Serafina se cam răsfață în ultima vreme. Că miau, că miorlau, vreau numai bunătăți, i-a crescut o minunăție de puf de iarnă, măcar că e o căldură!!! Noi nu suportăm înfofolirea în apartament, preferând să încălzim bine caloriferele. Și Miți Miorlau- Serafina, care tânjește după pui, dar nu vrea să cunoască motani-cotoi, așa că va tânji până când va ceda sau o vom steriliza...privește, dusă pe gânduri, zarea de toamnă. Scumpă pisi...Stă pe gânduri privind, cu acea căutătură aparte pe care o au pisicile de vreo 5000 de ani încoace, surprinsă în hieratismul sculpturilor antice egiptene, popor care a zeificat pisica. Firesc, doar pisica știe că e divină și că omul o hrănește pentru că e zeitate! (știți bancul, care nu-i chiar banc! ;) )

În 30 Mai  va fi ziua Serafinei, care împlinește 4 ani, înduioșând-o pe singura ei stăpână, Enya (noi fiind doar părinții, stăpâni…nicio șansă! :P) ), care a exclamat:”Mami, Serafina e adultă și aproape bătrânica, iubita de ea!”. Și a fugit să-și pupe ”bătrânica”, convinsă fiind că, în ciuda celor 4 ani pisicești, Serafina arată ca o copiliță, păstrându-și frumusețea nealterată și netrădându-și absolut deloc vârsta. Domnișoara Serafina (din voia ei), […]