Geisha 芸者


Geisha, un  termen cunoscut tuturor europenilor si familiar japonezilor. Un cuvânt extrem de utilizat de către japonezi, cu toate că aceste ”opere de artă în mișcare” sunt tot mai puține și tradiția începe să pălească…Dar aici și acum voi scrie despre Geisha (gheișă) , o tradiție japoneză care a influențat enorm cultura, gândirea și comportamentul niponilor, care e folosit, cu sau fără discernământ, de o lume întreagă…Voi scrie alternativ geisha și gheișă, încă nu am aflat dacă traducerea e corectă, da am aflat ca nu are plural, în japoneză, în original: (芸者).

Utamaro – Geisha tea

Apărute ca artiști de profesie, geishele se specializau în artele tradiţionale japoneze, dobândeau multă îndemânare artistică în arta servirii ceaiului, a conversației cu bărbații (așadar, subiecte comune acestora), dans, muzică, aspect plăcut, recitarea poeziilor, teatru, etc. Gheişele-bărbaţi, cunoscute uneori sub numele „hōkan”, au fost primele gheișe, fiind înlocuite ulterior cu femeile, „gheişă”  ajungând treptat să însemne doar femeie artistă, aşa cum înseamnă şi astăzi. Procesul de formare și devenire a unei geisha e dur, de la vânzarea fetelor-copii caselor formatoare (unele fete erau vândute la casele de gheişe „okiya”, copii mici fiind şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale) până la maturizarea unei gheișe experimentate procesul fiind lung și foarte dificil.

Geiko

Admirația din ochii celorlalți e scump plătită de o adevătă geisha, uneori cu prețul libertății de acțiune…pentru că o geisha nu se îndrăgostește de cine vrea, nu se căsătorește, nu are voie să devină altceva decât ceea ce s-au străduit formatorii și ea însăși să devină, adică o GEISHA, o operă de artă în mișcare și o artistă de profesie (am repetat intenționat). O etapă umilitoare este cea de servitoare și se numeşte shikomi. Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi,  în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă până a doua zi. ”Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura.” (citat) Nimeni n-ar crede că femeia rasată, cultivată, fină și instruită,  s-a ocupat ani în șir, în paralel cu aprofundarea studiului artelor tradiționale, cu diferite treburi casnice, precum curăţenia casei, spălatul, primirea unor comisioane, servirea instructoarelor, etc.

Dar timpul trece chiar și pentru extraordinar de bine conservata geisha și devine gheişă ucenică, fiind legată de o „soră mai mare” , onēsan, adică o gheişă experimentată, care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei. Urmează etapa minarai, când gheişa ucenică o va urma pe „sora ei mai mare”, la toate casele de ceai. Acum observă, ia notițe și învață tot ce are de făcut. Devine membră a comunităţii de gheişe și începe învețe ce înseamnă întreținerea clienților. Niciodată o gheișă nu a fost, nu este și nu va fi o postituată. Contrar a ceea ce cred unii, această femeie cultivată și rafinată este departe de fi o femeie ușoară. Există ”geisha de  băi”, care e o falsă gheișă. Aceea e prostituată și e bine să nu se facă nicio confuzie. După vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată, pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un  rit de confirmare a maturităţii este erikae, simbolic.

Geisha-tea-ceremony-

O geiko, adică geisha matură, are gulerul chimonoului alb, după ce acesta fusese roșu la junioară, adică maiko. Legătura dintre o geisha și un bărbat se face prin ritualul numit san san kudo. Bărbatul se va numi danna, devine patronul gheişei şi este obligat să-i asigure suportul  financiar, în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea. Retragerea gheișei din viaţa publică se face printr-o ceremonie: hiki-iwai și poate avea diverse semnificaţii. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya. Cele mai multe și celebre case formatoare au fost și sunt în Kyoto, orașul geishelor, unde poți găsi și astăzi școli de geishe autentice. Și gheișe, evident!

Sakura-Geisha la sarbatoarea ciresilor in floare

Culorile vii ale gheișei ucenice se vor transforma treptat, ajungând la sobrietatea plină de rafinament a unei geisha mature  și experimentate.

7g-geisha-kyoto-coafura
Coafura

Bine pudrate cu alb, cu o pudră de orez fină și folosită excesiv, gheișele își conturau buzele cu roșu aprins, schimbându-le forma firească într-una care amintește de o inimă. Ochii sunt conturați savant cu negru, la fel sprâncenele, dar combinate cu violet–roșu-cyclam, iar pleoapele pot fi fardate cu roz, roșu sau violet. Tot ceea ce face o geisha este artificial, deoarece e făcut cu artă…ciudată afirmație, veți spune, dar asta e arta, ceva făcut cu artă nu mai e făcut de natură, ci de mâna omului! O gheișă va purta numai kimono, kimonourile fiind divers colorate și înfășurate cu superbele obi, eșarfe prinse în talie, brodate cu SEMBAZURU (1000 de cocori) motive florale, motive geometrice sau dragoni stilizați.  ”Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei bărbaţilor” (citat). Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat şi brodat. Încălțămintea este cu platforme înalte, zori, purtate afară și tabi, șosete albe, în interior. Coafura unei geisha este tradiţionala shimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheişele consacrate. Un amănunt care pe mine mă fascinează este portul kimonoului în funcție de anotimp. Când înfloresc cireșii, la japonezi e o mare sărbătoare , se numește SAKURA, se sărbătorește odată cu înflorirea cireșilor. (A cherry blossom is the name for the flower of cherry trees known as Sakura (Japanese kanji : 桜 or 櫻; hiragana: さくら) in Japanese. In English, the word „sakura” is equivalent to the Japanese flowering cherry.[1][2] Cherry fruit (known in Japanese as sakuranbo) comes from another species of tree.. O geisha, îmbracă de  SAKUREA un kimono roz sau roșu,  brodat cu flori de cireș și un obi roșu sau alb, brodat sau pictat cu motive florale care sugerează primăvara și bucuria înfloririi cireșilor, de exemplu crengi înflorite în aranjamente artistice. Coafura bine aranjată, părul negru-albăstrui sclipind în soare, machiajul perfect și sandalele înalte completează aceste acorduri de primăvară, care o însoțesc în mersul ei, stârnind admirație. Un acesoriu obligatoriu este evantaiul pentru dans și umbrela, de ploaie sau de soare. Pentru că, îți place sau nu, geisha e un spectacol de artă, nu e ceva comun, nu e banal, e creat, devenit, lucrat, muncit și desăvârșit.

“Memoirs of a geisha”

“Memoirs of a geisha”, iată un film care  merită văzut , deoarece oglindește o lume necunoscută,  fascinantă, cu aparențe seducătoare și un adevăr ca substitut al cruzimii. Sublimul? Aici este ascuns după gratii, pe care…poate…iluziile și dorințele le pot depăși. Memorile unei gheișe care a suferit, a trăit umilințe și interdicții, dar și momente mărețe.

Articole create 906

66 de comentarii la „Geisha 芸者

  1. Draga Mirela, iti multumesc pentru articolul despre gheisa.Nu am stiut decat foarte putin despre asta,am citit putin cand m-am documentat pentru articolul cu ceremonia ritualului ceaiului,
    http://g1b2i3.wordpress.com/2009/09/01/saptamana-japoneza-si-despre-ritualul-ceremoniei-ceaiului/
    Mi se pare fascinanta cultura japoneza si vreau sa-mi fac timp sa citesc mai multe despre traditiile, obiceiurile, cultura lor ca sa ma mai destept putin.
    Felicitari pentru articol!

    1. Este fascinantă, iar arta servirii ceaiului, ritualică, pe lângă tradiție și perfecțiune, poate oferi detalii interesante și interpretări propri. E un stil de viață. Frumos articolul tău, Gabi! 🙂

  2. Multumesc, e tare interesant!…
    Gheisele (din imagini) au trasaturi rafinate, cultivate, pline de poezie. Chipul unui om vorbeste intotdeauna despre nivelul lui de spiritualitate, care in cazul gheiselor este fara doar si poate unul inalt…
    Flicitari!…

    1. Ai perfectă dreptate, iar chipul lor , care zâmbește rareori și doar celor pe care noi nu-i vedem, e un mister, dar unul plin de poezie, așa cum bine te-ai exprimat. O zi frumoasă, Ileana! 🙂

    1. Adevărat a înviat!
      Mulțumesc, face parte dintr-un concurs și pun mai puțin de la mine, dar detaliile sigur sunt personale! Zi frumoasă!

  3. Pingback: FUGĂ «
    1. Este o lume plină de sacrificii, așa e și arta, plină de sacrificii. Chiar și artiștii cu har, care reușesc să trăiască din artă, suferă, lasă deoparte ceva, nu există artist cu adevărat fericit, iar când alege fericirea, renunță parțial la arta adevărată și face doar creație de moment…ai sesizat bine. Dar cât de mult își doresc unele să ajngă gheișe, e un deziderat actual încă.
      Plouă la Cluj…să văd dacă mâine vom reuși să fotografiem lalelele! 🙂

  4. Fascinanta cultura japoneza – de obicei e tradusa intr-un mod oarecum empiric …
    Sa nu uitam ca filmul despre gheise e facut pentru occident
    Prin modul nostru de intelegere – mai putin deprins cu acuitatile formate in ani, ale acelor intelegatori de spirit – e foarte greu de patruns esenta !
    Oricum, macar incercam !
    Felicitari ! 🙂

    1. Mulțumesc! Da, încercăm.
      Mie îmi pare aproape de neînțeles…Chiar și filmul, așa cum spui, făcut pentru occidentali, arată o lume crudă, ostilă, dar plină de un mister și un farmec inaccesibil oamenilor obișnuiți. În momentul în care o geisha trecea pe stradă, cei aflați în preajmă se uitau la ea siderați și plini de admirație. Poate ei, asiaticii, se mulțumesc cu această admirație. Nu avem de unde să știm exact ce e în sufletul lor, ochii gheișelor nu râd niciodată, chiar dacă buzele savant fardate o fac adesea…Geisha…

    2. o buna parte din mister e data de impenetrabilitatea personalitatii – gheisa in cazul de fata !
      Poate ca asiaticii se multumesc doar sa admire deoarece pun mai mult pret pe un anumit feeling – mai de neinteles pentru noi !
      Zic si eu ! 🙂

    3. Zici bine, cum să-i înțelegem pe deplin? Poate doar trăind printre ei o vreme, dar nici atunci nu vom avea structura lor psihică și impenetrabilitatea lor sufletescă. Sper că am reușit să exprim aproximativ ideea de la care am pornit.
      Oricum, subiectul este misterios! 😉

    1. Data viitoare îl voi publica, dar editat.
      Învață să respecți dacă dorești să fii respectată! Nu ți-am vizitat blogul. Nu mă interesează. Te sfătuiesc să îți vezi exclusiv de treburile tale, nu am nevoie de sfaturi și aprecieri din partea ta. 😀

    2. Mi-ar fi placut sa-l publicati!
      Ceva ma face sa cred ca e o profa de fr… frustrata.
      Frustrata sigur, nu stiu daca si profa de fra…frustrata. 😀
      …………………………..
      Va doresc o zi EXCELENTA! 😛

    3. Intuiția ta e proverbială, Andreea! Cred că e una din profele frustrate.
      Dar sunt și atâtea excepționale, mai cu seamă de engleză, calculatore….și desen! 😛

    4. Asa este, de desen, ati fost o profesoara minunata, inteleg ca va iroseati, dar tot mai sper ca veti reveni, ca sa afle si alti copiii ca sunt si profi buni si faini!
      Am apelat la expresiile din scoala, ce nostalgii…Dar cu alea de fr. tot nu. Si iar nu. Frustrare, va ajunge o materie facultativa si poate de aceea. A doua limba e tot engleza. 😛 Ce-mi place cum se scrie geisha in japoneza! Ma tenteaza sa invat. Seara excelenta! 🙂

    5. Are noroc IP 89.35.164.148 ca a scris de unde-a scris. Nu stiu ce cred unii ca fac, dar nu fac bine. Se poate depista si adresa si numele real.
      Frustrati, dar teribil de invidiosi. Invidioasele astea, Mirela, sunt pline de ura.

      Seara foarte buna! 🙂

    6. Alin, voi urmări îndeaproape ”activitatea” ei.
      Mulțumesc, seară frumoasă. Normal că dacă se potolește, nici nu va mai exista. Să sperăm! 😀

  5. Fascinanta civilizatia ancestrala nipona cu cultura si arta lor! Pentru noi, europenii, multe ni se par ciudate, inclusiv aceste frumoase si rafinate gheise. Sincer, din acest articol, inteleg cu adevarat rolul lor in societatea japoneza. Felicitari pentru articol!
    O seara minunata!

    1. Mulțumesc pentru vizită, e ca o adiere într-o seară frumoasă de primăvară! Civilizația și cultura japoneză reprezintă un punct de atracție și mister, de la Utamaro la Murasaki Shikibu!
      O seară cât se poate de reușită!

  6. Wow!!
    Amazing post:)
    I love always Geisha look
    those hair how they do that ???
    I think those people are very different like us 😉
    My compliments great post

    Hugs to all
    Kareltje & Anya
    =^.^=

    1. My dear Anya, you are so gentle !
      The biggest industry in Japan is not shipbuilding, producing cultured pearls, or manufacturing transistor radios or cameras. It is entertainment! Like Geisha…
      Hugs Kareltje! Serafina sends kisses to Kareltje. Have a nice evening! 😛

  7. Intr-adevăr nu oricine poate fi gheişă. Sunt necesare nu numai ore istovitoare pentru educaţie şi instruire ci şi o mulţime de calităţi morale, spirituale, aptitudini , o mare, mare voinţă şi nu în ultimul rând un chip atrăgător.
    Un haiku excepţional scris de Deliman Leontin ilustrează perfect deopotrivă caracterul pur frumos şi tânăr asemeni unei primăveri şi chipul gingaş luminat de două flori de cireş:

    Flori de cireş,
    Primăvăra şi ochii
    Unei gheişe.

    1. Aurora, am intrat doar ca să răspund. E un post repostat, deoraece atunci când l-am scris făcea pate dintr-un concurs care nu s-a mai finalizat . Nu știu de ce s- a mai organizat. Așa se întâmplă uneori.
      Așa că, l-am repostat aici.
      Mulțumesc dragă prietenă pentru haiku și frumoasele tale cuvinte….

  8. Civilizația japoneză m-a fascinat dintotdeauna. Sunt sgură că ai citit și tu cartea lui Florea Țuiu: ”Japonia, un miracol?” Deși e modestă ca dimensiuni, conține o serie de informații foarte prețioase despre cultura Țării Soarelui Răsare.

    1. Da, am citit-o, e foarte bine sintetizat aproape totul, e admirabil scrisă.
      Și Octavian Simu are un Dicționar de literatură japoneză, unde poți găsi cele mai atrăgătoare titluri. Am citit Yasunari Kawabata, Sembazuru sau 1000 de cocori, dar și Doamna Murasaki (Murasaki Shikibu) cu Povestea lui Genji, absolut fermecătoare! 🙂

  9. Primul lucru pe care l-am aflat si l-am acceptat cu foarte mare dificultate este faptul ca japonezii sunt capabili sa faca drumuri de sute de kilometri pentru ca sa vada livezile de ciresi in floare…. asta intr-o tara in care cireasa (fructul) nu se mananca.

    1. Virtualule, cred ca dificl ese drumul, nu acceptarea ideii ca japonezii vor sa vada acele livezi! 😉
      Am inetels ce-ai spus. Sunt ciudati si ciudat de atrasi de frumos! SAKURA e o mare sarbatoare la ei, o splendoare, o feerie! 🙂

  10. Am aflat mai multe informatii despre gheise atunci cand am citit despre minunata arta a ceaiului, despre intregul ritual al prepararii si servirii acestuia cu toata simbolistica lui.
    Nu am stiut insa cum erau obligate sa doarma pentru a nu-si strica pieptanatura pretentioasa si mi-a placut in mod deosebit sublinierea facuta:
    „GEISHA este o operă de artă în mișcare și o artistă de profesie ” 🙂

    1. Arta ceaiului e perfectiune, aroma si gest! Foarte frumos, si eu am citit mult si am vizionat casete cu aceste lectii.
      Frumusetea coafurilor care iau ore in sir pentru a fi perfecte, doar asa putea fi mentinuta. Ei, frumusetea cere sacrificii! 🙂

  11. Superb articol! Felicitari! 🙂
    Japonezii sunt atât de diferiți ,Mirela!
    Iar ele par rupte dintr-o altă lume- le -am descoperit în Shougun..am citit pe nerăsuflate cartea, nu puteam s-o mai las din mână.
    Mulțumesc pentru colțul matinal de frumos!

  12. Filmul este extraordinar. L-am vazut de doua ori, la un interval consistent de timp. La fel de mult m-a impresionat. E un stil de viata, e un cult, e ceva de neimaginat pentru multi din „lumea civilizata”. Foarte frumos ai descris tu povestea acestor femei, pe care nici macar acum nu stiu daca le admir sau le compatimesc.

    1. Cati, eu cred ca sunt atat de admirat, cat si de compatimit. Admiratia rezida dintr-o munca titanica si o viata traita pentru altii. E admirabil, dar n-as vrea sa fiu in locul uneia. E alta fillosofie de viata, alte idealuri! O zi frumoasa! 🙂

  13. Mirela, mi’a placut mult, mult, mult articolul asta. E fascinant de’a dreptul. Am citit acum multi ani Shogun’ul si tin minte ca la fel de fascinata am fost si atunci. Felicitarile mele inca o data.

  14. Strălucit articol, felicitări ! O părere: romanul „Memoriile unei gheişe” este cu mult mai grăitor şi mai impresionant decât filmul inspirat după el.

Dă-i un răspuns lui …Fii devenirea ta… | Raza mea de soare Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus