Cea de-a V-a ediţie a Zilelor Clujului are loc chiar acum (perioada 22 - 26 mai), manifestarea fiind parte a programului Cluj-Napoca – Capitală Europeană a Tineretului 2015. La mulți ani Cluj, la mulți ani frumoși Clujule!

Miles Davis (Miles Dewey Davis jun. (n. 26 mai 1926, Alton, Illinois – d. 28 septembrie 1991, Santa Monica, California) a fost un trompetist și compozitor american de jazz, una din cele mai influente, inovatoare și originale personalități muzicale din istoria jazz-ului din secolul al XX-lea.

A cunoaște. A iubi. Înca-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamna iarnă, a iubi e primăvară.

Am ales predominant apariții live, CocoRosie susținând concerte multe, cântând cu ușurință și fiind un grup foarte activ, performanțele scenice fiind remarcabile și originale.

Mi s-a părut că toamna a sosit dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui sau odată cu el, cu umed și afumat parfum. Eeee, primăvara venise pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe. Primăvara venise parfumând zarea în aprilie, într-o seară, cu reavănă mireasmă de liliac. Și acum, toamna a colorat într-un asemenea hal frunzele, încât mi-am descoperit primul fir alb…Sau 70…sau mai multe. Frunze roșii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii, atât de goi, încât încep să cânte. De frig sau de jenă. Hm, poate-am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă...Voi nu?! Miros de frunze arse pe rugul cu parfum de tămâie, în corul surd al nudității pădurilor, cu copaci orfani de ele…de frunze. Un vânt a aruncat în înalt ploaia cu miros de mucegaiuri, ducând cerul undeva la apus, în roșul violet al muzicilor aspre și reci.

Despre Mariza, (citiți [mɐˈɾizɐ]) se spune că are "o interpretare provocatoare, de o forţă aproape brutală, un strigăt uman extraordinar”. Astfel a fost descrisă Mariza de către iubitorii de fado, fiind apreciată ca vocea fado-ului actual. Fado este fior, tragism, fără a fi teatral. Este ceva care se trăiește acolo, în Portugalia natală, iar ”momentul fado-ului este clipa în care asculți, într-o tavernă sau pe o scenă, dar atunci și acolo”.

Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Happy Weekend! Unii i-au spus întâlnire de gradul III și tind să le dau dreptate. Ca să vorbești despre Deep Purple, trebuie neapărat sa-i asculți live. Că nu i-am văzut în 1998 sau în 2007, la București, e păcat. Că au concertat în Cluj, ieri seară, e o fericire. Dar să revin la ceea ce încă înseamnă Deep Purple. I-am văzut aseară și atmosfera de pe Cluj Arena a fost incendiară, în ciuda zilei noroase și ploilor anunțate, care NU, n-au căzut deloc peste Clujul meu drag, dimpotrivă, a fost o zi fabuloasă, cu aer proaspăt, curat, fără strop de ploaie după masa, exact cum îi stă bine unei zile în care una din cele mai mari formații de hard rock și heavy metall , mai exact ”they are considered to be among the pioneers of heavy metal and modern hard rock”, din toate timpurile, a venit, a cântat și a cucerit sau recucerit inimile a aproape 20.000 mii de fani aflați acolo (nu știu exact numărul, cifra e luată din media). Deep Purple e legendă și adevăr în egală măsură. Iar publicul clujean a demonstrat încă odată că este cald, civilizat, educat și cunoscător. Ian Gillan ne-a spus de mai multe ori, în engleză și franceză, cam așa ceva:”You are splendid, magnifique! Superb! Love you”!

Astăzi, ca în fiecare an de 17 Mai, o sărbătorim pe artista irlandeză Enya, minunatul ” star invizibil”, Doamna de Argint, numită și supranumită divers, dar numai cu căldură, de către cei impresionant de mulți admiratori și iubitori ai muzicii și persoanei sale. Enya este unul din acei oameni frumoși care respiră în această lume, unul din acei omeni care strălucesc firesc, fără să fie îndreptat neapărat asupra lor vreun reflector, care se fac auziți fără a ridica tonul, care sunt remarcați fără a scandaliza. Dacă posteritatea va decide să trimită într-o capsulă a timpului modelul muzicianului inspirat, genial și civilizat, care să dea exemplu generațiilor viitoare ale Terrei, sau să arate altor civilizații din Univers un model de artist aureolat de talent și originalitate, cred că Enya ar fi cea mai potrivită să facă obiectul acelui mesaj, de găsit peste veacuri. Și asta nu doar pentru talentul său aproape palpabil, ci și pentru verticalitatea unui comportament lipsit de ostentație și stări conflictuale, întregind și conturând o creație pe care pecetea esteticului a devenit un semn distinctiv.

Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Happy Weekend! Eu lucrez pe muzică. Pictez, scriu texte pentru firmă, ilustrez cărți, muncesc ca designer pentru firmă, gătesc, fac curățenie, gândesc, povsetesc cu fiica mea, scriu liste de cumpărături, mă rimelez, îmi fac manichiura, cos, șterg praful, citesc (da, ați citit bine), scriu pe blog, etc etc, pe muzică. Fac aproape totul ascultând muzică. Uneori ascult și atât, fiind ceea se numește audiție muzicală. Ascult și nu fac altceva. Cred că muzica e o hrană sufletească neprețuită. Poate că muzica este o artă care exprimă, cu ajutorul sunetelor, sentimente şi atitudini. Sau poate că muzica este ştiinţa sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului şi armoniei.

Last Time By Moonlight by Enya The winter sky above us Was shining In moonlight, And everywhere around us... Cine poate ilustra mai perfect, mai estetic, mai poetic şi mai plastic parfumul Lunii, decât muzica Enyei!? O muzică tăcută, dar"iremediabil" şi armonios sonoră, aşa cum Luna pare nevăzuă, dar e vizibil şi sublim ancorată de seninul nopţii, de inimile noastre, de ochii iubiţi! Parfumul Lunii poate fi un parfum poetic, dar te poate duce cu gândul şi la astrul nopţii la propriu, adică la acest satelit natural al Pământului, a cărui faţă nevăzută intrigă şi stârneşte controverse. Sau rămâne... Luna cea lună!