Dragii mei condeieri, tema de azi este extrem de provocatoare, o temă inteligentă, interesantă, făcând apel la lecturile noastre și la filmele bune pe care le-am vizionat. Și, după cum este firesc, la cunoștințele noastre despre parfum sau cel puțin la dorința de-a ni le consolida.

Parfumul și seducția sunt inevitabil legate intre ele: parfumul a fost creat pentru a incita și pentru a crea emoție. Pentru a seduce. Atracție irezistibilă, captivare, încântare, tentație, ademenire, amăgire, cucerire, delectare, desfătare, fascinare și fascinație, fermecare, magie, încântare, subjugare, vrăjire. Atâtea definiții, aparent prozaice, și tot atâtea anume de parfumuri create cu artă, menite să aducă fericire.

La mulți ani, Poveste Parfumată! Ai 6 ani, îți urez mulți înainte și toți frumoși! La mulți ani, membri ai Clubului Condeielor Parfumate, celor care suntem încă în club, dar și celor dragi nouă! Vă mulțumim, stimați cititori și comentatori! La mulți ani!

Dragi condeieri parfumați, Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată. Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul. O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!

“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”. Curtea plină de romaniță era generos umbrită de câțiva meri de vară. Asta i-a făcut pe cei doi oaspeți să-și mai revină, chiar dacă erau încă toropiți de arșița începutului de vară. […]

Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)

Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.

Tema ceaiului și al său parfum a mai fost. Dar pe o asemenea generoasă temă se pot țese atâtea povești câte arome au ceaiurile lumii. Silving a propus povestea aromată a unui ceai povestit și savurat alături de prieteni. O poveste despre Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu am mai scris aici.

Mai întâi o auzi. Răsună de umple zările, sau șipotește, suspină..Abia apoi se arată, odată cu parfumul pe care-l împrăștie , acel parfum de o rară prospețime. Spectacolul vizual e precedat de cel auditiv, așa cum o imagine e mai atrăgătoare dacă apare pe un fond muzical sublim. Nu trebuie să mergi departe pentru a trăi emoția alături de căderea descătușată de apă. Spectacolul oferit cu generozitate de colțul de rai unde se naște o cascadă, provocarea la care te supune acea atracție nevăzută, acea forță neștiută, dar intuită, care te îndeamnă să te apropii și să intri în spatele căderii de apă...Sau să vrei, că nu prea poți. Atunci când nu are forța unei Niagara, atunci când e o perdea naturală din stropi de răcoare și prospețime, poți să încerci.

Drapajul, coloană de pânză albă și moale, alintată de trupul avântat. Părul lucios, strâns la spate, lăsând zvăpăiații cârlionți să înveselească nasul drept, dând ochilor sclipiri vii și sprâncenelor, bine trasate, un aer de cuceritoare. Ca Nike. Momentul cel mai drag: din amfora emailată și pictată poetic, un alt poem se ridica spre nările fremătânde. Mirul parfumat, irul magic ce răspândea mireasma dragostelor netrăite, dar imaginate. Printre cei mai destoinici tineri ai Athenei, în plin soare, curând va păși, va privi, își va purta trupul-coloană, ca de templu alb și svelt, iar acest parfum îi va înnobila coloana drapajului doric. Sub cerul de azur al Athenei, va răspândi miresme de mirra, trandafir, busuioc, migdale, rădăcină de iris și laur, care va înfierbânta inimile celor mai curajoși, frumoși și demni tineri ai cetății. Le va înflăcăra sufletele și le va aminti că sunt gata de iubit și de făcut copii, acei tineri și tinere de care să fie, mâine, mândri.