Căutări

Am căutat printre fotografii. Am ales câteva din cele mai recente, respectiv făcute săptămână aceasta. O mare dezordine e în fișierele, arhivele și depozitele mele electronice (!). Așa că, alegeți, dacă vreți, dacă nu, nicio problemă, mă puteți critica, dar mie îmi plac câteva de-aici!  Poate Vania va alege ceva , sau așteaptă să fac portretele și urbanele promise…sau să le găsesc pe cele deja existente prin fișiere…. Cristian Lisandru am impresia că va găsi ceva (un anume ceva) în Fereastra fără geam, iar Geanina poate în Liliac în devenire…CELLA va strâmba din nas, ea e pretențioasă, poate să aleagă dacă vrea, nu risc…așa că mai bine îi ofer O  floare de primăvară  Elisei. Cred că lui Flavius o să-i placă Între acoperișuri… iar Păianjănul tânăr  lui Oana Stoica Mujea! Orianda cred că va opta pentru O floare, iar Gabi pentru Viorii viorele…Pentru Dispecer Blogosferă am ales De aproape, muguri. Theodora sper că acceptă Începuturi, cu mulțumiri! Gânditorul…sper să aleagă și să-mi spună de ce și pe care! Restul data viitoare (foto și prieteni!).

Între acoperisuri (M. Pete)

Descoperiri sau păianjăn tânăr (M. Pete)

De aproape, muguri (M. Pete)

Fereastra fara geam (M. Pete)

O floare de primavara (M. Pete)

Începuturi (M. Pete)

Viorii viorele (M. Pete)

Liliac în devenire (M. Pete)

Ușa mister

Aici e tabloul, gata, l-am dat, dar am vrut să îl vedeți înrămat!

Tags: dezordine, fereastră, floare, fotografii, înmugurire, mister, primăvară, ramuri

Joseph Mallord William Turner – forța învăluită în misterul cețurilor

(Un text de Mirela Pete)

PICTORI ENGLEZI (I)

William Turner, Autoportret - Selfportrait

William Turner, Santa Maria della Salute Venice

…Momente divine dăruite nouă de dăruiți, sau din nou despre Artă, în câteva sărmane cuvinte, câteva reproduceri care nu se pot compara cu originalele și câteva considerații celebre ale unor alți celebri despre un GENIU al picturii, căruia îi mulțumesc…

În momentul în care mai mulți francezi, care mai sunt și pictori, care mai sunt și impresioniști, care mai  sunt și buricul culturii și artei europene… spun cu o deplină și sinceră admirație despre un confrate englez, precursor al artei lor că: ”este unul dintre principalele noastre modele artistice”, începi să reconsideri unghiul din care poate te-ai obișnuit  (eronat!) să privești pictura Angliei : esențialul este ca unghiul să nu fie…obtuz! Acestea fiind spuse, ați înțeles cu siguranță că fac aluzie la unul din iubiții mei pictori geniali, de data aceasta ne-francez, ne-olandez, ne-italian și ne-spaniol, ne-austriac, ne-rus și ne-român, ba chiar englez londonez , numit Joseph Mallord William Turner (n. 23 aprilie 1775, Londra – d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) .

William Turner, Soarele pe lac - Sun setting on the lake

Romantic prin poziționarea temporală și (uneori!) tematica aleasă, dar precursor impresionist ( expresionist și futurist) prin tehnică, tușeu, culoare, transparența aerului, ceața-soarele, ceața-viscolul, …ceața, pe care a pictat-o atunci când impresioniștii încă nu se născuseră…modestul fiu de bărbier peruchier, Joseph Mallord William Turner,  se naşte  în cartierul londonez Covent Garden, nimerind într-un întuneric strâmt și o lipsă de aer care ar fi sufocat și un ventilator, cu atât mai mult un copil firav și plăpând. Dar lucrează, pictează, desenează…ajungând să fie remarcat prin talent, forță și mister, având în copilărie sprijinul tatălui ocrotitor și al unor profesori celebri din școala engleză de pictură. Al meu deja cunoscut (vouă) iubit, Monet, se năștea în 1840, când această englezească pasiune personală (necunoscută până azi ca pasiune a mea personală …vouă!), Turner, deja picta transparența aerului în diverse momente ale zilei:  zorii, amiaza, strălucirea soarelui pe mare, amurgul, sau dimpotrivă, picta ceața, pâcla, ploaia, viscolul, furtuna, norii…la răsărit sau la apus(vezi ceva mai jos  Castelul Norham în răsărit de soare, pictat de William Turner în  1835)

William Turner, Lumină și culoare - Light-and-colour

William Turner, The Angel standing in the sun

William Turner, marea linie ferată de Vest - The great West Railroad

Subiectele mari ale lui Turner nu cred că sunt peisajele în sine, a-i spune ”celebrul peisagist” nu e extrem de potrivit! Subiectele sale sunt mult deasupra peisajului ca gen, el pictând atmosfera peisajului (în soare sau ceață, marea, amurgul) pictând  impresia…ei da, impresia de ceva care nu se vede, dar se simte, emoționează, filtrează și aruncă misterul peste frumusețea unei  iubiri de care nu mai ai cum să scapi! E suficient să- admirăm celebrele ”Veneții”, numeroase scene din cele doua călătorii făcute la Veneția, pentru a vedea cum peisagistul misterului și frumuseții luminoase se transformă în impresionistul, (cu accente expresionist-futuriste) care a uimit o lume întreagă prin unicitate și strălucire. Ultimele scene venețiene (le vedeți în finalul postului) surprind exclusiv atmosfera și extrem de vag peisajul însuși, ceea ce este magnific! Un  talent de o rară noblețe sufletească și dorință de schimbare. Cunoscător al operei predecesorilor săi francezi ( Claude Lorrain i-a fost model în prima tinerețe) și englezi, Joseph Mallord William Turner își găsește un stil inconfundabil, uriaș, cunoscut și recunoscut, alături de marile valori ale artei universale. A  călătorit mult, Roma, Veneția, Parisul oferindu-i subiecte pe care le-a transformat în secvențe inimitabile de lumină și culoare.Tehnica sa a rămas secretă, modul în care, după ce studia fotografic subiectul, îl distila și îl ocrotea în abur, în soare sau  ceață, în amurguri aurii și roșietice sau aurore roz-galbene-opalescente, până la estomparea aproape completă, tranformându-l în atmosferă și aluzie, e UNIC. Nu voi insista cu vorbăria, am mai spus-o și mă țin de cuvânt. Dar voi apela la cuvintele celor care au surprins superb devenirea marelui pictor englez,  în contextul universalității.

William Turner, Viscol (Snowstorm)

Citez și fac comentarii personale (C. p.) pe marginea citatelor:

William Turner, Castelul Norham răsărit de soare 1835 (Norham Castle)

“..imaginaţia lui Turner era capabilă să distileze din lumină şi culoare o poezie tot atât de delicată ca a lui Shelley. E cazul acelor viziuni palide, opalescente, de râuri şi estuare, printre care cele mai frumooase sunt poate acelea care au ca punct de plecare Castelul Norham. A spune că ele înfăţişează acest castel e tot atât de înşelător ca a susţine că un tablou de Braque reprezintă o femeie aşezată la pian. Există, fireşte, o legătură logică între ceea ce am fi văzut dacă am fi fost acolo şi tuşele palide de roz, albastru şi galben cu care Turner şi-a colorat pânza; ea constituie chiar esenţa frumuseţii lor. Dar această legătură e extrem de complexă şi ar putea fi descoperită numai retrăind cele simţite de Turner însuşi. Ea este totodată inseparabilă de tehnica cu ajutorul căreia Turner aşterne pe pânză cele mai fine pelicule şi abureli de culoare – o tehnică pe care, cu preţul multor precauţii, a ţinut-o secretă în timpul vieţii sale şi care a rămas secretă de atunci încoace.“(Kenneth Clark)

C.p. …No comment! Jos pălăria!

“Pictează arbori galbeni şi albaştrii şi contează pe ochiul spectatorului ca să-i transforme în verde.”

“Tablourile lui Turner ne amintesc de abstracţiunea unei perspective bătute de vânt. Ele prezintă nu atât elemente ale naturii, cât atmosfera care le înconjoară. Sunt tablouri ale aerului, pământului şi ale apei.”(William Hazlitt)

C. p. : Se pare ca londonezul meu a reușit înaintea celor mai iubiți pictori (nu sunt trădătoare, mă cunoșteți!) să picteze…impresia, aerul, atmosfera!

William Turner, Luptătorul - Temeraire

În secolul al XIX-lea, expresivitatea culorilor şi modul în care artistul a ales să le aplice pe pânză erau atât de inovative, încât a fost nevoie de impresionism, expresionism şi futurism pentru ca stilul său să fie apreciat la adevărata valoare.(Cristina Andrieș).

C.p. : Și a fost nevoie de Turner pentru ca succesorilor să le fie mai ușor să… descopere. Dar l-au iubit și admirat! Sublim!

William Turner, Yacht apropiindu-se de tarm (Yacht-approaching-the-coast)

Williem Turner, Castelul Northumberland

William Turner, Înmormântare pe mare sau Burial at sea

William Turner, Grand Canal, Venice

William Turner...Just Turner...

Roma scăldată în Soare:

William Turner, Modern Rome, Campo Vacino.

VENEȚIA, subiect preferat în timpul călătoriilor în Italia. Aici, în ultimele reprezentări, 1840-1845, aceeași Veneție, alt Turner:

William Turner, Venetian Scene, 1844

William Turner, Venice with the sal-1844

GABI a realizat un superb video (youtube) cu picturi bine alese din opera lui Turner. Muzica: ENYA, Afer Ventus, aici varianta instrumentală. O felicit și îi mulțumesc!

CELLA mi-a întregit scurta expunere cu acest minunat dar:

Tags: Anglia, artă, artist, ceață, culoare, forţă de creaţie, geniu, impresionism, Joseph Mallord William Turner, londonez, lumină, marea, mister, pictor, pictura, răsărit de soare, romantic, romantism, soare, tehnică, UNIC, valoare

Parfumul, o provocare (partea a XIII-a). Istorii parfumate, parfumuri povestite: LANVIN – Arpège

(Un text de Mirela Pete)

Propun să ascultăm întâi pian:  Prokofiev, Concertul pentru pian No. 3.  În memorabila scenă din filmul ”Competiția”,  duelul muzical și pasional dintre talente, inimi, trăiri, amânări, îmbrățișări,  renunțări, pasiuni și ambiții, o determină pe Amy Irving, întruchipând personajul Heidi, să supună claviatura vrăjită, terminată, răpusă sublim sub degetele-chipul-sufletul-inima- toată ființa  pianistei,  până la victoria totală a artei asupra instrumentului ”intermediar”și atât de iubit, pianul!  Duelul se sfârșește, cum era de așteptat, cu victoria celui mai bun, adică a ei.  O Heidi (Amy Irving) la superlativ, mai bună, mai talentată, mai inspirată și chiar mai disperat de îndrăgostită.

Arpege -Lanvin, 1927

Jeanne Lanvin-pictură de Edouard Vuillard

Mi-am amintit povestea cu debut muzical a unui parfum, care e mai cunoscut decât cea căreia i-a fost dedicat: Arpège de Lanvin. 

Marie-Blanche de Polignac, fiica celebrei stiliste de modă, conducătoare a imperiului Lanvin, doamna Jeanne  Lanvin, a primit acest parfum cu ocazia aniversării vârstei de 30 de ani, în 1927!  Și nu are rost să vă povestesc eu  aici  câtă dragoste maternă  încape între o mamă și o fiică, atunci când fiica are noroc! Și Marie-Blanche avea. O muziciană celebră, AICI puteți citi despre ea, Marie-Blanche a dat  numele parfumului comandat și oferit  de mama sa, ca dar de supremă dragoste și admirație, fiicei dragi…și l-a numit ”Arpège”. Pentru că era divin și făcut să încânte. Pentru că notele sale erau aidoma notelor muzicale: cântau și încântau! Menit să-i ofere iubitei fiice exact ceea ce muzica oferă unei întregi omeniri, parfumul trebuia să fie perfect. Și a fost. Și mai este. Creat în 1927, Arpège Lanvin, acest parfum de legendă, ca și predecesorul său, Chanel No 5, este un floral aldehidat, compus din note de vârf abundând de flori proaspete și suficient de abstracte pentru a face comparația viabilă. Insinuându-se cu o  oarecare îndrăzneală către mijloc, în note clasice și somptuoase,  iasomia, miile de tandafiri bulgărești și ylang ylang-ul,  se completează cu iriși mov și albi, înaintând pudrat spre inima parfumului!  Un floral aldehidat dintre cele mai reușite, poate chiar mai bun decât alte aldehidate, trebuia să se topească, odată cu simțurile celor din preajmă, în divine note de bază, ca un triumf al pianistei în sala de concert, înaintea binemeritatelor aplauze. Așa se manifestă, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, acest Arpège!  O totală risipă de voluptate în abundența ademenitoare de paciuli, vetiver, vanilie și santal! Remarcabil la acest parfum este mirosul de blană luxoasă,  bine parfumată. Parfumul are, așadar, o aromă de lux pe care nu e obligatoriu să o concretizezi prin portul hainelor scumpe, e suficient să folosești magnificul ”Arpège” !

În 1993, parfumul a fost reorchestrat de Hubert Fraysse, devenind mai modern, mai sintetic și chiar mai elaborat.

Doamna Lanvin, moștenitoarea imperiului Lanvin și designerul brandului, dorea pentru acest parfum magic..și ce nu obține o doamnă care dorește ceva, mai ales atunci când dorește pentru minunata și talentata ei fiică??? Căuta cel mai potrivit și atrăgător flacon pe care un designer îl crease până atunci. Și cum Arpège era cel mai minunat și mai desăvârșit parfum al momentului (și nu numai), faimosul boule noire e creația designerului Armand Rateau, în 1927, iar figurina gravată pe fondul negru, din aur veritabil, e chiar silueta doamnei Lanvin…Cât rafinament! Arpège devenise, în nocturnă, ceea ce Chanel No 5 era în miezul zilei. Excepțional, emblematic, extrem de feminin, plin de mister, suficient de abstract dar și destul de floral pentru ca toate femeile, dar mai ales cei care le însoțesc, să-l iubească! Cu siguranță că Marie-Blanche de Polignac a fost mai mult decât încântată, iar mama ei a fost fericită la unison cu sărbătorita, iubind deopotrivă parfumul, acesta devenind emblema parfumată a brandului Lanvin!

Lanvin Arpege, addvertising

Când Paul Valéry publica celebrele sale Charmes, Proust regăsea le temps perdu, Ravel finaliza celebrul Bolero și Édouard Vuillard se pregătea să-i facă doamnei Lanvin portretul, acest mare parfum a apărut așa, firesc, cum firesc e orice gest de dragoste al unei mame pentru fiica ei.

Lanvin Arpege, add from 1967

Iubesc acest parfum. E natural și sofisticat, bogat olfactiv și rafinat. Prototipul distincției. Parfum de pariziancă desăvârșită, Arpège Lanvin se poate purta oriunde eleganța, firescul purtării unor haine bine croite și frumos asortate, ținuta îngrijită, fără a fi neapărat opulentă sau încărcată de blănuri scumpe, unde aerul feminin și misterul sunt însoțitoarele femeii moderne… până în punctul în care știe să redevină femeia creată pentru a fi și frumoasă, și spirituală, si departe de controverse sau frustrări autoimpuse.  Pentru că aceea nu va fi niciodată femeia parfumului Arpège Lanvin, dar nici a unui alt parfum cu adevărat bun. O femeie trebuie să ȘTIE să rămână femeie, indiferent căt de îngrozitor de inteligentă, puternică, șefă, cultivată, școlită și informată este…Și uite că acest parfum, fin și distins, îndeamnă la feminitate și atracție misterioasă. Redeveniți femei, încercați măcar, acelea care, din motive benevole sau indiferent de voința voastră, ați uitat, sau nu mai aveți timp, sau vă place mai mult să fiți altfel…E păcat! Femeile au un farmec neegalat de bărbați atunci când sunt cu adevărat femei, cu sau fără Lanvin!

Va urma…

ADDENDA, special pentru CELLA!

Special pentru CELLA și E. A. Poe, Chopard -Happy Spirit Magical Nights!

Asta a vrut, asta îi ofer! Zânii, zânele și elfii urmează, sunt în lucru, acolo am și eu de ilustrat, nu doar doamna Lempicka de parfumat!!!

Chopard -Happy Spirit Magical Nights

Tags: Arpège Lanvin, Competiția, Concertul pentru pian No. 3, distincției, Édouard Vuillard, feminin, floral aldehidat, Hubert Fraysse, Jeanne Lanvin, Marie-Blanche de Polignac, mister, natural sofisticat, opulent rafinat, Paul Valéry, Prokofiev, Proust, Ravel, sintetic, voluptate