Vedi Venezia! ( II)

(Un text de Mirela Pete)

Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!

Riviera venețiană. Bibione și noi

După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut  bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei  Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe  Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo – cartierele insulare ale Veneției -,  o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț!  Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat.  De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat).  Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.

Venezia-Leone-di-Venezia

Bijuteria arhitectonică a Pieței San Marco, alături de Basilica omonimă, este  Palazzo Ducale, (Palatul Dogilor), un incredibil monument, unic prin repartizarea spațiilor de elevație, având gotica dantelărie de piatră a colonadei la parter și la primul etaj, iar partea superioară fiind plină, aparent grea, în contrast cu spațiul de susținere, dar cu deschideri categoric gotice, pornind dintr-un mozaic bizantin, asemănător covoarelor zburătoare, ceea ce îi conferă un aer plutitor, părând brusc ușoară și liniștind pe toată lumea prin frumusețe și bogăție stilistică…și nu doar stilistică!. (detalii în primul articol dedicat vacanței noastre la Veneția).

San Marco, basilica in stil bizantin, paronata de ocrotitorul Veneției, Sf. Evanghelist Marcu.Emblematica pentru Piazza di San Marco. Eu si Enya pierzandu-ne in frumusetea interiorului decorat magnific!

Biblioteca Nazionale Marciana, dotată cu una dintre cele mai importante colecții de carte din Italia, din Europa și    din lume, adăpostește rare comori:  manuscrise, pergamente si documente oferite Serenissimei de însuși Petrarca, asta ca să amintesc doar o infimă  parte din bogăția de-acolo. Arhietctura îmbină frumusețea stilului cu estetica sculputurilor , întregind ansamblul dătător de vise dinspre mare, prin perfecțiune și farmec singular.

Biblioteca-Marciana

Depinzând de mare si de apă, Venetia a avut menirea de a deveni un mare port al Europei…depinzând de uscat, realizează o dualitatea care-i dă farmec și poezie…Dacă uscatul va ceda mării,  o nouă Atlantidă va să fie? Cum spuneam și în postarea anterioară, o nouă Atlantidă ar însemna sfârșitul lumii. Uneori am impresia că Veneția se poate raporta la existențe Terrei însăși. Dacă Veneția supraviețuiește, pământul mai are o șansă să nu devină doar o apă…Dar ești sigur că Atlantida a existat? De Veneția poți fi sigur că există, așa că dă-i o șansă și iubește acest Patrimoniu al Umănității, acest pământ binecuvântat de apele care i-au dat viață. Ocrotește-o, păzește-o, fii parte din ea!

Veneția și…atât!

A fost  o cale facilă spre Asia, o rută frumoasă către Africa. Și mai este. Universalitatea orașului,  aerul său cosmopolit, i-au făcut mereu pe venețieni ”mai europeni decât francezii, mai asiatici decât persanii, mai africani decât egiptenii” (citat).Se spune că venețienii nu au o certă naționalitate. Sunt un bun și un patromoniu al lumii întregi. Eu sunt venețiană. Așa m-am simțit acolo. În câteva secunde, devenisem venețiană….Și Enya se simțea așa, mai ales când un domn elegant, vârstnic, proprietarul unui magazin de rarități, i-a spus ”belissima” ! O belissima venețiană, certo!  Mai mult mister, mai mult farmec.

Venezia. Farmec.Vrajă. magie.

Carnevale di Venezia este o sărbătoare plină de fast, magie, dragoste și fantezie. A fost o manifestare a democrației acestui puternic oraș-stat, deoarece oricine avea dreptul să poarte mască și să fie deghizat, indiferent de rang sau poziție socială. Era o libertate fără seamăn în lume. Masca era fie protectoare (de pe mare nu se aduceau doar mătăsuri și bijuterii…), fie paravan pentru șoapte și promisiuni galante. Sau afaceri. Sau politică. Sau orice presupunea perdea, acoperire, secret de nepătruns. Eu asemăn masca venețiană cu gondola. Gondolele există în Veneția de prin anii 700.  Inițial, gondola era o banală barcă cu vâsle, dar  a fost modificată, ajungând una din emblemele Veneziei, unde există  420 gondolieri care transmit tainele meseriei din tată în fiu, iar formula pentru vopseaua neagră și lucioasă a gondolelor este strict secretă. O puteau folosi atât curtezanele, cât și doamnele măritate. Firește că domnii nu aveau nicidecum restricții.

Simulând carnevale veneziano, Enya mascată!
Magazin de măști, preferatul Enyei și-al meu.

Gondola e o barcă lungă, ușoară și elegantă,  special concepută pentru traversarea canalelor înguste, cotite, ajungând oriunde, cu abilitate și îndemânare. De la porțile unui impunător palat, până la cele mai secrete și ferite ușițe, nebănuite de trecători, dar știute de gondolieri. Care  mai și cântă, la cerere, doar pentru tine! În vremurile de glorie,  gondolele venețiene erau bogat ornamentate, aveau o cabină ferita de priviri și exprimau adesea o invitație..Peggy Guggenheim spunea că „Veneția nu este doar un oras al libertatii si al fanteziei. Este si un oras al bucuriei si al placerilor.  Este orasul perfect pentru cei indrăgostiti. Ce poate fi mai romantic decât o plimbare cu gondola pe îngustele ape ale Veneției, printre palate si cladiri ce au privit de-a lungul timpului sute de mii de îndrăgostiți?” (citat încheiat) Legenda spune că, de treci cu gondola pe sub Puntea Suspinelor și-atențiune!-  săruți persoana iubită, dragostea va învinge toate obstacolele și va fi eternă. Măi să fie! (episodul Gondolei este special pentru Cati).

Gondole fotografiate de mine. I le dăruiesc lui Cati!

La dolce vita venețiană este alcătuită din  frumusețea și ospitalitatea localnicilor, eleganța acestora, luxul, parfumurile (nu găsești venețieni neparfumați sau prost parfumați, încă de la Cassanova citire, care folosea Lotus, Patchouli (am primit și eu unul!) și Yasmin. Mai sunt vinurile excelente, îmbuteliate în adevărate opere de artă realizate în insula Murano,  sticle superbe, colorate și zvelte. Savurăm nectar de citrice, tot din sticle de Murano, dar și prăjituri și celebra ciocolată venețiană.  O „nebunie” de fructe de mare, calamari, scoici, preparate din pește, paste, lasagna și o multitudine de feluri de pizza ți se oferă la Caffe Florian, Ristorante San Marco, sau alte localuri din sutele existente, pentru toate gusturile și toate buzunarele. Cafeaua de aici, băută în cafenele cu iz de legendă, pe muzici sublime sau în terase umbrite, cu vedere la câte un palazzo sau o chiesa de mare artă, sublimează gustul celei mai bine preparate cafele din Europa…deocamdată!

Ristorante marco polo
San Marco, felinar de Murano, lângă Palazo Ducale
Lumină și culoare la Veneția.

Parte din luxul venețian este și Lido di Gesolo, celebra insula a celor cu adevărat bogați, nu doar înstăriți , unde sunt cazate starurile, divele sau cei care vin la Festivalul de Film de la Veneția. Sau bogații care vin așa, de pe alte meleaguri, pentru a fi cazați în ville celebre, palate, locuri unice și fermecător-misterioase. O viață care merită trăită. Despre grădinile de trandafiri și alte flori, care au făcut deliciul Enyei și al meu, pe lângă măștile din care am luat grămadă, despre biserici și teatre, cât și despre străduțele mai puțin celebre, dar cu atât mai atrăgătoare, pentru că nu știi niciodată ce te așteaptă la capătul lor, în alt episod venețian. Un vis scânteiază între ape, un oraș cu palate pictate, poduri și podețe mai minunate decât orice a creat natura, ne reamintesc că OMUL e cel mai puternic creator de frumos, inspirându-se, cert, din natură. O capolavoro e Venezia!

venetia villa almerico capra detta la rotonda di palladio(singura luata de pe net, din pozitia asta nu puteam sa o fotografiem, e superba)

 

Alții, despre Veneția…

Lordul Byron : ”…din valuri ea s-a ridicat, chemată din adânc de-o vrajă”.

”…Veneția, apa și lumina creează împreună magia. Printre zidurile de cărămida și marmură, sub cerul albastru, cea mai mare strălucire o au apele Veneției” , spune Gabriele D’Annunzio. Toate granițele dispar și lumea visului se contopește cu realitatea. ”

„Venetia are o frumusețe flatantă și suspectă în același timp. Acest oraș pe jumătate rupt din basme, pe jumătate o capcană turistică, este locul în care, pe vremuri, arta a înflorit gradat și voluptuos” , considera , pe bună dreptate, Thomas Mann.

Unii au citit Puntea Suspinelor, a lui Michel Zevaco. Sentimentalii visau acea Veneție romantică, și o călătorie pentru a descoperi pe viu farmecul unui oraș unic și fermecător, decadent, artistic , iubit, hulit și adorat, nou și vechi, renăscând mereu și mereu…

Veneția e un sentiment, o intensă trăire, o iubire, nostalgică sau romantică, o capodoperă  inspirată de lumina și apele lagunei. O mireasmă de briză,  o muzică rară, un subiect pentru producțiile cinematografice. Veneția, deocamdată!

Veneția noastră.

 

 

 

Articole create 906

49 de comentarii la „Vedi Venezia! ( II)

    1. Nu știu dacă e pledoarie, dar sigur e o mare iubire. Când iubești fără egoism, vrei să împărtășești și altora. Am fost geloasă pe cei cere iubeau Veneția, acum doresc să le-o fac tuturor cunoscută prin prisma iubirii mele, prin ochii și sufletul meu. Și mintea mea!
      Mulțumesc, o zi serenissimă! 🙂

  1. In sfirsit si o fotografie cu picturi murale !

    Imaginile cu arhitectura cladirilor v-au iesit foarte naturale. De „vina” cred ca e lumina 🙂 (a orasului dar si cea din suflet)

    1. Pentru tine, voi mai posta fotografii cu picturi murale, sunt specialitatea Enyei și a lui Xaba!
      Eu am pozat mai mult apa, cerul, canalele, podurile și fațadele colorate ale luminoaselor clădiri venețiene. așadar, trebuie să urmeze! 🙂

  2. Raman muta si emotionata in fata frumusetii. Atat a Venetiei, dar si e Enyei. E chiar o belissima, oriunde in lume. Nu pot spune ca nu e o belissima venetiana, de exemplu. Poate fi de oriunde, e speciala. Va potriviti bine cu orasele frumoase, sunteti o citadina prin excelenta, asta se vede si se simte. MULTUMESC!! Multumesc pentru aceste randuri si poze care mi-au luminat o zi ce se anunta cam anosta. Acum va fi plina de culoare si senin! Ganduri bune Enyei si vacanta placuta in contiure! 😛

    1. Andreea, să știi că și eu mă trezesc uitându-mă la Enya cu dragul acela specific mamei care-și adoră puiul: să-i dea Dumnezeu 100 de ani fericiți! Dar și cu admirația pe care omul sensibil o are în fața frumuseții. Mă bucur nespus că fotografiile și rândurile mele ți-au înseninat deja ziua și te-au făcut fericită! 🙂

  3. Mirela, am venit la Venetia povestita si prezentata de tine si m-am simtit ca acasa, pot sa spun.Unele locuri le stiam si eu, mai putin povestile lor.
    Vitrina cu masti de carnaval poate ca e aceeasi vitrina pe care au fotografiat-o baietii mei. 🙂
    Puntea suspinelor…poate ca daca baiatul si fata si-ar fi permis o plimbare cu gondola ar fi ramas si acum impreuna. 🙁
    Insula Murano mi-e cunoscuta de cand am citit Prizonierii din Murano, iar in ultimii ani am vazut un film cu o poveste de demult. o drama petrecuta aolo.
    Iti multumim, Mirela.
    M-am simtit bine aici, am mai uitat de griji si suparari.

    1. Dragă Gabi, Veneția nu e superbă doar în realitate, e frumoasă și în povești, și în filme sau romane. ca să nu mai vorbim de pictură!!! Sunt convinsă că, din zecile de magazine de măști, aproape toate ar merita să fie fotografiate! Cât despre legende, ele sunt făcute doar pentru a atrage și a fermeca! Nici noi n-am avut timp de gondolă , dar ne vom face data viitore! O zi senină, Gabi, șie și pisicuțelor! 😛

    1. Foarte reușit, ca toate videoclipurile tale, dragă Gabi!
      La articolul Pictorii Veneției, te voi ruga să mi-l împrumuți. Felicitări! 🙂

  4. Ce mai, ai un stil aparte de a descrie frumosul, de a vorbi despre el, de a exemplica amanuntele. Imbraci totul intr-o mantie romantica care ofera o alta perspectiva. Formatia ta artistica e „de vina”, cred eu, iar pentru noi, cititorii, este o incantare. E un jurnal de clalatorie cu totul deosebit. Care, peste toate celelalte imi face un dor nebun de duca.
    Va imbratisez cu drag!

    1. Cati, am speranța ca episodul cu Gondola, dedicat ție, te va face să ajungi într-o bună zi în romantica gondolă! Îți doresc asta, așa cum îmi doresc mie, nouă, să revizităm Venezia! 🙂
      P.S. Cati, la tine îmi intră comentariile la spam. Problema e de la mine, dar încă nu am rezolvat-o. Te rog să vezi la spam, poate găsești commentul meu, mulțumesc!

    1. Grazie! 🙂
      Bello, bello impossibile
      Con gli occhi neri e il tuo sapor mediorientale
      Bello, bello invincibile
      Con gli occhi neri e la tua bocca da baciare!
      Girano le stelle nella notte
      ed io…
      ti penso…
      Forte forte ti vorrei!!!
      Bello bello impossibile!

    2. …bello e irraggiungibile
      con gli occhi neri e il tuo gioco micidiale
      non conosco la ragione che mi spieghera’
      perche’ non voglio piu’ salvarmi dalla liberta’
      e’ una forza che mi chiama sotto la citta’
      e se il cuore batte forte non si fermera’
      e all’ alba e’ amore nasce col sol cosi
      e all’ alba il sole finira’ che cosi’… 🙂

    3. Frumusețea există, e chiar aici. 😛
      …dar vremurile acelea, CELLA, unde s-au dus oare?
      Undeva în Clujul de altădată…al tinereții noastre studențești!
      Sau poate erau în Veneția, unde sunt și azi! 🙂

    4. Bănuiam eu! Nu au unde să plece, că nu le dăm voie. 🙂
      N-am putut să mă decid să merg la Iron Maiden, au fost 25 000 de oameni, la o scenă aproape improvizată lângă Polus Center din Cluj, veniți și din străinătate. A fost TERIBIL! Dar, vezi, eu mă simt acum prea trecută de vremurile alea! Trebuia să fi mers, asta este! Te pup! 🙂

  5. Canva, bucurestenii care-si comandau case, se inspirau din Italia…Acum nu stie nimeni sa le restaureze, asa ca le incendiaza…Case de patrimoniu…

    1. Mare păcat! Ceea ce este de patrimoniu ar trebui să intre sub incidența legii. Să fie protejat. Dar unde, în țara fărădelegii? Cândva, Bucureștiul era numit ”Micul Paris”! Cândva..
      P.S. Comentarile mele intră la spam la tine, nu știu de ce. Și la alții. Până rezolv, caută-le, te rog, la spam. Mulțumesc!

  6. Mirela,
    Surprins de magia entuziasmului tau venetian,
    nu-mi ramane decat mandria altei capodopere,
    plastice vii, a blogului meu, pe care am s-o inramez in catrenul:

    In Juriu daca eram,
    Si Regina, alegeam,
    Certamente, ea era,
    Enya, belissima!

    1. ”In Juriu daca eram,
      Si Regina, alegeam,
      Certamente, ea era,
      Enya, belissima!”
      Versuri pe care le voi păstra în Cartea de Aur a bucuriei pe care mi-o oferă în fiecare zi scumpa mea…Poate de aceea nu-mi doresc palate! Am o Regină, nu-mi trebuie și Castelul! Dar ea îl merită și am o clară presimțire că-l va dobândi! 😛
      Mulțumesc, fii binecuvântat! 🙂

    2. Mirela,
      Cum nu ma satur niciodata de frumos, repriveam, din zori, poza voastra,la San Marco. Nevenidu-mi sa cred, m-am uitat cu lupa. Si am constatat, ca Tu si Enya aveti straluciri de raze de lumina, reflectate intr-o picatura de apa vie. Frunti superbe, zambet…Ooo, dar mi se pare oare? Asemenea splendida asemanare…, Miraj, sa fie?

    3. Ești prea gentil…Poate că există o oarecare asemănare, dar scumpa mea e din genul celor alungiți, care au norocul să fie ceva mai înalți, mai subțiri. Mai frumoși, având ochii schimbători cromatic, de la albastru la verde, violet și gri, sprânecnele drepte, aproape împreunate, noroc că e șatenă! Poate strălucirea frunții, care la mine e inestetic bombată, de încăpățânare, ne apopie ușor, la ea fiind totuși, mai lină și mai dreaptă! Mulțumesc, așa cum spuneam, poeții găsesc paf de stele și pe frunțile încununate mai mult de fericirea momentului! Și poate fericirea și bucuria te pot face mai frumos! O zi încântătoare! 🙂

    1. Așa este, Andreea, e superb, ca Venezia, ca Vivaldi, ca Vara….trei de ”V” si V de la Vacanță!
      Weekend bun de tot, Andreea! 🙂

Dă-i un răspuns lui Invitaţie la film « Mustăţi lungi, gheare lungi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus