2017-09-15 În 15 Septembrie, o zi superbă, cu soare, cer senin și bună dispoziție, am sărbătorit 25 de ani de la căsătorie, din frumoasa zi în care Xaba și cu mine am spus DA! Și da a rămas până azi! Nunta de argint sau 25 de ani de căsnicie, care au fost buni, frumoși, dar mai ales fructuoși datorită minunatei noastre fiice, Enya, cea mai mare realizare a noastră! 😛  Mai […]

Iată-ne la țară, în locul unde bunicii mei au fost cei mai buni oameni de pe pământ, unde tata doarme veșnic, unde sora tatălui meu, Mariana, e cea mai bună gazdă și verișorii noștri din Cluj, cu fetele lor, ne sunt alături la petrecere. O zi într-o mirifică grădină, curte, între trandafiri, copaci și pomi umbroși, belșug și fericire.

Dacă în postarea precedentă prezentam câteva din lucrările de grafică ale Enyei, în cea de față vă voi arăta câteva picturi realizate în 2016, majoritatea premiate. În prag de majorat, la aproape 18 ani, fiica mea, Enya, e tot mai pasionată de pictură, chiar dacă grafica e elementul său forte, o atrage și pe teritoriul graficii dorește să facă o carieră. Cum spuneam și în postarea precedentă, am hotărât să-i postez fiicei mele o parte din lucrările realizate în atelierul de pictură, până va hotărî că-i vremea să facă din nou o expoziție personală, că de la prima, succesul incontestabil numit Strigiforme solitare, au trecut aproape doi ani. Enya lucrează la propriul site de arte vizuale, unde intenționează să-și prezinte în stil personal creațiile, că se pricepe atât la prezentare, cât și la argumentare. Să vedem împreună câteva picturi care sper să vă trezească interesul, poate chiar admirația.

Spațiul nostru de lucru nu este un loc încadrat strict de niște pereți prevăzuți cu ferestrele plasate către Nord și luminatoare în plafon. Cu toate că așa ar trebui. Dar camera fiecăruia conține câte un birou-masă de lucru, șevalet, trepied, calculatoare și tablete grafice performante. Enya mea are bucuria ca, fiind elevă -și încă una strălucită- la Liceul de Arte Plastice, să beneficieze de spațiile de creație și lucru de acolo. […]

Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)

Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.

Dragii mei prieteni din Clubul Poveștii Parfumate, un club care și-a sporit rândurile cu membri noi și valoroși, lucru îmbucurător și firesc, dacă mă gândesc la calitatea și emoția pe care o emană aceste povești scrise cu talent și condei magic. Parfumul ploii de vară a adunat exact 19 povești de o rară frumusețe și emoție fiecare. Am hotărât să vă chem în scris pentru confirmarea temei următoare, aleasă de mine, așa că vă rog frumos să spuneți ”prezent” aici, pentru a fi sigură că toți ați luat la cunoștință tema, care va fi duminică, 23 Iunie, și se numește Parfumul succesului.

Poate pentru că nu avem amintiri mai vechi decât cele datând de pe la vârsta de trei-patru ani, și acelea estompate de trecerea timpului, dorim, odată în plus, să fim noi înșine părinți, mame, să avem proprii copii! Aceasta pe lângă celelalte o mie de motive și dragi dorințe!

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara...dar aproape la fel de mult.

Zilele acestea m-am gândit atât de serios dacă mai am sau nu timp de blog, încât am ajuns la concluzia că n-am...că nu mai am. Nu , sigur timp nu am, dar am prieteni. Atât de buni, încât chiar dacă viața adevărată e dincoace de ecranul monitorului, există prea mulți OAMENI aici, ca să pun un lacăt ostil și definitiv. Iar dacă am avut o problemă care s-a rezolvat pozitiv, OAMENII mi-au dat avânt și entuziasm, așa încât revenirea la normal a lucrurilor a găsit o susținere morală plină de căldură. Firește că prietenii din viața reală îmi sunt alături și ne cunoaștem de-o viață. Dar aici există Oameni la fel de mari și deosebiți. Vă mărturisesc că nu urăsc pe nimeni, dar anumite persoane uneori mă enervează. Dar nu, nu am păcatul de-a urî, iar mama m-a învățat că nu e bine nici să disprețuiesc pe nimeni. Asta sunt și gata. Îi mulțumesc mamei mele care e aici , lângă mine, că m-a adus pe lume acum o ... sumă de ani, dar nu vă spun decât că sunt peste 45, îi mulțumesc și tatălui meu că mă veghează din alte lumi, atent și cu dragoste. Mama mi-a spus că era o zi însorită, cu 10 grade C și era o bucurie să trăiești o primăvară timpurie. Astăzi, la Cluj e frumos, soarele a răsărit, strălucește pe un cer albastru și senin, iar aerul deja e plăcut. Baba mea se arată frumoasă! :)