Parfumuri din copilărie

Stai…ba nu, fugi! Ba stai! Veneam în fugă de la școală, într-o vreme ireală parcă, atunci când pașii nestăpâniți ai copilului care eram zburau, nu mergeau, iar eu pluteam, nu umblam, atât eram de ușoară și lipsită de griji. Odată sosită acasă, mă repezeam la felia mare de pâine unsă cu unt, peste care era întins, cu generozitate, un strat de dulceață de zmeură, căpșuni sau caise. Nu prea mâncam altceva pe vremea aceea, fiind mofturoasă, iar mireasma adusă din paradis, a dulceților acelor timpuri, a rămas amprenta olfactivă a amiezelor din școala primară. Aroma dulce și ușor astringentă a zmeurei, vișinelor, căpșunilor sau caiselor alcătuiește și azi unul din cele mai prețioase parfumuri, pe care generoasa mea copilărie le-a păstrat într-un sipet ferecat și foarte drag mie.
Când pașii răsunau pe una din aleile curții casei copilăriei mele, simțeam frunzele toamnei sub tălpi, le auzem foșnetul și inhalam parfumul de toamnă matură, coaptă, în care dulceața poamelor se împletea mieros cu acidulatul miros al strugurilor cățărați pe ziduri.
În licăr de cristal și clinchet de colindă, adulmecam vrăjită parfumul bradului cu conuri, înalt și frumos, răspânditor de proaspătă mireasmă. Un parfum care mă cucerește și azi, poate pentru că e unul din cele care te duc direct în copilărie…Sau sigur și pentru că…Și bradul fi-va verde, pentru parfumul lui. Patinam cu grație, așa cum cea mai dragă mie ființă o face acum ( și da, ați ghicit că e vorba despre draga mea fiică, să-i dea Dumnezeu 100 de ani fericiți!), sfidând gerul care nu mă gonea în casă nicicând. Parfumul iernii avea miros de patine și săniuță, alunecând pe lacul înghețat, pe derdelușul din spatele castelului sau pe noul patinoar.
Cât verde și câte buchețele de ghiocei încap în sufletul și în mâinile unui copil născut primăvara, care trăia – și continuă s-o facă – atât de intens Primăvara ca stare, încât se confunda cu ramurile înflorite și cu renașterea însăși. Dăruiam viorele învățătoarei, dar și colegelor de clasă, împletindu-le cu ghioceii crescuți din omăt și cumpărați de la țigăncușe de-o vârstă cu mine…Parfumul viorelelor, zambilelor, narciselor, lăcrămioarelor…Dar ce tot spun eu? Când va fi să fie, vreau ca acest parfum tânăr să-mi inunde nările, dar și un strop de liliac înflorit în zori. Paradisul e ușor de cucerit când știi să simți mireasma primăverilor proaspete, crude, strălucitoare.
”-Hai, copii, am ajuns”! răsuna plină de voioșie frumoasa voce a tatălui meu. Parcă-l aud, parcă-l văd…Săream de pe bancheta din spate a mașinii, năvălind în curtea bunicilor. Cât de calde și blânde figuri aveau bunicii, cât de imensă și necondiționată iubire strălucea în privirile lor, înnobilându-le chipurile liniștite. ”-Hai să vă pup, dragii bunicii! mă strângea bunica lângă ea, iar eu deja deslușeam aroma de cozonac proaspăt scos din cuptor, aluat cu vanilie și nuci pralinate dinspre făptura ei blajină. Mereu va mirosi așa amintirea bunicii. Adaug  și  mireasma de busuioc ce răzbătea din toate dulapurile, din  lenjeria de pat, cuverturile, hainele și chiar părul ei cărunt, prins într-un coc mic, la spate. Intram, mic cu mare, în casa primitoare și gătită de sărbătoarea Paștelui. La intrare, sărutam în treacăt  ciorchinii abia înfloriți ai liliacului.
Vara venea
cu alte arome. Cireșe la urechi, mirosind a vacanță,  veniți către mine! Luați-vă de mână cu teii înfloriți, dar și cu cei mai fragezi boboci de trandafir, care mă transformau în prințesă în diminețile de iunie. Nisipul și apa sărată a mării descalificau orice posibil cântec de sirene..Doar mireasma exista pentru mine pe plaja presărată cu azur și aur pur. Câmpii verzi,  dealuri albăstrii…munți aromați cu rășină de brad…Și lavanda. Lavanda e o foarte veche și duioasă amintire. Țin minte o sticlă înaltă, cu pereți groși,  opacă,  greu de pătruns cu privirea, purtând pecetea albastrului profund  de cobalt, regal, distins și întunecat. Odată dopul înlăturat…minune! Parfumul era atât de luminos, sincer și proaspăt… Toate câmpurile de lavandă se iveau în plin soare! În aburul acelui parfum niciodată nu era înnorat. Nimic nu perturba seninul din sufletul meu când simțeam parfumul lavandei, venind dinspre bunicul și  dinspre elegantul meu tată ( o vreme, pentru că mai târziu tata a înlocuit lavanda cu Men’s Club). Un parfum al copilăriei, a acelor vremuri de demult. Lavanda a rămas aroma inimilor și sufletelor senine. Acele zile însorite și fericite mă bucură și azi și nu mi le poate lua nimeni, sunt amintiri de lavandă, amintiri de câmpuri albastre-mov, inspirate cu toată aroma lor de o sticlă simplă, magică, parfumând oameni deosebiți, buni, cinstiți, importanți, care au fost cândva în preajma mea, apărându-mă de toate relele acestei lumi, iar amintirea lor și a lavandei mă apără și azi.
Acuarelele. Mirosul albastrului de Prusia, acid și tare, despre care am aflat mai târziu că e toxic și pe care îl adoram, mirosul acuarelelor noi, al foilor de bloc de desen și parfumul nesfârșit de drag al zilelor în care așterneam soarele și frunzele pe coli cu parfum de librărie dragă.
Mama. O haină de blană parfumată, din care răzbătea un parfum feminin, cast, de o rară eleganță. Parfumul cuișoarelor din eugenatul de zinc al cabinetului stomatologic, adus acasă și păstrat de părul său platinat până la dușul de seară. Sticluța de Miss Dior, din care ”furam” câte o atingere prețioasă, sau cea de Coco Chanel, care mă purta departe, fără să știu pe vemea aceea că e un parfum oriental.  Aroma de ciocolată a tortului de ziua mea, sau cea de vanilie, a tortului făcut  de ziua fratelui meu. Parfumul lipsei de griji, de care mi-e atât de dor. Uneori o întreb dacă mai ține minte parfumul dulapului ei…și imediat îmi răspunde:”Desigur, era Velur, puțini își mai amintesc de el.”

Luați câte un strop din ce-am scris mai sus și veți alcătui un parfum pe care va scrie ”Copilărie”. Poate într-o zi îl voi crea chiar eu. Urați-mi succes.

 

 

 

 

Au mai scris la povestea de azi (luați linkurile):

Mirela : Parfumuri din copilărie (poveste parfumată)

Lolita : Parfumurile copilăriei – Poveste parfumată între bloggeri

Rokssana : parfumul copilariei

Luna Pătrată : Leagăn pentru toată copilăria…

CARMEN : Parfumul copilariei

Sara : Poveste parfumată – Parfumul copilăriei

Lili : Parfumuri din copilărie

Max Peter : Poveste parfumată – Parfumul copilăriei

Pardău Ciprian : Parfumurile unei copilării de mult uitate

Gabi : Poveste parfumată. Parfumul copilariei mamei mele

 

Articole create 906

69 de comentarii la „Parfumuri din copilărie

    1. Lili, știu eu că ai ce să scrii…De atâtea ori ai găsit cele mai originale povești! Poate îți faci timp. Mulțumesc, mă bucur mult că ți-a plăcut! 🙂

  1. Buna Mirela!
    Eseul tau plin de parfum de amintiri si nostalgii m-a incantat nespus. Memoria afectiva pastreaza mereu arome unice si inconfundabile. Mi-e dor si mie de parfumul lipsei de griji, de exuberanta specifica copilariei si de oamenii minunati care m-au format ca OM. Complimente si multumesc pentru starea deosebita pe care mi-ai creat-o! Iti doresc sa creezi parfumul numit Copilarie pentru ca sunt convinsa ca ingredientele descrise il vor face unic! 🙂
    P.S. Am avut o zi foarte aglomerata si mi-am programat postarea. Am observat ca deja ai atasat link-ul. Multumesc! 😉
    Imbratisari generoase! :-)))

    1. Dragă Lolita, eram la tine în timp ce scriai la mine! O vizită pe tărâmuri de basm, o evadare în lumea copilăriei am găsit și la tine, bucurându-mă nespus. Cuvintele tale sunt prea frumoase, dar cunoscându-te, nu pot decât să-ți mulțumesc, știind că scrii ceea ce simți, cu onestitate și prietenie. Te îmbrățișez cu drag și îți doresc o seară…copilăroasă! 🙂

    1. Am o strălucire ciudată în ochi atunci când ”topesc” oameni ca tine!
      Și dacă ai simțit aromele, înseamnă că am scris cu un real folos, iar dacă ți-am încântat sufletul, sigur a meritat să adulmec prin copilăria mea minunată. Mulțumesc Roxana! 🙂

  2. da, in copilarie aveam mult mai des ocazia sa simt mirosuri adevarate. tin minte si acum ca eram mic si stiam ca „asa miroase primavara”. Sau mai inainte „asa miroase gerul”. Poate am imbatrinit, dar acum parca nu mai miros anotimpurile la fel …

    1. Să le dai copiilor tăi ocazia să simtă cât mai multe miresme naturale, să îi înveți să simtă mirosul unui măr pe creanga lui, a firelor de iarbă, al ploii, sau pote deja faci asta! E important, așa li se dezvoltă multe calități, sensibilități, e foarte important.
      Mirosul primăverii…acum îl căutăm, atunci ne căuta el pe noi, cred! O seară cu arome din copilărie vă doresc, Coolnewzilor! 🙂

  3. E o poveste (si) despre continuitate la standarde de civilizatie si cultura peste medie; peste media oraseneasca, desigur…
    Este ceea ce ar trebui sa fie repere;
    din pacate sunt tinte de invidie…

    1. Daurel, acum n-ar mai fi ținte, cultura nu mai e râvnită și invidia se axează pe alte…ținte, din care nu prea am.
      Ai perfectă dreptate, ar trebui să fie repere, dar cred că nu mai sunt. Mă voi mai gândi la asta…
      Mulțumesc!

  4. Parfumul copilăriei aşa cum l-ai descris tu, este o adevărată comoară ce ar trebui pecetluită în pagini de carte! Am retrăit zilele încărcate de inocenţa copilariei substituindu-mă ţie pe tot parcursul lecturii şi am simţit aromele minunate ce au dat atâta farmec acelei perioade de neuitat în care componentele principale au fost: candoarea, seninul şi iubirea.

    1. Aurora, cuvintele tale sunt aur curat, știi că am încredere în tot ce spui pentru că te prețuiesc, ești o comoară!
      Cât despre paginile unei cărți, le-ar merita, sau ea pe ele, dar mai ții minte ce-am povestit noi două la telefon? Despre cărți, edituri, costuri… Așa că, poate în altă parte. Dar prețuiesc ce mi-ai spus, iar tu știi acest lucru. Mulțumesc, foarte mulțumesc!

  5. Am citit pe nerasuflate si nici cuvinte nu mai am! Deact de lauda, chiar daca unora poate le vor sta in gat. Nu, nu celor de-aiciu, aici e lume fina! Am citit randurile, gandurile, am simtit aromele si am citit comentariile.
    Doamna Aurora Georgescu, ma inclin si chiar sustin ca Mirela sa publice odata. Nu doar ilustratii, ci carti frumoase si sigur vor fi succese.
    Mirela, te felicit. Sa ai noroc, se parte ca trebuie mai mult si decat talent se pare.
    Si weekend fain cu familia! Pup! 🙂

    1. Moni, no way! Știi ce-ar însemna. Să investesc din nou …Așa, n-am curaj, nu mai am! Nici părfumul-carte nu va fi carte curând, dar va fi…parfum!Poate.
      Îți mulțumesc și știam eu că o vei prețui pe prietena mea Aurora!
      Weekend, da, WEEKEND frumos! 🙂

  6. Frumoasa si parfumata povestea copilariei tale, mi-a placut mult. Mi-am amintit acum niste versuri, nu mai stiu ale cui, oricum nu ale unui poet cunoscut…
    „Copilaria-i o raza de soare,
    E primul si cel din urma cuvant,
    E tesuta-n aur si-n margaritare.
    Copilaria-i o adiere de vant…”
    Si inca ceva…sa nu uitam niciodata ca „toti oamenii mari au fost mai intai copii”. Antoine de Saint-Exupery

    1. Frumoase versuri ți-ai amintit, superbe!
      Nu uităm, nici ei nu uită. Poate ei țin minte cel mai bine acest lucru.
      Mulțumesc Shayna, vin să citesc povestea ta! Seară dulce să ai! 😉

  7. Felicitări, Mirela ! Textele tale de la poveștile parfumate sunt adevărate sărbători. Și eu sunt de părere, cred că ți-am și spus-o odată, că ar trebui să le publici.
    M-ai făcut să rememorez parfumurile copilăriei mele, la care aș adăuga cu drag pe cel ale gutuilor puse de bunica în geam, iarna, aroma crizantemelor din grădina bunicii, parfumul tulburător al florilor de sub fereastra camerei mele, flori care parcă au dispărut astăzi…

    1. Mulțumesc Zina! Mă mai gândesc, ai reținut din context cam care ar fi singurul motiv de reținere…Da, mă bucur că mi-ai amintit de gutui, erau și ele acolo! 🙂
      Și despre crizanteme știu, încă îți mai caut parfumul acela soliflor. Spunea și Ratatouille, mai sus că ”da, in copilarie aveam mult mai des ocazia sa simt mirosuri adevarate. tin minte si acum ca eram mic si stiam ca “asa miroase primavara”. Așa e și cu parfumul acelor flori, nu mai simt nici eu mixandrele și petuniile din serile de vară ca în copilărie. Sau nu mai este așa parfumul lor! Să ai o seară parfumată și senină!

  8. citesc cu mare drag povestile voastre parfumate…eram tentata sa perticip dar cuvintele nu mi se aseaza cum doresc si pace 🙂
    tare frumos ai scris Mirela…ai scris cu tot sufletul…
    am reintalnit parfumuri cunoscute mie tot din copilarie…lavanda,capsune,Dior 🙂
    multumesc…mi-ai inseninat noaptea…
    senina sa-ti fie si tie dimineata 🙂

    1. Eu te invit si de data aceasta, sau saptamana viitoare , cand avem Parfumul cafelei, stiind ca poti, doar timp sa ai! 😉
      Multumesc pandhoraa, ne intalnim aici, in copilarie, unde avem in comun multe, dar uite ca si miresmele se reintalnesc cu noi, ca un arc aromat peste timp!
      O zi plina de arome bune! 🙂

    1. Carmen, acum vin de la tine, unde am gasit atatea intalniri frumoase in copilaria amandurora, incat parca ne-am fi petrecut-o impreuna! Sensibilitatea si simtul tau artistic si-au lasat amprenta asupra amintirilor olfactive, si uite ca si aici ne apropiem! 😉
      Multumesc Carmen, asa sa fie precum ne-ai urat! Iar tie si celor dragi si mai mult, si mai bine! 🙂

    1. Draga Sara, copilaria, ca și viața, o primești o singură dată. Trăiește-ți copilăria așa cum o face un copil îngrijit, iubit și frumos sufletește, ca și tine. Fii veselă, joacă-te, pentru că mai tarziu nu te vei mai întâlni cu aceasta vârstă. Îți doresc numai bine, să fii fericită! 🙂

    1. Max Peter, asa cum tu preafrumos le-ai ilustrat! E bine sa ne aducem aminte de copilaria noastra, asta ne face mai buni si mai optimisti! Multumesc, sa ai o seara frumoasa! 🙂

    1. Mulțumesc Max Peter, am trecut pe la Ciprian, mi-a plăcut mult postarea și sper că ni se va alătura și temelor care vor urma. Să ai o zi reușită! 🙂

  9. Mirela, am citit cu placere povestea ta parfumata.Cred ca ai avut o copilarie fericita si foarte frumoasa, iar bunica ta imi pare o zana din povesti.
    Sa ai o duminica minunata!

    1. Gabi, mă bucur că ai trecut pe-aici! Sper că ești bine, sănătoasă!
      Draga mea prietenă, așa era bunica. Rudele îmi spun că îi semăn și acest lucru mă umple de bucurie!
      Știi, am avut o copilărie superbă, dar destul de scurtă. Pentru că mie revenirea, la 10 ani, în Clujul natal mi-a arătat ce înseamnă viața cu ”cheia la gât” și …atunci cred că a trebuit să pun capăt jocului și să am responsabilități. Dar char și așa, mă bucur de cele mai frumoase amintiti! Te îmbrățișez! 🙂

  10. Buna, in primul rand vreau sa iti multumesc pentru link. Te anunt ca incepand cu saptaman viitoare, ma voi conforma si eu acestei serii de articole.Este o reala placere de a scrie despre astfel de subiecte. Stii, asemeni lui Max Peter, imi place sa lucrez mai mult in imagini, timbre, carti postale, sau alte ilustrate decat cuvinte pentru acest gen de articole. Sper ca nu este vreo problema. Toate bune! Ciprian P.

    1. Bună! Mi-a plăcut postarea ta și mă bucur că ni te alături! Fii binevenit! 🙂
      Sunt doar trei reguli, și acelea prietenoase și ușor de respectat.
      1. Să postăm la temă: texte sau imagini, se poate și muzică.
      2. Să atașăm linkurile către ceilalți participanți (la mine sunt imediat sub articol).
      3. Să publicăm de vineri seara până sâmbătă seara, pentru a ne citi reciproc.
      O zi frumoasă! Te trec și în Blogroll. 😉

  11. Am revenit la talentata mea draga. Auzi, eu ti-as propune sa publici, vad ca tot mai multi ar dori. Sponsori gasesc eu, doar hotaraste-te! 😉

    1. Bine, tu ai vrut-o! Scriu repede si usor. sa vad sponsorii. 😉
      A, sa nu uit, am invizibilizat-o pe ametita aia, gata cu ea. Pe maine, Moni! 🙂

  12. Buna seara,
    Am citit fiecare rand scris aici cu sensibiliate si talent, cu trairea copilului care nu uita pretioasele clipe ce i-au calauzit ca un far cele mai minuante momente ale copilariei. Ma bucur ca gasesc asemenea screieri in blogosfera si revin cu placere de fiecare data.
    O saptamana cu spor va doresc. Felicitari! 🙂

    1. Mulțumesc Constantin, scriu pentru că știu că unora chiar aduc bucurie. Și mie! La fel, o săptămână plină de reușite și sănătate! 🙂

  13. Multumesc pentru linkul din articol si cel din blogroll! Am adaugat si eu linkurile celor care au scris despre parfumurile copilariei in articolul meu! Ma bucur ca m-am alaturat si eu! Daca observi ca intarzii cu articolul, trage-ma, te rog, de maneca! Seara placuta sa ai!

  14. la sfârsitul saptamânii ce a trecut, mi-am arhivat si eu povestile parfumate (în sidebar) dar… eu nu am 38 câte ai tu 🙁 Eu am doar 30! oare am „tras chiulul” de 8 ori?!
    Te pup draga mea. Sa ai o seara linistita!

    1. Carmen, au am cateva in plus, dar cred ca e vorba si de postarile care, fie anunta o vacanta, fie noi regului de postare, fie tema aleasa dupa cate o vacanta luata de comun acord cu perticipantii. Ai lipsit doar la vreo trei, cand erai in vacante, nu e nicio problema, esti buna mea prietena! Va trebui sa le arhivez si eu, disciplina germana isi spune cuvantul! Te pup si o zi buna iti doresc! 🙂

  15. Pingback: A different blog
  16. Citind ce-ai scris mi s-a intarit convingerea ca, in general, in copilarie oamenii au o memorie olfactiva mai buna decat la maturitate. La maturitate cred ca predomina memoria vizuala, in detrimentul ‘altor memorii’ mai subtile ( olfactiva, tactila…).

Dă-i un răspuns lui -X- Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus