Hai să fie 2010 un an mai bun!

În particular, oarecum…

Trecând pe la Oana, m-am molipsit și iată-mă procedând la o analiză scurtă-scurtuță a unui an care-și târăște ultimele clipe de ne-glorie personală către apus, gândindu-mă la un 2010 mai bun, normal! Așa fac toți, cu excepția Oanei,  deocamdată… Dar cu umorul ei ne-am obișnuit(și cu farsele), așa că nu mă voi îndepărtă nici eu de haios și hazos, că m-am săturat de politichia găunoasă de la TV, de minciunile unor falși amici, de invidie, mitocănie și grosolănie, de limbaj vulgar sau chiar obscen și de eliminarea a ceea ce ÎNCĂ mai putem numi VALOARE… Prefer să mă amuz, doar trăiesc (încă) în România, plai cu … dealuri (ați crezut că voi scrie ”flori”, he he?) Trecând pe la Elisa, mi-am amintit și eu că viața e clar altceva decât toată această virtualitate!  Dar virtualul, în speță blogul, e locul în care am scris, am expus pictură și grafică, a expus și superba și talentata mea fiică, Enya, e locul în care Parfumul a devenit roman în….devenire, unde m-am relaxat și unde e posibil să nu mai scriu așa des, pentru că munca va fi mai multă și mai acaparatoare decât frumusețea virtualului ( fără portofel plin). Anul 2009 a fost un an cu destul de multe bucurii, dacă amintesc doar reușita fetiței mele, Enya, la examenul susținut în limba engleză, la Lic.  Șincai, cu a doua medie din examen, 9,90, sunt deja mulțumită (mulțumiri și dnei Argentina Galoș, profesoară de excepție) plus Premiile obținute pentru prestația artistico-plastică, la concursurile școlare! Ar mai fi amenajări noi în locuință, ale mele dragi expoziții de artă, cele 55 de picturi, lucrări de grafică și pastel, unele vândute deja, și iată că se adună reușitele! Dar și expozițiile de design, extinderea firmei noastre, Dexign. Vacanțele la mare, munte, ieșirea în Austria, cartea scrisă și ilustrată de mine, care va apărea la începutul lui februarie, primele expoziții de pictură ale superbei mele fetițe, bucuriile fiecărei zile alături de iubirile mele: Enya, Xaba și Serafina! Debarasarea de falșii prieteni, pietre de moară, de care m-am scuturat definitiv și irevocabil, după ce am suportat iadul ”alături” de lucrarea lor cretinoid-răutăcios-diabolică. Le-a reușit, dar și mie. Mie în bine, ceea ce îmi face cinste! Mai e și blogul acesta, nou încă, dar bun și apreciat, e și Parfumul….ei da, o carte în…devenire! Critică de artă, galerii, vitralii, să nu uităm ȘI de aceste realizări! Succes!

Pentru cei dragi și pentru prieteni:

În general, de data aceasta…

Va fi 2010 un an mai bun? Oare vom continua să observăm cât se plâng, să zicem, bugetarii și cât îi ascultăm noi, care plătim impozite și nu ne sfiim să fim, uneori, concediați sau neplătiți? Poate nu vom mai pierde vremea ascultându-i. Are cine să-i asculte! Vom pierde vremea vorbind despre bani, casele altora, împrumuturi? Să sperăm că nu, deoarece vom fi mai înțelepți.

Kitsch-ul , oferit celor care NU au inteles cat de important e creatorul de arta...:D

Dedic acest WC kitsch acelor nimeni, care ba lenevesc mostenind averi furate nomenclaturist, sau furand ei si eliminand, neloial, concurenta si valorile

capitalism autohton?

Mai știi, poate ne vom apuca să scornim cum se supraviețuiește delicios și nu vom mai pierde săptămâni în șir chinuindu-ne să închiriem un apartament moștenit,  la nu-știu-ce afacerist japonez! Sau cum să ne kitsch-izăm baia cu lavoare și console din marmură verde, asortate perfect cu buda veche, dotată cu capac de plastic. Nu râdeți, am văzut și acum cred! Sau privind siderat cum o ”cabală” îndreptată împotrivă-ți, te ajută nu numai să-ți pierzi jobul, dar sigur îți bagă în scăfârlie idei preconcepute și definitive despre cum să NU mai crezi în oameni, fleacuri, de altfel! Poate nu ne vom mai pierde vremea observând cât de aiurea ți s-a lucrat și montat mobila scumpă din bucătăria-living, pe care ai plătit-o, neștiind că patroana, mahără mare, lucrează cu muncitori-retardați, muncitori plătiți cu cel mai mic salar, așa că, la multiplele cereri de bănet în plus, i-ai mai dat și cel mai valoros tablou din colecția ta, de-a moca. Pe care acum nu te mai lasă nici să îl fotografiezi, dacă tot NU l-a plătit! Ei, dar ce-i rău în asta, dacă lor le merge ÎNCĂ bine, vă asigur că vor claca primii. Pentru că merită. Și noi merităm să ne amuzăm văzându-i, în sfârșit, muncind! Sau pierind naibii, că fac umbră și nu crește nimic la umbra lor.

Ne vom aminti că bunii noștri părinți, cei cinstiți, nu cei care au nomenclaturizat suficient pe la gospodării de partid sau șefii municipale (ca să lase odraslelor lor case prin cartierele cu vile scumpe ale urbei, cu care se mândresc ca și cum ar fi meritul lor!), au trudit 40 de ani comuniști-ceaușiști, ca să se aleagă cu un amețit de apartament la bloc  Noi vom trudi cam tot atâta ca să plătim împrumuturile de la bănci, având un scop perfid de asemănător?Nooo, nu și dacă NU mai permitem unei clici idioate așa ceva!

Un scop perfid! Trăiască!

Am auzit zvonuri cum că lumea va accepta repartiții în zone cu ceva locuri de muncă, ca pe vremea ceaușismului. Ei, viață liniștită, șantier-șantier, școala-școală, ca sunt copii care studiază franceza cu proful de sport, pe la țară! Mai puțină adrenalină citadină, fără tot acest urbanism desuet și caraghios, care te face să uiți frumusețea și calmul vieții liniștite de la țară, din provincii îndepărtate, fără străzi și autostrăzi. Nu contează că tu și ai tăi v-ați născut la oraș, să zicem în Cluj! Noooo, contează că asta nu e similar cu vreun titlu de noblețe, care să-ți asigure și continuitatea, dacă nu ai fost deștept ca să furi/minți/înșeli/calomniezi/pui-bine-cu-șeful. Dezintoxicarea de aglomerația urbană e benefică, dar îi poftesc  pe cei cu rădăcini mai adânc înfipte-n plaiul sătesc să-și amintească, sunt destule dame cu blănuri vechi, care și-au făcut ucenicia la vatra satului și trăiesc din amintiri..”ei, cum făcea mama Lie mâncare pentru șapte oameni…am auzit adesea”. Exclus să mă văd decapitând o găină, mai degrabă decapitez o madamă cu vulpe roșcată din care cad perii peste tot, că a învățat doar să și-o însușească, nu și să o întrețină sau să o arunce atunci când…nu mai face față!

Hieronymus Bosh, Judecata de apoi. Să nu spuneți că eu îi judec pe nemernici, are cine! Spor!

E posibil ca oamenii valoroși să renunțe voluntar să mai lupte pentru ascensiune într-un sistem ostil valorii, alegând voluntar îndepărtarea de locul în care e nevoie de ei: orașele mari, centrele universitare. Decât un cvasi-capitalism gen o mască râde-o mască plânge, adică unul cu două fețe, mai bine o deșteptare lipsită de isterie, ne-manipulată fesenist, într-un an nou cu bani puțini și speranțe mari, o redeșteptare ca la carte: făcută cu capul personal, nu al altora, adică al  celor care doar atâta merită. Al ăstora din urmă, vi-l ofer pe tavă.

H.Bosh, Iadul

Pentru cei care au indecența să treacă prin locuri interzise lor, exclus prietenii blogolumii sau cei din realitate, care mă vizitează, dar nu comentează (mulțumesc pentru vizite Monicăi, Mariei, Iuliei, lui Carmen, Ligiei, Lidiei, Cristinei, altor prieteni buni din realitate!), am postat și-un iad, și-o judecată de apoi. Ei, Bosh e un artist excepțional, nici nu merită dumnealor decât tematica aleasă! Noi, ceilalți, să ne bucurăm de artă!

Din nou în particular…

Hai să fie un an mai bun. Mie și celor dragi mie, sigur le doresc așa ceva, adică numai bine! La mulți ani! Sunt sigură că mie și alor mei ne va fi mai bine. Am pregătit greu, dar sigur, terenul. Muncind. Firește că nu mă voi sustrage soluțiilor viabile ( inclusiv imigrării, dacă prin asta voi asigura fiicei mele un viitor mai demn și mai decent sau chiar foarte bun). Mi se oferă, normal că nu refuz. Dar cântăresc întâi. Al meu iubit, adică soțul,  Xaba, a creat o firmă aproape perfectă (nu cred în perfecțiune) și lucrul acesta l-au observat și vesticii, americanii, canadienii. Noi am spus DA și ei s-au bucurat!

Dexign, dă click! La mulți ani cu succese mari! Așa să fie, multe împliniri!

Pentru Dexign, Cornul abundenței:

Cornul Abundenței, urare pentru Dexign!

Cornul Abundenței, primit de la Alin. Multumim!

An Nou Bun și Fericit, dragi prieteni de AICI! Dorințe împlinite, succese, relaxare și bucurii cât mai des! Sănătate, sănătate maximă să avem cu toții și entuziasmul pierdut să fie regăsit rapid și asimilat eficient! Vă doresc vouă, mie și celor dragi mie,  tot binele în anul care vine rapid, curând, aproape imediat! 2010 să fie un an bun!Prietenilor:  -X-, Ada sau ardoarea,  al2lea,  Alin, anamariadeleanu, Anca, , Andreea, Aurora Georgescu, Belle de Jour, Blogul lui Adrian, CELLA, Daurel, Draw for joy, Elisa, Flavius Obeadă, Ganditor de Hamangia, greatcartoons, cell61, JOD thejackofdiamonds, Sasha, ,Lorena, my heart to your heart sau Gabi cea dragă, Oana Stoica Mujea, Octav Pelin, Orianda, primadona25, Sakura, Simona Ionescu, Sunflower, xaba. Și din tot sufletul Enyei, lui Xaba, mamei mele și Serafinei (sic!) la alegere, că sunt alese și muzicile.

Alegeți-vă o piesă dacă vă place, eu pe astea le aleg AZI!  Pavarotti, Enya, The Doors, Led Zeppelin, Lara Fabian, Mariza, Pink Floyd, Satriani și Lake of Tears, dar și Mozart, mon amour!Vă rog să notați bucata muzicală preferată de aici. E importat, audiție plăcută!

Vedetele le…urmă!

Tags: 2010, artă, bugetari, cartea mea, case în cartierele de vile, comuniști-ceaușiști, Cornul Abundenței, dezintoxicare, Elisa, Enya, expozitie, Hieronymus Bosh, împrumuturi, job, madame în blănuri vechi, mobilă defectă, noi, nomenclaturiști, oamneni, Oana, orașe, parfum, părinții, provincii, puipincurism, sate, sector privar firme impozite, Serafina, tablou pierdut, va fi mai bine, virtual, wc kitsch, www.dexign.ro, xaba