Era în 1947 , în iunie, perioadă aglomerată cu emoții, neliniști și un noian de așteptări. Se întâmpla taman înaintea Festivalului de Film de la Cannes. Oricine știe că vedetele au fost create special pentru fani. Și au avut mereu fani. Și mai au. La Croisette sfârâia sub tălpile și tocurile întâlnirilor întâmplătoare sau total neaşteptate, dar mereu vecine cu marea, cu șirul nesfârșit de terase, palmieri, lume care se străduise să arate foarte bine și reușise.
6 Martie cu Oameni adevărați
Zilele acestea m-am gândit atât de serios dacă mai am sau nu timp de blog, încât am ajuns la concluzia că n-am…că nu mai am. Nu , sigur timp nu am, dar am prieteni. Atât de buni, încât chiar dacă viața adevărată e dincoace de ecranul monitorului, există prea mulți OAMENI aici, ca să pun un lacăt ostil și definitiv. Iar dacă am avut o problemă care s-a rezolvat pozitiv, OAMENII mi-au dat avânt și entuziasm, așa încât revenirea la normal a lucrurilor a găsit o susținere morală plină de căldură. Firește că prietenii din viața reală îmi sunt alături și ne cunoaștem de-o viață. Dar aici există Oameni la fel de mari și deosebiți. Vă mărturisesc că nu urăsc pe nimeni, dar anumite persoane uneori mă enervează. Dar nu, nu am păcatul de-a urî, iar mama m-a învățat că nu e bine nici să disprețuiesc pe nimeni. Asta sunt și gata. Îi mulțumesc mamei mele care e aici , lângă mine, că m-a adus pe lume acum o … sumă de ani, dar nu vă spun decât că sunt peste 45, îi mulțumesc și tatălui meu că mă veghează din alte lumi, atent și cu dragoste. Mama mi-a spus că era o zi însorită, cu 10 grade C și era o bucurie să trăiești o primăvară timpurie. Astăzi, la Cluj e frumos, soarele a răsărit, strălucește pe un cer albastru și senin, iar aerul deja e plăcut. Baba mea se arată frumoasă! 🙂
Parfum de primăvară. En Avril Un Soir
Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja vară și tărăgănează…tărăgănează…până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un un băiat mă invitase la plimbare, m-am lovit de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!