A treia oară în Bibione! Asta înseamnă să-ți placă un loc, o mare, o plajă, Veneția aproape, nisipul fin și lumea civilizată. Se spune că Venetia e unul din cele mai frumoase locuri de pe Pământ si chiar așa este. Numai că nu este doar un loc, e o stare de spirit, o fericire care te fură, te răpește, încât rămâi mai mult pe-acolo, poate și după ce-ai părăsit La […]

A sosit vacanța! Da, dar Enya a avut bucuria primei vacanțe încă înainte de-a lua vacanță în mod oficial, și a profitat de acest privilegiu pentru a vizita Belgia și Franța, respectiv Bruxelles, Bruges și Paris. Oricum, Enya a obținut Premiul I la Desen, o Mențiune Internațională la Pictură și Premiul II la învățătură, rezultate de care suntem foarte mândri. A plecat către capitala Europei la sfârșitul lunii mai, însoțită […]

Căutând niște fotografii pentru ”Reflexiile” de mâine, am găsit câteva articole nepublicate, doldora de poze din vacanță. Ca să vezi! Sunt de azi vară, de pe vremea când, abia sosiți din vacanță, aveam mai mult timp și probabil le-am lăsat acolo, pentru a le avea la dispoziție altă dată. Apoi am lăsat baltă și Jurnalul de vacanță și iată că le-am redescoperit acum, bucurându-mă ca un copil, deoarece am avut o vacanță de vis, frumoasă, lungă, completă și meritată. În drum spre Grecia, am trecut prin Serbia și Macedonia, două țări cu un peisaj frumos, Macedonia având foarte mult munte, odihnitor, aerisit, curat.

Aceste articol este scris de mine pentru Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, o poveste și un Grup minunat, ambele inițiate de Silving, la care găsiți și un tabel pentru a vota postarea preferată.) (Text și desene originale de Mirela Pete) Ce anotimp, ce an, ce timp este mai roșu? am întrebat câmpia Ea mi-a răspuns… copilăria! Copilăria-i roșie de obraji tineri și veșnic pe-afară, de rochii și scufițe de poveste, de cireșe la urechi. Vara copilăriei e roșie de alergătură neostenită și cercei dulci, de prin cireși furați. Creștem iubind cu buze roșii de dulceața fragilor ținuți în căușul palmelor, darnice de drag. Ne-a învățat neasemuitul Iunie să ne gătim cu dulci minuni și să alergăm prin lanul stropit cu maci, sub soarele amiezelor de aur-spic, caldă viitoare pâine. Mușcând din miezul vieții cu parfum de grână și roșu viu de floare efemeră, mac... Harbujii dezvăluitu-ne-au cel mai savuros miez, aducând poezia gustului pe obrajii plini de poftă ai copilăriei.

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Haideți să vedem un pic din Macedonia, reflectată în oglinda retrovizoare.

Era cald pe străzile Thessalonicului, când am trecut dus-întors pe sub Arcul lui Galerius, apoi am luat-o către Rotondă și din nou pe sub bolta aducătoare de noroc! Anul trecut, în vacanță, treceam zilnic pe sub Arcul lui Augustus din Rimini. Se pare că noi ne găsim aproape în fiecare vacanță câte un arc triumfal antic, pe sub care să trecem pentru a avea șansă și noroc, că așa se spune! Salonicul, oraș îndrăgit de noi de la prima întâlnire, străbătut la pas și cercetat monument vechi cu clădire nouă, stradă pietruită cu piață largă și lucioasă ca-n palmă, nou cu vechi, istorie și actualitate, piatră cu vredeață și pavaj cu mare, toate conviețuind în acea armonie care face din anumite locuri unele din cele mai îndrăgite de noi, tocmai pentru diversitatea și eclectismul lor.

Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Se știe că grecii adoră sã mănânce bine. Am observat că apreciazã bucătăria gustoasă, savuroasă, dar asta nu înseamnă că se mănâncă doar moussaka, tzatziki (sos aperitiv cu castraveți), souvlaki(frigărui) si choriatiki (salată grecească)! Peștele este la mare preț, și nu poți pleca de la greci fără să guști creveții și calamarul, sardinele, peștele spadă. Sau fără să ceri plăcinte fierbinți din foietaj, cu brânză de capră, oaie sau vacă, plăcințele sărate, ”pita”, pâinea cu ulei de măsline și ierburi parfumate, baclava și prăjituri cu frișcă. Și o cu o choriatik cu pita, o salată de roșii, ceapă roșie, măsline roșcate și brânză telemea albă, ulei de măsline și busuioc, plus oțet dulce, balsamic.

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.

Salonicul trebuie străbătut la pas, agale, fiind o adevărată fericire că toate siturile arheologice și monumentele importante, precum și cele mai frumoase clădiri din oraș, sunt situate aproape de centru. Am avut noroc, deoarece hotelul nostru era în centru, la vreo 10 minute de promenada care desparte Thessaloniki de mare, de frumosul albastru al Golfului Thermaikos, golf la Marea Egee. Am sosit dimineața, când faleza era încă goală, fără abundența de turiști care nu te mai lasă să vezi nimic…După ce ne-am cazat am și pornit în aventura ”thessalonică”, așa cum am numit-o noi, deoarece de data aceasta am venit pregătiți să-i savurăm orașului și înfățișarea, dar și gustul, adică acea ars culinaria prezentă în zecile sau sutele de restaurante și taverne. Plimbarea pe faleză, promenada, cum i se spune, este o bucurie în sine, căldura fiind suportabilă cu ajutorul brizei, a pălăriilor de soare și a fresh-ului de citrice cu multă gheață, prezent la tot pasul, în elegante localuri aflate pe terasele hotelurilor pe lângă care treceam cu nonșalanță. Un vis de vară și de vacanță, o bucurie a mișcării, a culorilor alb-albastru-auriu-azuriu, al miresmelor.

Cu gândul la Picky și Odin cel puțin de două ori pe zi, când vorbeam la telefon cu mama, care a avut grijă de pikinii noștri cât timp am fost plecați în vacanță, era imposibil să nu ne întâlnim și în Grecia cu niște pisici pe gustul nostru (nu că ar exista pisici care nu corespundă gustului nostru, cât timp fac parte din specia felinelor, au patru picioare, o coadă și torc)! Adevărul este că ne simt, ne (re)cunosc, părând a spune: v-au trebuit atâția ani să ne găsiți, să veniți aici, să ne vedeți și să ne admirați? Iată-vă, în sfârșit, v-am așteptat atâta vreme! Nu că n-ar fi iubite și de localnici, dar doreau ele să ne cunoaștem și să ne împrietenim. Să depună mărturie Zeus, Kalimera, Aphrodita, Ares și Achille, în sprijinul celor afirmate de mine, aici. Cine-s ei?! Păi, sunt pisicile cu care ne-am împrietenit pe plaja Rivierei Olimpului, în restaurante, dar și în Thessaloniki.