Dragii mei condeieri, tema de azi este extrem de provocatoare, o temă inteligentă, interesantă, făcând apel la lecturile noastre și la filmele bune pe care le-am vizionat. Și, după cum este firesc, la cunoștințele noastre despre parfum sau cel puțin la dorința de-a ni le consolida.

Suntem în anii '30. ” Moarte pe Nil” este considerat cel mai bun roman al Agathei Christie. Acțiunea se petrece într-o croazieră pe Nil, în Egipt. Personaje principale sunt cam toți cei aflați pe vas, doar Poirot va fi prezent nonstop, dar triunghiul făcut de moștenitoarea bogată Linnet Ridgeway, prietena sa din copilărie, Jaqueline de Bellefort și logodnicul ei, Simon, îi poate situa în centrul atenției. Este perioada Art Deco, așa că hai să ne imaginăm cum arătau personajele principale din Moarte pe Nil, dar mai ales, e parfumuri foloseau?! Pentru că aceasta este o poveste parfumată!

Trandafirul e floarea care poartă noroc, așa se spune, fie că îl crești în grădină, ghiveci sau îl îngrijești în vază. Pur și simplu dacă îți plac trandafirii și îi privești des, ai noroc. Pune-ți un trandafir în păr sau poartă parfum în care există și mireasmă de roze și vei avea mai mult noroc. Eu ador trandafirii, sper să-mi poarte noroc, sunt cele mai frumoase flori, florile iubirii. În numele trandafirului au creat mari pictori, mari muzicieni, poeţi, scriitori, mari maeştri parfumieri.

Când Pandhoraa a propus tema Parfumul deșertului, am simțit un fior ca la reîntâlnirea cu cineva care a însemnat ceva și a rămas o amintire dragă sau mai mult decât atât. Că mi se întâmplă asta când se pronunță ”Veneția” sau se derulează imaginile lagunei, nu mă miră: am trăit iubind Veneția de două ori consecutiv, alegând ca aer de dragă plimbare lunile august și iulie, magnetul venetian funcționând într-o relație aproape inexplicabil de reciprocă și senzuală. Dar în deșert, în apropierea lui, către el, în jurul lui, n-am pornit niciodată.

Și mă trezesc într-o zi atât de nouă, cea mai nouă ce mi-a fost dat s-o trăiesc vreodată ... Și simt că soarele e undeva, acolo, chiar dacă încă n-a răsărit, lăsând dâre roz pe cerul calm...Mireasmă de aer, de viață, de lumină aurie. Și gândesc a spune: mulțumesc că m-am trezit! Am intrat într-o zi tânără, o nou-născută zi, pe care o trăiesc, cu uimire, pentru prima oară. Aburul aromat al cefelei negre e una din cele mai depline fericiri ale acestei vieți. Câte-or mai fi urmând?! Vieți, nu cafele... Dacă. Parfum de cafea neagră, tare, alintată, miracol parfumat.

Un ultim retuş, înainte de a ieşi la plimbare. Ultimul accesoriu, dar și cel mai important, cel mai preţios, cum spunea Coco Chanel. Une “goutte” de Calèch, un strop din parfumul pe care Robert Dumas-Hermès, designer al Casei Hermès, l-a creat în 1961, “nasul” fiind parfumierul Guy Robert. Şi pentru că Thierry Hermès , un marochiner care făcea şei şi harnaşamente pentru călărie, a fondat Casa Hermès în 1837, forma flaconului evocă un felinar de trăsură, iar logo-ul e inspirit din universul cabalin. O plimbare cu trăsura la liziera pădurii se întrezăreşte imediat ce aplici une seule goutte de parfum Calèche…Pentru că e vară şi frunzele au nuanţe de smarald şi verde crom, pentru că scoarţa copacilor calzi degajă miresme moi, calme, de muşchi, licheni, frunze şi ploaie de vară.

N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele...Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…

Parfumieră extraordinară, Sophia Grojsman combină confortul aromei cu luxul rafinat, într-un stil foarte personal, mereu dedicat feminității, extrem de senzual, atrăgător și magic. Despre Sophia Grojsman se spune că este un Picasso al parfumeriei. Parfumurile sale sunt aidoma artei cubiste, fragmentând formele tridimensionale în multiple fațete și prezentând diversele fețe ale aceluiași obiect, din unghuiri de vedere diferite. Obiect care, în cazul celebrei parfumiere, pare a fi trandafirul. Queen Of The Roses, cum este supranumită doamna Grojsman, e capabilă să ne prezinte, prin aromă și originalitate, toate fațetele unui trandafir, parfumul reușind să fie mereu surprinzător de nou! Sophia Grojsman reușește o performanță rar întâlnită la majoritatea parfumierilor, aceea de a face ca o notă de bază dintr-un parfum să se regăsească, în mod surprinzător, ca notă de top....și asta fără prea mult efort!

Fructele exotice nu mai constituie o raritate, ca pe vremea copilăriei unora dintre noi, care am trăit vremuri cu portocale de ocazie sau banane verzi, luate după o oră-două de stat la coadă, un lux care se găsea doar iarna. Azi avem în magazine: papaya, kiwi, mango, rodii, grape-fruits, portocale, lime, lămâi, smochine, curmale, nuci de cocos, ananas, sweety, maracuja, litchi, avocado, prune de Damasc, mandarine, clementine, guave şi alte fructe exotice, aduse din insule cu ţărmuri albe şi mări turcoaz, sau livezi scăldate în soarele tropical, stropite de ploi calde şi repezi, fructe colorate viu, cu obraji rumeni şi miresme ce ne poartă în mare grabă către tărâmuri de vacanţă şi reverii însorite…către verile nesfârşite, lângă muzica mărilor sudului şi aroma incomparabilă a grădinilor veşnic verzi.

Amintirea şi Iubirea sunt parfumuri ale sufletului. Câmpuri mov-albăstrii mi se perindă prin faţa ochilor şi aroma sobră, dar plină de prospeţime revigorantă, îmi inundă amintirile. Duminică dimineaţa…Înainte de micul dejun, simţeam aroma lavandei folosită de tata. Lavanda îmi e atât de familiară, încât dacă aş avea o nedumerire, cred că aş putea s-o întreb, să-i cer un sfat, pentru că-mi evocă făptura părintelui meu deosebit, inteligent, cult, generos şi inspirat.