23 martie, 2011
De ce Țuculescu sau ochii magici ai culorilor?... Poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului tuculescu privirile culorilorpicturii în sine.
Și poate pentru că Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937...Și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae...Sau poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, dar nici să se întoarcă, regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)...Ori poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg, nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor, Pivirile culorilor, pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965) să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și ochilor orbi până atunci când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa.