Dragii mei prieteni din Clubul Poveștii Parfumate, un club care și-a sporit rândurile cu membri noi și valoroși, lucru îmbucurător și firesc, dacă mă gândesc la calitatea și emoția pe care o emană aceste povești scrise cu talent și condei magic. Parfumul ploii de vară a adunat exact 19 povești de o rară frumusețe și emoție fiecare. Am hotărât să vă chem în scris pentru confirmarea temei următoare, aleasă de mine, așa că vă rog frumos să spuneți ”prezent” aici, pentru a fi sigură că toți ați luat la cunoștință tema, care va fi duminică, 23 Iunie, și se numește Parfumul succesului.

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

Ssst! Să nu ne audă...Nu te mai mișca...Stai așa! Frate-meu abia mai sufla: mic, blond, cu ochii lui albaștri, măriți de spaima ca va fi auzit. -Și ce să fac aici?! întreba el naiv, plictisit și cu gândul la mingea de-afară. -Să stai pur și simplu! îi ordonam eu autoritar și absolut aiurea, căci numai pe mine mă fascina pe vremea aceea un șifonier imens, din lemn masiv, cu miros frumos, uscat, care păstra o mulțime de haine așezate pe două rânduri, agățate pe umerașe mari, lucrate migălos. Mă ghemuiam cu genunchii adunați, închideam ochii și îmi imaginam ale cui sunt hainele din jurul meu, aflate în întunecimea imensului șifonier din casa copilăriei.

Rupi pâinea caldă și adânc parfumată cu două mâini…dar câte mâini au muncit ca tu s-o ai la masă?! Mulțumește-le! Mulțumește holdelor aurii, presărate cu senin de albăstrele și stropi sângerii de maci, sub soarele de iulie. Acolo, un bob mititel se dă peste cap în vârtejul morii, se umflă sub mâna brutarului, se aurește în cuptorul dogoritor, și toate astea doar pentru noi.

Această postare se înscrie la rubrica Life in Pictures, care este o provocare adresată de Costin Comba , unde găsiți amănunte și vă puteți înscrie. Parcul Central din Cluj, surprins vara și toamna, în timpul plimbărilor noastre și relaxării binevenite după o tură cu hidrobicicleta pe lac sau pe terasa restaurantului Chios.

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors - și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident - și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.

Vara nu mai e demult doar un anotimp. Vara e o derulare leneșă a orelor zilei și a puținelor, dar intenselor, ore ale nopții. Dimineți de vară, cu rouă pe trandafiri, cu cireșe de la gheață și mic dejun luat pe terasă, sub umbrele zorilor, care te adăpostesc de soarele zâmbăreț.

CARMEN e inițiatoarea acestui joc frumos în imagini! La ea vă puteți înscrie. Happy WW! :) Fructele care se coc acum!

Sub tălpile noastre goale, se lăsau strivite, fără suspine, firele de mătase verde, lăsându-și  seva de viață dătătoare… -A ce miroase iarba? -A verde, a câmp, i-am răspuns micuței mele, care la cinci  ani deja începea să simtă, ca și mine, miresmele cele mai subtile. Simț pe care și-l dezvoltă pe zi ce trece, ca văzul, auzul sau tactilul. – A…verde? Așa cum oranjul miroase a portocale și roșul a […]

Costin a inițiat acest joc, Life in Pictures, așa că la el vă puteți înscrie. Fotografii de Xaba, Enya și Mirela Pete.