Azi, câteva din noile desene ale Enyei. Îi urez Enyei mele vacanță plăcută, plină de meritate bucurii și momente cu adevărat frumoase, sănătate, relaxare, distracție și daruri multe. O felicit pentru rezultate.

Am continuat seria Mitul androginului/Points of View, azi fiind la a IV-a lucrare din această serie, la care lucrez cu foarte mare drag. Pentru cei interesați: Atelier III, Atelier IV,Atelier II, Atelier I

Azi, Atelier III. Partea a doua a Punctelor de vedere, lucrare purtătoare a două nume, unul fiindu-mi inspirat de Cella, respectiv Mitul androginului și e extraordinar deoarece acest mit mă fascinează încă din studenție, ca și modelele cu aspect androgin, de altfel. Model pe care îl folosesc și pentru lucrările de față. Mai mult nu povestesc, artele vizuale ar trebui să vorbească de la sine. Iar dacă n-o fac, înseamnă că n-am reușit eu să transmit ceea ce mi-am propus. Nu, nu mă refer la mesaj, ci la emoția estetică în primul rând.

Am hotărât încă de săptămâna trecută să redeschid, aproape sigur marți, rubrica Atelier și să mai aduc pe blog câte o încercare plastică mai reușită, din ceea ce lucrez în atelierul de pictură. E vorba exclusiv de noutăți, de lucrări recente, de aceea azi e a doua parte, Atelier II, sperând ca săptămânal, când am timp și material bun de expus, să vă mai prezint câte ceva realizat de mine, fie că este doar un crochiu, o pictură, grafică sau ilustrație de carte. Voi posta uneori și lucrări de-ale Enyei, a cărui talent deja e probat prin creațiile sale reușite. Timp am destul de puțin, după cum știți cei care treceți pe aici mai des, dar cine se poate lăuda că are timp destul azi? Fericit este, dar eu fac parte din categoria opusă. Nu pictez, nu desenez și nu realizez atât cât aș vrea și tot ce aș vrea, nu am timp să materializez tot ce-mi trece prin cap, idei, proiecte, vise! Dar și așa, vă prezint azi o lucrare pe care am intitulat-o Puncte de vedere/Points of View

Azi, o nouă ”recoltă” de diplome cu Premiul I pentru pictură, obținute de Enya mea în august 2012, la concursurile naționale și internaționale la care a participat prin Palatul copiilor. De asemenea, o imagine de la Expoziția organizată de Palatul copiilor la Iulius Mall. Și o fotografie pe care Enya le-a făcut-o ieri pikinilor noștri, miau. Felicitări și succese în continuare! :)

Ce înseamnă un tablou? Pictura... Ce-ar face oamenii timpului actual, dacă li s-ar spune că lipsa privitului și admiratului tablourilor din expoziții și muzee de artă încarcă trupul cu toxine periculoase? După cum observ eu tot mai clar, oamenii crizei sunt tentați să digere tot ce li se servește ca panaceu universal, îndreptându-se, adesea orbește, către procedee prin care pot obține vindecări miraculoase. Bănuiesc că jumătate dintre noi s-ar apuca de mers în muzee de artă sau la expoziții, de achiziționat albume sau măcar de marcat cele mai bune site-uri de artă de pe net. Până și cei mai rezervați vizavi de arta adevărată, nu de kitsch-ul tot mai agresiv și omniprezent, s-ar apuca de noua cură de dezintoxicare cu opere de artă, tablouri, expoziții.

Azi e Sf. Alexandru și îi spun mamei mele, Alexandrina-Italina, un drag La mulți ani, multă sănătate și foarte multă fericire! Sper că ”You can see the light” transmite cel puțin cât arată: lumina pe care cei care gândim pozitiv, frumos, cu mintea, sufletul și inima, o vedem, pentru că e călăuzitoare pentru noi, cei dragi nouă și cei care merită prietenia și aprecierea noastră. Eu sunt chiar mai generoasă de atât și le ofer din lumina creată de mine aici și celor care au atât de mult întuneric în jur încât văd doar negru în fața ochilor, care ridica gard de mărăcini să nu le poți da mâna, care le pun etichete celorlalți, fără să fi dat mâna cu ei

Da, am avut bucuria să fim acolo! La împlinirea a 150 de ani de la nașterea pictorului meu preferat de după 1900, exact în 14 Iulie, eram la Palatul Belvedere din Viena, împreună cu Enya mea și cu Xaba, la deschiderea Expoziției Jubileu – 150 de ani Gustav Klimt. O expoziție unicat, cu peste 120 de piese expuse: picturi, desene, schițe, scrisori, fotografii, documente și alte exponate care erau parte fie din opera superbă a geniului Klimt, fie din viața omului Gustav Klimt. Am dorit să fim acolo la deschiderea acestei excepționale expoziții care a avut loc exact de ziua de naștere a maestrului, în 14 Iulie și mă bucur că am admirat cu bucurie opere ca Sărutul, Șerpii de apă, Judith, Grădinile lui Klimt, Floarea Soarelui, peisajele sale cu copaci, portretele de femei superbe și multe alte capodopere ale celui pe care îl admir fără rezerve. Încă mai aveți timp să mergeți la expoziție, aceasta fiind deschisă până în 3 ianuarie. Menționez că anumite exponate fac parte din colecții particulare sau ale altor muzee și doar acum le puteți vedea alături pe toate. E o șansă de a vă bucura din plin de ceea ce înseamnă Klimt și de un ”Sărut” care a schimbat lumea. Veți ieși de acolo zâmbind de fericire. Am ales și câteva imagini care marchează evenimentul prin mărci poștale, concerte muzicale în curtea palatului, pliantul expoziției, fotografii cu Klimt. Nu scriu mai mult, las imaginile să vorbească în liniște.

Ce să admiri mai mult la Matisse? Culoarea pură, plină, vioaie, însorită? Arabescul decorativ, vizibil într-un spațiu eminamente pictural? Intensitatea petelor de culoare? Felul în care a cultivat, cu spirit dezinvolt, arta africană? Sau modul în care i-a celebrat pe renascentiști? Matisse era prea inventiv pentru a repeta ce-au tot făcut alții. Există un demon al culorii care îi stăpânește pe artiștii mari și de la care evoluează, căci el constituie un nou punct de plecare și dezvoltare. E ca un elan, un entuziasm, un avânt. Îmi place mult pictura lui Matisse și cred că are o anumită savoare, ca a unui fruct copt, exotic, suculent și aromat. Cred că are parfumul roadelor și plantelor care cresc în grădinile meridionale și au darul de-a fi pline de sevă, gustoase, luminoase și însorite. Cât putem să cunoaștem dintr-un pictor? Văzându-i, cu puțin noroc, o parte din tablouri prin expozițiile retrospective sau în muzeele mari ale lumii. Admirând reproduceri. Sau citind câte ceva despre el și admirând o selecție cu imagini reprezentative pentru marea sa creație. Lucru pe care încerc să-l fac eu, aici.

Odată intrat în atelier, artistul plastic pare rupt de lume, dar realitatea e că doar acolo e în lumea lui cu adevărat. Atelierul nu înseamnă neapărat o sală plină de șevalete, trepiede și planșete, alături de palete pline de culori folosite, pensule cu sutele și schițe ce-și așteaptă materializarea. Atelierul poate fi și calculatorul , tableta grafică pe care transpui proiectele schițate în mapele personale, destinate unei lucrări de grafică, design sau ilustrație de carte. O masă mică de lucru, un bloc de desen și câteva bucăți de cărbune pot însemna atelier pentru omul creativ, pentru artistul care se întâmplă să aibă talent