. Vin de la tine plină de miresemele nopților arabe, un adevărat regal parfumat. 😉
      Din greșeală, te-am înscris a doua oară…voi remedia eu. 🙂

  4. O femeie este definita si prin parfumul ei- se pun reciproc in valoare. Imi place pledoaria ta pentru parfumuri si folosirea lor! Iar prezentarea civilizatiilor antice si a parfumurilor lor e o lectura placuta si binevenita! Te salut cu drag si spun si eu prezent la aceasta editie a povestii parfumate!

    1. Ai perfectă dreptate, Florentina! E definită prin parfumul ei, fie că folosește parfum dn sticluțe sau nu, iar asta spune foarte mult. O femeie care se respectă, acceptă să fe definită prin parfumul ei. Mulțumesc, vin să te citesc! 🙂

    1. Eu știu, Daurel. Nu nepărat ”decât alte popoare”, dar decât cele pe care le luam ca exemplu ca nivel de trai, dorind să trăim asemeni lor și să avem o țară asemeni lor, cu siguranță suntem mult mai nespălați, mai puțin atenți la modul în care ne prezentăm și ma puțin atenți la păstrarea curățeniei în spațiile publice.
      Mă bucură partciparea ta. O zi bună, Daurel!

  5. Un text pe care l-am savurat cuvant cu cuvant !

    Da … bunica mea spunea ca o femeie care se respecta trebuie sa aiba pe masa de toaleta cel putin cinci flacoane de parfum 🙂
    Si dansa nu fusese o femeie frivola si nici foarte cocheta, dar fusese crescuta cu unele principii, printre care si acela ca o femeie trebuie sa fie intotdeauna ingrijiita, sa miroase bine si zambetul sa-i lumineze fata.

    Cat priveste esentele si mirodeniile iti pot spune ca in Teheran exista un muzeu de ceramica si sticlarie, Muzeul Abguineh. Acolo am vazut colectia antica de floacoane pentru parfumuri si esente . Unele piese apartineau dinastiilor ahemenida, parta si sasanida, altele proveneau din Egypt si fusesera aduse in dar regilor persani , parfumurile fiind considerate la acea vreme unul din cele mai sofisticate cadouri …
    Colectia din perioada islamica era deasemeni bine reprezentata. In perioada islamica se optimizeaza tehnicile de extractie a esentelor la cald (aburi), la rece (alcool) cat si prin macerare.
    Flacoanele cadou proveneau atat din Orient, India in special, dar si din tari europene.

    Am povestit mai demult despre acest muzeu in jurnalul pe care il am la hanuancutei .
    Voi cauta linkul si-l voi trimite prin mail 🙂

    1. -X-, tu spui că ai savurat textul…Dar eu am savurat comentariul! Mă și văd la muzeul descris de tine, adulmecând aerul parfumat și privind cu nesaț acele opere de artă, materializate în flacoane de basm!
      Bunica ta era o doamnă și precis îi semeni. Firește că o adevărată lady are parfumuri fine. Frivolele nu fac decât să combine parfumuri mult prea tari, fără știință. Femeile crescute cu principii, cele care au stimă de sine vor fi, așa cum spui, îngrijite, zâmbitoare, cu fața luminoasă și mirosind a parfum de cea mai bună calitate.
      Mulțumesc, aștept cu interes mailul tău! M-ai făcut curioasă! 🙂

  6. NU stiu cum se face, dar chiar am pe masuta de toaleta… cinci sticlute de parfum! Si, cateodata, ma simt bine doar la gandul… ca le am acolo! Minunata, lumea pafumurilor! Duminica placuta, fata draga.

    1. Gabi, eu știu cum ”se face” că le ai. Și dacă nu le-ai fi avut, tot o doamnă erai, dar uite că le ai! 😉
      Duminică de vis îți doresc, iar săptămâna care vine să fie una cu bucurii!

  7. „parfumul este sacru poate datorită caracterului său de lucru ieșit din comun, din cotidian, opus duhorii , necurățenei, haosului. Un produs perfect, opus imperfecțiunii. Opus lenei fizice, intelectuale și dezordinii.”
    Frumos spus! Mi-a placut, m-a captivat articolul. Este foarte documentat si interesant.
    Mai trebuie sa mentionez ca sunt si eu o iubitoare a antichitatii? 🙂

    1. Dragă Elly, bănuiam eu! Și o mare amatoare de artă ș frumos, aș adăuga!
      Și mie mi-a plăcut mult articolul tău! 🙂

  8. Mirela, articolul tau e o lectie care ar trebui predata in scoli, cred ca lumea nu prea cunoaste istoria parfumurilor, importanta lor pentru trup si suflet.Marturisesc ca multe lucruri le-am aflat acum din povestea ta.
    O saptamana parfumata, Mirela!

    1. Gabi, le-am aflat și eu de la cei care știu mai multe, am citit mult, m-am documentat și mi-am spus propria părere, în concluzie. Mulțumesc frumos, mă bucură fiecare vizită de-a ta, draga mea prietenă! 🙂

Dă-i un răspuns lui Doi ani de poveste parfumată…La mulți ani frumoși! « Mirela Pete. Blog Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus