Noi

Georgiana, prin postarea ei nostalgică, dar și plină de umor, intitulată sugestiv ”Fosta-i lele”, dar fals, pentru că ea arată foarte bine și acum (sâc!), dar și prietena noastră, Silavaracald (Melami), căreia îi mulțumesc pentru promovarea făcută cărților ilustrate de noi, așa cum îi mulțumesc și Georgianei pentru gesturile de pritenie pe care nu oricine le face, au insistat să postez aceste poze.

Serafina și cutiuța cu minuni

Cine nu a avut, nu are sau nu-și dorește o asemenea cutiuță? Eu n-aș putea trăi fără o cutiuță cu minuni și mi-ar plăcea să nu știu exact de conține sau să-i schimbe o zînă bună mereu surprizele oferite. Am o asemenea cutiuță. Înainte de a deveni obiect decorativ prețios, a fost o fascinație olfactivă adusă din Orientul apropiat, de o prietenă bună.

Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor

De ce Țuculescu sau ochii magici ai culorilor?… Poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului tuculescu privirile culorilorpicturii în sine.

Și poate pentru că Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…Și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…Sau poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, dar nici să se întoarcă, regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…Ori poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg, nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor, Pivirile culorilor, pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965) să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și ochilor orbi până atunci când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus