Parfumul nobleţii

(Articol repostat)

Distincție, eleganță, generozitate, mărinimie, cavalerism…noţiuni prin care definim nobleţea, cuvinte aparent abstracte, scoase din DEX, dar care redau şi explică taina unui cuvânt preţios: nobleţea.
Să vedem: eleganţă. Da, eleganţă în comportament, în limbaj, în atitudine, în gândire, în aspect. De ce să nu salut, de ce să nu le zâmbesc semenilor, de de să nu le spun:”Să ai o zi bună!” , de ce să nu mă îmbrac bine, curat, să miros a parfum bine ales? De ce?! Comportamentul elegant presupune maniere, aşa cum o vizită, cere o contravizită. Uite, dacă cineva vine la mine pe blog şi lasă un comentariu, sigur îmi voi face timp, oricât aş fi de ocupată, pentru a trece şi a citi ce-a scris pe blog, lăsând şi eu, la rându-mi, o vorbă la obiect, nu doar aşa, să anunţ că şi eu am scris… Noblesse oblige, zice o vorbă franţuzească. Da, te  obligă să te comporţi cu…nobleţe!
Generozitate. A ce miroase generozitatea? A dar făcut din inimă şi suflet, fie că ai, fie că n-ai prea mult, a dar făcut fără părere de rău. Nu cunosc mulţi oameni generoşi, dar afirm cu tărie că cel mai generos om pe care l-am cunoscut e bunica mea dinspre tată, cu care mi se spune că semăn. Bunica era de o generozitate rară, era în sare să nu doarmă, doar pentru a-i găzdui perfect pe cei sosiţi la ea, era în stare să nu mănânce, doar pentru a fi sigură că un prunc din sat va primi laptele cuvenit pentru a creşte. Nu mai vorbesc de nobleţea cu care se comporta cu noi, nepoţii ei, sufletul şi inima ei. O văd şi acum, inspirată, frumoasă, atentă, stând în mijlocul grădinii, lângă un măr care făcea cele mai zemoase şi savuroase mere din lume, cu un şorţ incredibil de curat (am aflat că avea vreo 6 le fel, pe care le schimba de câteva ori pe zi), cu un coş imens plin cu zarzavat cules atunci, privind cerul pentru a afla de le el, nu din alte surse, cum va fi vremea, atentă la noi, nepoţii ei dragi, observându-l pe bunicul, mai slab decât ieri…revenind iute către bucătăria unde fierbea  apa pentru supă, rupând în treacăt un vârf de crenguţă de busuioc, cu care îşi parfuma tâmplele obosite. Trecea pe lângă cele două sfori cu rufe incredibil de albe, apoi lăsa, brusc, coşul greu, pentru a lega cu un fir scos din buzunarul şorţului o muşcată cu o ramurică ruptă, care îşi revenea numaidecât, după ce firul se răsucea cu repeziciune de căteva ori în jurul ei. Aşa mi-o amintesc, gândindu-se la cei care aveau nevoie de ea şi trăind pentru ei. Alături de bunicul, cu care făcea o pereche unică: doi oameni care nu s-au certat niciodată. Nobile suflete!

Cavalerism. “Hahaha, cu ce se mănâncă, oare”?! , m-a întrebat cineva. Nu-l prea văd, nu-l prea aud! Se pare că, dacă bărbaţii nu se nasc cu el, îl pot învăţa. Cu mult exerciţiu şi o mare doză de bărbăţie, curaj, forţă pishică. Cu o mare capacitate de a iubi. Da, afirm cu hotărâre cele spuse. Am întâlnit bărbaţi cavaleri, numai buni de preţuit! Dar am întâlnit şi unii dotaţi cu o rară lipsă de cavalerism. Laşi, gomoşi, stupizi, bârfitori. Un singur lucru le spun ălora: nu existaţi, sunteţi morţi! Mi-e mai bine aşa, decât să vă urăsc. Adopt, astfel, o atitudine nobilă. PUNCT.
Distincţe…Dar hai să nu vorbesc despre distincţie, ci s-o ilustrez olfactiv, prin câteva parfumuri găsite la obiect, unele ştiute, altele descoperite şi postate aici, special pentru voi.
Femme Noblesse Eau de Parfum. Un parfum elegant, preţios, care miroase nobil, e feminin,  lipsit de orice urmă de frivolitate, numele său fiind în deplină armonie cu mireasma compusă din flori de portocal, miere, bergamotă, trandafir, lemn de santal şi scorţişoară.

Rue Rancé – Eau de Noblesse. E nobil, e o apă rară, proaspătă, din nobila bergamotă, acea portocală fresh, necomestibilă, dar extrem de aromată, pe lângă care trandafirul îşi deapănă mireasma romantică, iar mirtul şi palisandrul te duc cu gândul în lumea valsului nemuritor.Irişi pudraţi, coriandru, cedru, trandafir turcesc, toate te învăluie într-o mireasmă de o nobilă puritate, ca mătasea primei rochii de bal.

Rancé Eugénie, Eau de Parfum. Creat pentru prinţesa Eugénie, sotia lui Napoleon al III-lea, parfumul are farmecul unor epoci uitate undeva în timp. Nostalgic şi nobil, are distincţia apelor parfumate, asemeni fermecătoarei şi elegantei prinţese. Parfumul este discret,  dar intens, e feminin, dar lipsit de ostentaţie, adresându-se, parcă,  inimii şi minţii. Aroma de lăcrămioare, mandarine, iasomie, bergamotă, ulei absolut de trandafir, fructul pasiunii, neroli, frunze de violete, lemn de santal, ambră ,vetiver, magnolie, mosc, vanilie,  iris florentin fac din acest nobil parfum o operă de artă.

 

Articole create 906

62 de comentarii la „Parfumul nobleţii

    1. Carmen, mă gândeam eu că simţim la fel acest subiect, pentru că preţuim generozitatea şi sentimentele nobile şi pentru că ne-am iubit mult bunica…şi ea pe noi. Te îmbrăţişez! 🙂

  1. neavînd şansa de a-mi cunoaşte bunicii (doar foarte puţin timp pe bunica paternă) pot doar să invidiez, doar pozitiv 🙂 , pe aceia care…
    minunate amintiri, minunat redate dar asta deja nu-i o ‘noutate’ ci o certitudine întărită cu fiecare text
    seară frumoasă

    1. Mie mi-e tare dor de ei!
      Am observat ca bunicii de azi NU toti sunt asa. Noroc cu mama mea, ca are si Enya o (una, da, da) bunica buna. 😛
      Te pup! 🙂

  2. Ce frumos ați descris-o pe bunica dumneavoastră! Și ce mândră trebuie să fi fost că dumneavoastră îi moșteniți noblețea! Frumoase gânduri ce mi-au stârnit amintiri despre bunica mea care e.. în cer. Și ea avea un suflet nobil :(…
    Am scris și eu de astăzi… mâine plecăm la munte vreo două zile… 🙂
    http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-nobletii.html

    Vă doresc un weekend în care să vă bucurați din plin de miresmele nobleții celor dragi! 🙂
    Pupici și îmbrățișări magice! 🙂

    1. Sara, bunicile bune parca pleaca un pic mai repede, pacat…Amintirea este insa vie si frumoasa. Cred ca si bunica ta e foarte mandra de tine, are si de ce!
      Sa ai un weekend plin de bucurii, sa te relaxezi si sa fii fericita! 🙂

  3. Daca ma bucur de ceva, e faptul ca adevarata noblete are un miros al ei! Si ma bucur la gandul ca, oricati bani ar avea unii sau unele, nu-si vor putea cumpara niciodata unul, doua sau mai multe kilograme de noblete. De parfumat, se pot parfuma cu ce vor ei, dar nobili nu vor fi niciodata.
    A mirosit bine si azi, la tine, Mirela! Pupici de-aici! 🙂

    1. Ai perfecta dreptate, nobletea NU se poate cumpara cu bani, e ceva innascut, iar daca e obandita, trebuie sa fie teren stabil pentru asa ceva.
      Gabi, am observat ca oamenii care sunt lipsiti de noblete nu pot sa aleaga decat parfumuri nepotrivite, frivole, vulgare. Si asta sa stii ca spune mult…
      Imbrstisari de la noi, cu drag! 🙂

  4. Am simtit aici parfumul nobletii, atat in portretul scurt, dar foarte pictural, facut admirabilei tale bunici, dar si in scrisul tau. Am simtit nobletea care nu se poate ascumde usor, asa acum nu se poate simula, o ai sau nu o ai! Felicitari!
    Frumoasa muzica ne-ai pus, pe langa trusa aceea incedibila a imparatesei Eugenie! 😉
    Sa aveti un weekend cu sanatate si relaxare! 🙂

    Julia Migenes:

    1. Mulţumesc amico! 😛
      A, Habanera, îmi place mult Julia Migenes, aici e din acelaşi concert! Mi-a plăcut filmul Carmen, al lui Francesco Rossi, cu ea şi Domingo!
      Weekend minunat! 🙂

  5. Nobletea transpare dincolo de vorbe sau de fapte. Natural. Ea exclude mitocania, egoismul, ranchiuna, razbunarea, invidia … Este un semn de noblete sa poti admira ceea ce tie iti lipseste sau pur si simplu te depaseste…
    „Adevarata noblete sufleteasca e intemeiata pe dispret,curaj si o profunda nepasare” zice Camus

    weekend placut sa ai Mirela 🙂

    1. Asa am constatat si eu. Nobletea „exclude mitocania, egoismul, ranchiuna, razbunarea, invidia”. Ar fi prea frumos ca oamenii sa fie convinsi de asta.. Dar e atat de greu. Exista si reciproca: lipsa nobletii transapare atat de evident din modul in care unii se alatura exact celor lipsiti de ea, nu observi? Sunt la fel de lipsiti de noblete ca si cei alaturi de care isi irosesc vorbele in vant. Eu am renuntat, momentan, sa ma lupt cu morile de… vant! 😉
      Weekend cu bucurii, Rokssana! 🙂

    2. Mirela, semn de noblete poate fi si „profunda nepasare” cum frumos spune Camus…nu ma mai lupt cu nimeni de mult, nu ma intereseaza cei care nu rezoneaza cu mine…incerc sa pastrez un echilibru intre ce vreau si ce vor cei din preajma mea…

    3. asa cred si eu…pentru ca deja incepusem sa-mi pun intrebari 🙂 am crezut ca ,din graba, am pierdut abilitatea de-a citi printre randuri….si mi se tot parea ca e ceva intre randuri ….

  6. Mirela, povestea ta mi-a uns sufletul.Parca o vad pe bunica ta atat de inimoasa, marul, rufele, casuta si pe voi, nepotii ei.
    Tot ce spui despre noblete, cavalerism e exact cum simt si gandesc ei si altii ca mine.Nu trebuie sa le permitem badaranilor si nesimtitilor sa se impuna in fata noastra, sa ajunga modele pentru copii si cei foarte tineri.E cam greu, insa se poate cu tine, cu Carmen…e posibil.
    Despre parfumurile pe care le povestesti imi inchipui cat sunt de frumos mirositoare.
    Mirela, iti multumesc si aici pentru nobletea sufletului tau, pentru pachetele cu mancare pentru pisici si pentru sufletul meu!Stii, pe mine ma face fericita fericirea celor din jurul meu.Atunci ma simt cel mai bine si ma bucur ca inca sunt!
    Un weekend minunat!
    Multumesc.

    1. Gabi, nu trebuie sa multumesti, doar sa fie bine pentru ele !
      Ai mare dreptate, Gabi, nu trebuie sa le permitem. Dar badaranii isi permit si lucruri pe care NOI nu le permitem, unii pentru ca sunt departe ca locatie, altii pentru ca se cred invincibili la adapostul propriei mitocanii. Isi permit sa terfeleasca nume si persoane nobile, iar cei si cele care ii sustin (au fost si aici, diar stim cu totii) trebuie eliminati din gandurile noastre DEFINITIV! Afara de aici, nimicurilor, spun si o repet! Ei, acei badarani si acele badarance, sunt morti si ingropati, nici nu imi mai amintesc numele lor, in ciuda faptului ca umbla peste tot pe unde merg si eu (in blogosfera , de exemplu). Sunt niste nimicuri. Niste morti, asa cum spuneam, si n-au decat sa-i ameteasca pe cei si cele care se lasa ametiti. Acolo noi nu are rost sa intervenim, doar cei care le seamana pot fi cu ei. 😉
      Te imbratisez cu drag, suflet nobil! 🙂

    2. @Gabi,stiu in parlament cativa care nu au auzit de niciuna din calitatile care definesc nobletea. Din pacate…
      O zi buna sa aveti! 🙂

  7. Noblete, generozitate, distinctie, cavalerism ?… Draga mea Mirela, trezeste-te ! Cei care credem in aceste valori suntem o specie pe cale de disparitie. Vor mai crede urmasii nostri si urmasii lor, din ce in ce mai putin. Ca sa supravietuiasca, va trebui sa adopte „valorile” celorlalti. Da, ii putem ignora badarania si pe badarani, dar asta nu inseamna ca nu prolifereaza, din pacate ! 🙁

    1. Zina, chiar daca ma voi purta cu fiecare asa cum se poarta ei cu mine, fie astupandu-le gura cu un pumn in mutra lor de mitocani, fie ingnorandu-i ca si cum ar fi morti, cu cei care merita (culmea eu chiar cunosc cativa!) ma voi purta cu noblete. pentru ca merit EU in primul rand!
      Te imbratisez! 😛

  8. PERFUME…

    In addition to a nectar-like sweetness, many mystics experience a scent that can be rapturously overwhelming or tantalizingly subtle. The aroma is the intoxicating scent of what I sometimes call the Celestial Drink, variously called wine, amrita, rasa, dew, honey. But this blissful scent can also be understood as the perfume worn by the Beloved that awakens sacred ardor upon the spiritual journey.

    And, of course, perfume is scented oil, oil being the substance used to anoint and initiate.

    To suggest the almost erotic sense of divine union, sometimes the earthier scent of musk is described. Musk is the aphrodisiac oil of the musk deer. Deer, being creatures of profound silence and shyness, are themselves symbols of the elusive Beloved.

    The scent of flowers is often evoked, as well. Blossoms and flowers are natural symbols of enlightenment, the unfolding of awareness and the opening of the heart. Let us not forget, though, that flowers have a direct connection to the Celestial Drink, for their sweet perfume emanates from the sweet nectar they hold.

    And, of course, the flower precedes the fruit, whose juice ultimately yields wine…

    http://www.poetry-chaikhana.com/Themes/Perfume.htm

    1. wow, Poetry Chaikhana, „Sacred Poetry from Around the World”! 🙂
      Perfume is described in a musical metaphor as having three sets of notes, making the harmonious scent accord.(…) These notes are created carefully with knowledge of the evaporation process of the perfume.
      Thank you very much for this link, I appreciate! 🙂

  9. rokssana :

    asa cred si eu…pentru ca deja incepusem sa-mi pun intrebari :) am crezut ca ,din graba, am pierdut abilitatea de-a citi printre randuri….si mi se tot parea ca e ceva intre randuri ….

    Rokssana, intotedeauna exista ceva printre randuri, dar aici e ceva pozitiv. Nu abandonam niciodata o lupta care poate face mult bine, dar nici nu ne agatam de himere. Si nu ne alaturam, celor lipsiti de omenie, indiferent daca scopul scuză sau nu, mijloacele. Asta era printre randuri.
    Noi rezonăm pentru că am ştiut să alegem omenia, eu aşa simt, văd, aud! 😉

  10. mirela :
    Zina, chiar daca ma voi purta cu fiecare asa cum se poarta ei cu mine, fie astupandu-le gura cu un pumn in mutra lor de mitocani, fie ingnorandu-i ca si cum ar fi morti, cu cei care merita (culmea eu chiar cunosc cativa!) ma voi purta cu noblete. pentru ca merit EU in primul rand!
    Te imbratisez!

    @Zina are dreptate, din pacate Dar ma bucur ca nu te lasi, asta te face ceea esti si de aceea te iubim mult! 😛

    1. Moni, nu erai tu daca nu ma aprobai. Am ocazia sa iti multumesc mai oficial pentru ceea ce esti tu, in primul rand! 😛

  11. O poveste parfumata frumoasa si plina de miresme deosebite cum ne-ai obisnuit deja, draga Mirela! Un literat din orasul meu, Vasile Ghica spunea ca ” Singurul domeniu in care cuceritorii capata noblete este dragostea” si sunt mai mult decat de acord cu ce a afirmat el. Am avut o perioada mai aglomerata si am lipsit ceva timp, dar am revenit cu dor de povesti şi de scris.:-)
    Am vazut ca eu voi alege tema pentru saptamana viitoare si recunosc ca, am fost surprinsa placut. Multumesc pentru încredere! E foarte greu, avand în vedere că parfumurile preferate au fost deja alese, dar cred ca voi opta pentru parfumul SINCERITĂŢII.

    1. Multumesc,Lolita, avea dreptate Vasile Ghica! 🙂
      Foarte frumoasa tema ai ales, o postez imediat pe blog si anunt pe toata lumea!
      Ma bucur ca ai revenit, vin numaidecat sa citesc povestea ta!
      O seara minunata! 🙂

  12. Ce bine miroase povestea ta parfumata, de astazi! Parca ar fi o continuare a temei pe care am povestit- o astazi, noi doua, pe e-mail :))
    Da, nobletea sufleteasca este o calitate rara!
    Oare pentru ca este atat de rara, mitocanii (care sunt mai multi) nici macar nu observa calitatea celorlalti??!
    Sa ai o seara parfumata! sa ai o duminica vesela, alaturi de cei dragi. Sa te înconjoare prietenii – aceia sinceri si de calitate!

    1. CARMEN, asa este! Ca o continuare! Incep sa ma bucur ca lipseste un comentariu care suna cam asa: ….link…. Si atat! 😉
      „Da, nobletea sufleteasca este o calitate rara!”
      Sa fie precum spui, prietenii sunt exclusiv cei sinceri si de calitate, asa cum esti tu, sau Gabi My Heart, CELLA, amicaMonica, Aurora, Rokssana si mai sunt vreo doi-trei, dar sunt timizi! 😉
      Te imbratisez cu drag, inca odata La multi ani fericitii! Tu chiar meriti sa fii fericita, sanatoasa, sa ramai frumoasa si sa te bucuri de tot si de toate! Si multa fericire splendidelor tale fete! 😛

  13. WOW !, adica, ioa-ioa-ioai !
    PS. Am de mult timp textul, multi, multe il stiti, insa, deocamdata, ma tot minunez de reactiile din postari si din comentarii.
    NOBLETEA NU-I LEGATA DE SANGE(LE) ALBASTRU, CUM SE SPERIE MULTI, MULTE, CI DE EXCELENTA TRAIRII VIETII

    1. Ioi! :))
      Asa este, dovada ca am scris despre bunica mea, nu despre regi. Si totusi, educatia celor de sange albastru aduce dupa sine un comportament nobil in multe cazuri, nu crezi?!
      Dar, adevarata noblete este venita, ca o lumina plina de generozitate, din fiinta celor cu suflet nobil.
      Daurel, voi citi cu interes! O seara placuta!

  14. Buna seara!
    am citit, credem ca e review de parfum, dar e cu mult mai mult decat atat.
    Voiam sa va intreb daca se gasesc parfumurile Rue Rancé, Eau de Noblesse si trusa si cam cat ar costa.
    E foarte frumos scris.
    Multumesc anticipat.

  15. Draga Mirela, multumesc mult pentru onoarea de a ma invita sa propun urmatoarea tema, de peste doua saptamâni. Pentru povestea parfumata, m-am gândit la un titlu mai lung „Amintiri rascolite de parfumul fructelor exotice” 🙂 ce parere ai? este o tema generoasa, la care poate oricine participa…
    Pana atunci, sa ne întâlnim sanatosi la „Parfumul sinceritatii”

    1. Carmen, ma bucur mult că ai ales o temă mai putin abstractă, se cerea o mică schimbare. tema e fermecătoare şi am speranţa să fie cât mai mulţi participanţi. Sâmbătă o voi anunţa pe blog!
      “Amintiri rascolite de parfumul fructelor exotice”, deja miroase superb! 🙂

  16. … pentru că nu pot atinge noblețea blogului tău, decît admirîndu-i culorile și îmbălsămîndu-mă în aromele sale,
    sper să mă ierți dacă în această perioadă ingrată și grea pt mine rămîn cu Lolita Lempicka (este, totuși, primăvară ….una capricioasă)

    1. Anamaria, ai întrecut noblețea acestui spațiu virtual prin prezența ta deosebită.
      Parfumurile semnate Lolita Lempicka au nobilul spirit al feeriei aduse într-un flacon magic.
      Pentru tine…

  17. Am recitit replicile noastre din octombrie și opinia amicei. În ceea ce mă privește, nu mi-am schimbat părerile ! 🙂

    1. Și trebuie să recunosc că acum îți dau și mai multă dreptate decât atunci. Unde-i noblețea, unde e comportamentul civilizat?! Sunt de acord și cu Monica, amica mea! Nu-mi voi schimba nicicând părerea, întocmai ca și tine, dragă Zina! 🙂

  18. distinctia,nobletea,generozitatea sunt atribute care contureaza personalitatea unui om echilibrat si frumos…dar nu frumos la modul trecator…acel frumos peren care nu prea mai e de gasit sau poate ca nu mai avem noi timp sa observam ca el exista…
    cavalerismul…desuet ca notiune daca il raportam la alte vremuri…sau poate nu…
    postarea ta are si tandrete si melancolie dar si ceva care te pune pe ganduri…
    mi-a placut…

    1. Parafarazând cele scrise de tine, aș adăuga că e o raritate un om echilibrat și frumos interior, în ziua de azi. Observ cum majoritatea sare sa îți pună etichete, fără să fi dat mâna cu tine…Da, te pune pe gânduri această lipsă de cavalerism, de noblețe, atât masculină, cât și feminină, de ce n-am recunoaște-o.
      Curând, desuetudinea va fi o formă înaltă și rară de bun simț. Atunci voi adora să fiu desuetă. 😉

Dă-i un răspuns lui Lolita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus