Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)

Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.

”Când gândurile bune ne vor înconjura în mod constant, înclinaţia spre bine va creşte atât de mult în noi, încât nu ne vom mai putea face rău.” (Swami Vivekananda) (Povestea de azi are două părți, notate cu 1 și 2.) 1.Copil fiind, când era vorba de iubire nu mă oprea aproape nimic. Mi-am iubit părinții, fratele, bunicii, verii, prietenii din grădiniță și școală, învățătoarea, anumiți profesori, etc. Uneori mă întreb […]

Cred că un parfum bun este un poem înmiresmat. Parfumul (Les Fleurs du Mal ) de Charles Baudelaire

Postarea de faţă participă la concursul organizat de October Cat. Desemnarea câștigătorilor se va face cu ajutorul unui juriu din care vor face parte Octo Cat și Maria Popescu de la Nova Pet Shop. A spune că o pisică are stăpâni e ilar, nu doar fals. Pisica pune stăpânire pe inima ta, odată ce te-a găsit. Poţi fi prietenul ei pe viaţă, nu te va trăda, dar nici tu n-o vei face. Pentru că ea te găseşte.

Amintirea şi Iubirea sunt parfumuri ale sufletului. Câmpuri mov-albăstrii mi se perindă prin faţa ochilor şi aroma sobră, dar plină de prospeţime revigorantă, îmi inundă amintirile. Duminică dimineaţa…Înainte de micul dejun, simţeam aroma lavandei folosită de tata. Lavanda îmi e atât de familiară, încât dacă aş avea o nedumerire, cred că aş putea s-o întreb, să-i cer un sfat, pentru că-mi evocă făptura părintelui meu deosebit, inteligent, cult, generos şi inspirat.

O întreagă zi de iunie, şi nu oricare, ci de 1 Iunie, ne-am copilărit tustrei: Xaba, Enya noastră şi cu mine. Plus colegii ei, cu care s-a zbenguit prin parcuri, scene de teatru, terase, săli de expoziţie şi terenuri de sport. O zi frumoasă, în care am străbătut la pas Clujul văratic, fierbinte la propriu şi la figurat! Frumoşi şi curaţi, copiii miroseau a cireşe şi a boboci de trandafir. A gând curat...A vată de zahăr şi a popcorn! A neastâmpăr plin de farmec.. .A îngheţată pe băţ şi a căpşuni...A soare, a veselie şi a bujori roz. A tinereţe şi puritate, a bucurie şi a joacă, a multă joacă! A competiţie cu premii, a daruri simbolice sau mai mari şi a iubire, o iubire pe care trebuie să le-o arătăm zilnic, deoarece numai un copil iubit şi ocrotit, va deveni un adult fericit, stăpân pe sine şi încrezător în forţele proprii, demn de încrederea celorlalţi.

Azi, Serafina a împlinit 5 ani. La mulţi ani cu sănătate! ”Mami, Serafina e adultă și aproape bătrânică, iubita de ea”, îmi strigă Enya, venind de la şcoală cu un şoricel de la Pet shop, pe care "micuţa Miorlau" (o poreclă de-a Serafinei) nici nu-l bagă în seamă! Am pupat cu toţii ”adulta”, convinşi fiind că, în ciuda celor 5 ani pisicești, Serafina arată ca o copiliță, păstrându-și frumusețea nealterată și netrădându-și absolut deloc vârsta.

Alexandrina-Italina. Nu întâmplător și Italina! Mâine, 16 Ianuarie, împlinește o vârstă, dar cochetăria specifică ei mă oprește să divulg cifra exactă.Voiam să-i pun o poză din tinerețe, sau măcar de acum 10 ani, să-i admirăm împreună ochii foarte verzi. Dar m-a oprit. A vrut-o pe una din vara asta, recentă. Orgolioasă și foarte cinstită! E o bunică plină de energie, lucru pentru care atât eu, cât și Enya, îi suntem recunoscătoare.

Cutiile! Ce poate fi mai atrăgător pentru o pisică, cu excepția somnului în patul stăpânei Enya, a mâncăricii preferate și a statului pe fotoliile bipezilor mari, decât o cutie, mare sau mică, în care să se ascundă, convinsă fiind că nu o vede nimeni și că a descoperit veriga lipsă! ;) Haideți să ne amuzăm împreună cu Serafina, fotografiată de Enya și de mine. Tati cu munca, noi cu distracția ...ei, ȘI cu munca! Serafina cu păpița , cu joaca și cu somnul! E atât de relaxant să ai pe cine să privești cu drag!