Mirela Pete. Blog » romantic

Eaudemoiselle. Numele lor. Parfumul, o provocare (partea a XXIX-a)

mirela — Sun, 02 May 2010 20:42:05 +0000

(Un text de Mirela Pete)

Add Eaudemoiselle, Givenchy

S-ar traduce ”apădomnișoară” și n-ar avea nici o noimă. Inclusiv ca ”apa de parfum a domnișoarei”! Nu admit traduceri de genul ”apă de domnișoară”, doamne ferește! Concluzie: cât de feminin, elegant, delicat, subtil, misterios, suav, sexy, romantic, insinuant, fragil, puternic, ademenitor, magic, proaspăt, nostalgic, atrăgător, melancolic, șic, elegant, aromat, sună numele parfumurilor în limba luxului și a iubirii! Eaudemoiselle! N-aș traduce în ruptul capului L’Heure Bleu al maestrului Guerlain-senior, sau Aimez Moi, respectiv N’Aimez que Moi al ilustrului brand Caron. Ca și numele locațiilor geografice (care încă se traduc), numele personal, intim și unic al fiecărui parfum trebuie pronunțat și perceput pe limba lui. N-aș traduce americanul Pure White Linen al celebrei Estée Lauder, deoarece ar suna desuet și ieftin, trebuie pronunțat și simțit ca atare, în limba lui de baștină (parfumul), pentru că alte sensuri au cuvintele fiecărei limbi în traducere, sensurile mai puțin uzitate, aluzive, abia șoptite fiind proprii fiecărui grai…Și, dacă e să fiu sinceră până la capăt, numele proprii NU se traduc.!Punct. Să zicem că aș crea eu un parfum și l-aș numi ”Frunze”. Așa mi-ar plăcea să se pronunțe, nu ”Feuilles” și nu ”Leafs”. Revin la ultimul (era să spun strigăt!) adică ultima șoaptă parfumată, Eaudemoiselle de Givenchy (2010). Ușor controversat, pentru că se spune că e situat exact la mijlocul sinuosului drum dintre tradițional și modern, e destinat tinerelor domnișoare, pline de avânt, entuziasm, strălucind de tinerețe, păstrând farmecul subtil al unei educații alese, stilate, având ca emblemă manierele și eleganța șic a fetelor cu amprentă aristocratică. Am acest parfum foarte nou (o mostră, dar e absolut necesar să inspiri parfumul, pentru a povesti despre aroma sa), l-am tot mirosit, iar concluzia la care am ajuns este că frumosul și proaspătul parfum recent lansat de brandul Givenchy se potrivește, întradevăr , tinerelor foarte elegante, în plin avânt al afirmării personalității, șic, cu maniere, cu farmec, cu mapa studențească sub braț, în taxi, în automobilul cu șofer, la cursuri sau la un ceai dintre cele mai bune, cu amicele sau cu mama. Eu așa îl simt. E unul din cele foarte reușite, mă bucur de fiecare dată când îi sorb mireasma și mă întorc în timp…are o doză de nostalgie pe care, cu siguranță, numai după vârsta potrivită parfumului Eaudemoiselle începi să o descoperi. E luna MAI, domnișoarelor, tinerelor, iar recomandarea acestui eden parfumat este una singură: răpiți-i inima, altfel vă face sclave pe timp nelimitat. E extrem de acaparator dacă nu-i tai calea cu un surâs și o picătură-două aplicate absolut nonșalant pe piele, și câțiva stropi pulverizați pe cea mai fină eșarfă! Extraordinara campanie promoțională care însoțește acest parfum îl face cu atât mai interesant, deoarece asocierea cu vestimentația gotic-dark , dar haut-couture , are un rol hotărâtor. Parfumul e asociat cu o capă croită impecabil și cu eleganța negrului, care impune severitate și educație aleasă , aspect care nu are absolut nicio reverberație în aroma clară, luminoasă, floral-citric-moscată a parfumului! Dar îi aduce o notă de mister, care îl face irezistibil.

Eaudemoiselle, Givenchy

Eaudemoiselle de Givenchy: emblematic, aristocratic, tradițional și modern consecutiv, dar armonios, destinat tinerelor, adpostit într-un flacon retro, care amintește de sticluța de parfum a bunicii. Lămâi italienești, mandarine, trandafiri plini de rouă culeși în zori, debordează ca o sublimă introducere în lumea aromelor de mijloc, când busuiocul japonez numit shiso se alătură invaziei de roze de mai și iunie, respirate dimineața devreme, cu rouă și încă boboci, lângă frumosul ylang ylang și Ambrette Seed, toate instalate sigur pe baza de mosc și boabe de tonka.

Pleasures Perfume by Estee Lauder-add

Nerespectând porunca Ladies first, le las doamnelor, precum vedetelor, prestația din închierea programului parfumat de azi. Pleasures de Estee Lauder (1995) este parfumul lunii MAI, pentru doamnele care au trecut fericite peste cei 30 de ani și de o bucată de vreme au tot 31, pentru că așa se simt și așa arată și ce mai contează! Un parfum nemaipomenit, pentru toate vârstele (îmi permit să-l recomand), pentru orice oră a zilei și chiar dacă e al primăverii suflet, se poate purta și vara , chiar și toamna, până în octombrie, sau spre sfârșitul iernii. E considerat cel mai bun floral al casei Lauder, dar vă rog să nu uitați că inspirata doamnă, care și-a început cariera pe la 40 de ani și a ajuns în topul topurilor, rămânând pe-acolo multă vreme, a lansat multe parfumuri lemnoase și orientale! Revenind la acest sublim floral aromat, fresh și ușor verde,vi-l recomand, e atât de potrivit cu luna MAI încât parcă e ivit din tufele de liliac mov închis, liliac alb, bujori albi și roz, proaspeți ca după ploaie, crini albi abia înmuguriți, iasomie extrem de tânără și exoticul Baie Rose, lăsând doar stabilizatorilor să se transforme-n muschi, mosc, cedru și paciuli. Este cel mai bun parfum al dimineților, amiezelor, și, în doze generoase, chiar al serilor de mai. Îl am, îl folosesc de căteva zile, mă asortez primăverii spre vară cu aroma lui clară, proaspătă, atrăgătoare și foarte feminină.

Pleasures by Estee Lauder

Joseph Mallord William Turner – forța învăluită în misterul cețurilor

mirela — Fri, 08 Jan 2010 21:00:01 +0000

(Un text de Mirela Pete)

PICTORI ENGLEZI (I)

William Turner, Autoportret - Selfportrait

William Turner, Santa Maria della Salute Venice

…Momente divine dăruite nouă de dăruiți, sau din nou despre Artă, în câteva sărmane cuvinte, câteva reproduceri care nu se pot compara cu originalele și câteva considerații celebre ale unor alți celebri despre un GENIU al picturii, căruia îi mulțumesc…

În momentul în care mai mulți francezi, care mai sunt și pictori, care mai sunt și impresioniști, care mai sunt și buricul culturii și artei europene… spun cu o deplină și sinceră admirație despre un confrate englez, precursor al artei lor că: ”este unul dintre principalele noastre modele artistice”, începi să reconsideri unghiul din care poate te-ai obișnuit (eronat!) să privești pictura Angliei : esențialul este ca unghiul să nu fie…obtuz! Acestea fiind spuse, ați înțeles cu siguranță că fac aluzie la unul din iubiții mei pictori geniali, de data aceasta ne-francez, ne-olandez, ne-italian și ne-spaniol, ne-austriac, ne-rus și ne-român, ba chiar englez londonez , numit Joseph Mallord William Turner (n. 23 aprilie 1775, Londra – d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) .

William Turner, Soarele pe lac - Sun setting on the lake

Romantic prin poziționarea temporală și (uneori!) tematica aleasă, dar precursor impresionist ( expresionist și futurist) prin tehnică, tușeu, culoare, transparența aerului, ceața-soarele, ceața-viscolul, …ceața, pe care a pictat-o atunci când impresioniștii încă nu se născuseră…modestul fiu de bărbier peruchier, Joseph Mallord William Turner, se naşte în cartierul londonez Covent Garden, nimerind într-un întuneric strâmt și o lipsă de aer care ar fi sufocat și un ventilator, cu atât mai mult un copil firav și plăpând. Dar lucrează, pictează, desenează…ajungând să fie remarcat prin talent, forță și mister, având în copilărie sprijinul tatălui ocrotitor și al unor profesori celebri din școala engleză de pictură. Al meu deja cunoscut (vouă) iubit, Monet, se năștea în 1840, când această englezească pasiune personală (necunoscută până azi ca pasiune a mea personală …vouă!), Turner, deja picta transparența aerului în diverse momente ale zilei: zorii, amiaza, strălucirea soarelui pe mare, amurgul, sau dimpotrivă, picta ceața, pâcla, ploaia, viscolul, furtuna, norii…la răsărit sau la apus(vezi ceva mai jos Castelul Norham în răsărit de soare, pictat de William Turner în 1835)

William Turner, Lumină și culoare - Light-and-colour

William Turner, The Angel standing in the sun

William Turner, marea linie ferată de Vest - The great West Railroad

Subiectele mari ale lui Turner nu cred că sunt peisajele în sine, a-i spune ”celebrul peisagist” nu e extrem de potrivit! Subiectele sale sunt mult deasupra peisajului ca gen, el pictând atmosfera peisajului (în soare sau ceață, marea, amurgul) pictând impresia…ei da, impresia de ceva care nu se vede, dar se simte, emoționează, filtrează și aruncă misterul peste frumusețea unei iubiri de care nu mai ai cum să scapi! E suficient să- admirăm celebrele ”Veneții”, numeroase scene din cele doua călătorii făcute la Veneția, pentru a vedea cum peisagistul misterului și frumuseții luminoase se transformă în impresionistul, (cu accente expresionist-futuriste) care a uimit o lume întreagă prin unicitate și strălucire. Ultimele scene venețiene (le vedeți în finalul postului) surprind exclusiv atmosfera și extrem de vag peisajul însuși, ceea ce este magnific! Un talent de o rară noblețe sufletească și dorință de schimbare. Cunoscător al operei predecesorilor săi francezi ( Claude Lorrain i-a fost model în prima tinerețe) și englezi, Joseph Mallord William Turner își găsește un stil inconfundabil, uriaș, cunoscut și recunoscut, alături de marile valori ale artei universale. A călătorit mult, Roma, Veneția, Parisul oferindu-i subiecte pe care le-a transformat în secvențe inimitabile de lumină și culoare.Tehnica sa a rămas secretă, modul în care, după ce studia fotografic subiectul, îl distila și îl ocrotea în abur, în soare sau ceață, în amurguri aurii și roșietice sau aurore roz-galbene-opalescente, până la estomparea aproape completă, tranformându-l în atmosferă și aluzie, e UNIC. Nu voi insista cu vorbăria, am mai spus-o și mă țin de cuvânt. Dar voi apela la cuvintele celor care au surprins superb devenirea marelui pictor englez, în contextul universalității.

William Turner, Viscol (Snowstorm)

Citez și fac comentarii personale (C. p.) pe marginea citatelor:

William Turner, Castelul Norham răsărit de soare 1835 (Norham Castle)

“..imaginaţia lui Turner era capabilă să distileze din lumină şi culoare o poezie tot atât de delicată ca a lui Shelley. E cazul acelor viziuni palide, opalescente, de râuri şi estuare, printre care cele mai frumooase sunt poate acelea care au ca punct de plecare Castelul Norham. A spune că ele înfăţişează acest castel e tot atât de înşelător ca a susţine că un tablou de Braque reprezintă o femeie aşezată la pian. Există, fireşte, o legătură logică între ceea ce am fi văzut dacă am fi fost acolo şi tuşele palide de roz, albastru şi galben cu care Turner şi-a colorat pânza; ea constituie chiar esenţa frumuseţii lor. Dar această legătură e extrem de complexă şi ar putea fi descoperită numai retrăind cele simţite de Turner însuşi. Ea este totodată inseparabilă de tehnica cu ajutorul căreia Turner aşterne pe pânză cele mai fine pelicule şi abureli de culoare – o tehnică pe care, cu preţul multor precauţii, a ţinut-o secretă în timpul vieţii sale şi care a rămas secretă de atunci încoace.“(Kenneth Clark)

C.p. …No comment! Jos pălăria!

“Pictează arbori galbeni şi albaştrii şi contează pe ochiul spectatorului ca să-i transforme în verde.”

“Tablourile lui Turner ne amintesc de abstracţiunea unei perspective bătute de vânt. Ele prezintă nu atât elemente ale naturii, cât atmosfera care le înconjoară. Sunt tablouri ale aerului, pământului şi ale apei.”(William Hazlitt)

C. p. : Se pare ca londonezul meu a reușit înaintea celor mai iubiți pictori (nu sunt trădătoare, mă cunoșteți!) să picteze…impresia, aerul, atmosfera!

William Turner, Luptătorul - Temeraire

În secolul al XIX-lea, expresivitatea culorilor şi modul în care artistul a ales să le aplice pe pânză erau atât de inovative, încât a fost nevoie de impresionism, expresionism şi futurism pentru ca stilul său să fie apreciat la adevărata valoare.(Cristina Andrieș).

C.p. : Și a fost nevoie de Turner pentru ca succesorilor să le fie mai ușor să… descopere. Dar l-au iubit și admirat! Sublim!

William Turner, Yacht apropiindu-se de tarm (Yacht-approaching-the-coast)

Williem Turner, Castelul Northumberland

William Turner, Înmormântare pe mare sau Burial at sea

William Turner, Grand Canal, Venice

William Turner...Just Turner...

Roma scăldată în Soare:

William Turner, Modern Rome, Campo Vacino.

VENEȚIA, subiect preferat în timpul călătoriilor în Italia. Aici, în ultimele reprezentări, 1840-1845, aceeași Veneție, alt Turner:

William Turner, Venetian Scene, 1844

William Turner, Venice with the sal-1844

GABI a realizat un superb video (youtube) cu picturi bine alese din opera lui Turner. Muzica: ENYA, Afer Ventus, aici varianta instrumentală. O felicit și îi mulțumesc!

CELLA mi-a întregit scurta expunere cu acest minunat dar: