Poe

(reactualizat, pentru CELLA)

Edgar Allan Poe.

It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of Annabel Lee;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.

Să duci pe umeri povara a patruzeci de ani de existență zbuciumată (19 ianuarie 1809, Boston-  7 octombrie, 1849, Baltimore), să fii nevoit să trăiești, între mizerie și nesiguranță,  o existență halucinantă…să fii boem, după ce ai rămas orfan de tot (încă de la 3 ani)…să te refugiezi (alcool, drog, mizerie…) într-o lume – nu, nu mai bună, doar mai departe de o realitate care nu poate fi niciodată mai bună … și să-ți extragi seva creației, născută dintr-un talent unic, din  zbuciumul permanent, e un infern al existenței.  Un infern care a dat naștere unui paradis al creației. Un paradis (ironic!) ce avea să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci! Povestirile lui Edgar Allan Poe au forţat frontierele imaginarului, îmbinând teritoriile vieţii şi ale morţii într-o sinteză halucinantă, o viziune ce dă valoare simbolică unor proiecţii maladive ale lumii reale. Precursor al literaturii moderne de ficţiune, Poe face dovada unei forţe de creaţie extraordinare, ca o mărturie a unor complexe  poziţii  prioritare în declanşarea curentelor de înnoire a literaturii. Măiestria povestirilor se alătură firesc  creaţiei  lirice a lui Edgar Allan Poe, pentru că, citind la nesfârșit  poeme ca “Annabel Lee”, “Corbul” sau “Ulalume” ,  cunoști unul din marii lirici ai lumii.

I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love -
I and my Annabel Lee

Lirismul  metaforelor deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinaţia de pasiune şi raţiune, frumuseţea sonoră realizată prin rime neaşteptate şi disonanţe, toate înseamnă poezie Poe… De aceea, nu numai simbolismul, dar şi mişcările artistice ulterioare au recunoscut în Poe un predecesor. Inspirat, creator, talentat, genial, nemaivăzut, nemaiîntâlnit, vizionar, înnoitor, curajos, ne lasă cu generozitate proza:  “Aventurile lui Gordon Pym” (The Narrative of Athur Gordon Pym), “Prăbuşirea casei Usher” (The Fall of the House of Usher), “Cărăbuşul de aur” (The Gold Bug), “Pisica neagră” (The Black Cat), “Butelia de Amontillado“” (The Cask of Amontillado) , povestiri ce pot fi re-re-re-recitite și care au forţat îngrădirile imaginarului, dezvăluind lumi halucinante, trecerea din anumite  lumi în alte lumi, ușurința intersectării, imaginare sau nu, între frontiere, lumea reală (bolnavă) în raport cu lumea imaginară, mult mai normală în nebunia-i aparentă…restul este o profundă cunoaştere a literaturii, spirit sarcastic, simţ ascuţit în receptarea adevăratelor valori creative, poem, fantezie, viziune, geniu.

The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me
Yes! that was the reason
(as all men know, In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.

………………………………………….

In the sepulcher there by the sea,
In her tomb by the sounding sea.

(fragmente)

Aici, poemul complet, o lectură excepțională, o voce foarte potrivită și un videoclip impresionant.

Tags: american, Edgar Allan Poe, existență halucinantă, forţă de creaţie, frontierele imaginarului, geniu, marii lirici ai lumii, moarte, nuvelist, poet, seva creației, simbol, sinteză halucinantă, talent, viaţă

Gustav Klimt, pictorul femeilor. Petale aurii. Generalități.

(Un text de Mirela Pete)

Gustav Klimt, pictorul femeilor și al petalelor aurii

Gustav Klimt, Adele Bloch-Bauer-I, oil on canvas, gold and silver, 138 / 138 cm

Gustav Klimt

De ce ”doar generalități”? Poate vă amintiți că atunci când m-am ”încumetat” să scriu despre Van Gogh, am specificat:”Doar o filă”. Pentru că acești iubiți de mine artiști nu se pot concentra într-un secol de scriitură, cu atât mai puțin într-o pagină de blog….și așa cum voi continua cu opera lui Van Gogh, mă voi ocupa în mod special și de Gustav Klimt, pe care îl voi destăinui așa cum îl văd eu, filă cu filă, pe parcursul unui serial întreg. Timp să am, că mă inspiră însăși arta și măreția genialității.

REPRODUCERILE DUPĂ OPERE DE ARTĂ NU SUNT OPERELE DE ARTĂ PE CARE AR TREBUI SĂ LE VEDEM, PIERDEM ENORM VĂZÂND DOAR ACESTE PALIDE REPRODUCERI … ÎMI CER SCUZE PENTRU CALITATEA LOR, ESTE CEEA CE AM GĂSIT MAI BUN ȘI MAI CONFORM CU REALITATEA.

Gustav Klimt, Judith, detaliu

Gustav Klimt, Fulfilment-detaliu-

Născut în Austria (14 iulie 1862, Baumgarten/Viena – †6 februarie 1918, Wien-Neubau, wiki)),  din tată de origine cehă (amintește de Mucha prin origine și nu numai!) și mamă austriacă, Gustav Klimt depășește cu ușurință etapele școlilor   de arte plastice și decorative, ajungând rapid în topul preferințelor  admiratorilor de artă europeni (cu excepția puritanilor conservatori și a naziștilor, care i-au ars mai târziu o  mare parte din lucrări) , datorită talentului, dar mai ales plăcerii cu care lucra, o pasiune pentru a face artă cum rareori s-a mai văzut. Niciodată leneș și mereu inspirat, Klimt lasă în urmă tipul visătorului neînțeles, deschizând un drum absolut nou în artă, așa cum îi stă bine ARTISTULUI unui nou început de secol artistic, cu al său Art Nouveau și Modern Style (Jugendstil ). Este fenomenul  Vienna Secession (Sezession) al artei, devenind fenomen al artei universale în scurt timp. Este simbolist, dar eu consider că nu e adeptul simbolismului deviant, așa cum l-au catalogat unii, ci că, așa cum au făcut toți artiștii de geniu, și-a creat propriul stil care l-a impus în universalitate! Încărcat de simboluri este tabloul ”Copacul vieții”, o lucrare de o rară frumusețe,  complexitate  și originalitate. Cunoscut prin decorațiunile superbe și migăloase pentru teatre și pentru Muzeul Kunsthistorisches, Klimt acceptă comandă după comandă (și la Peleș există lucrări semnate Klimt) cu aceeași frenezie lucrând atât schița, cât și detaliul. Linia sa este tensiunea dintre extaz  și teroare, dintre viață și moarte. Inspirate din arta bizantină, portretele  sale  străbat timpul, compunând o stranie lume eternă. Dar nu figurile sunt importante în opera lui Klimt. Figurile întregesc doar o adevărată religie personală a unei picturi unice, în care teme ca somnul, speranța, moartea, sărutul, fac posibilă o anumită reprezentare a OMULUI.

Gustav Klimt, The Tree of Life- Stoclet Frieze (Copacul vieții) 1909

Picturile sale, fascinante, expresive, senzuale, pasionale, par a fi dedicate FEMEILOR, așa cum viața lui Klimt a fost dedicată (cu acordul său!) artei și femeilor, care l-au răsfățat, iubit, i-au pozat și l-au admirat. Admirație reciprocă, dovadă căutarea și găsirea perfecțiunii, iubirii, care se reflectă din toată opera sa, a erotismului, a originalității care e atât de evidentă datorită aurului din fundaluri, dar și a expresiei figurilor, încât nu ar avea sens să o conteste cineva. Pentru că artistul a fost chiar contestat de veșnicii puritani (în public puritani, acasă admirând pe furiș!) care se strecoară perfid și încearcă, fără succes, să umbrească opera și succesul unui artist. De la primele sale lucrări Klimt a stârnit vii controverse, iar unele din lucrări au fost  interzise. Aceasta nu împiedică un mare artist să rămână fidel tematicii și stilului ales!  Ornamentele sunt prezente în toate compozițiile sale, așa cum mai târziu aveau să fie ”petalele” aurii și argintii.

Gustav Klimt-Lady with fan (Doamnă cu evantai)

Revoluționare, picturile sale îl transformă rapid în lider al avangardei vieneze, fiind unul din fondatorii Vienna Secession (Sezession). Emilia Flöge a fost trainica și marea dragoste a veșnic tânărului Klimt,  cu toate că el a iubit numeroase femei, aventurile sale inspirându-l și aducându-i multe frumuseți expresive în fața șevaletului.  Femeile din viața sa s-a întâmplat să-i devină modele, dar niciodată modelele de profesie nu i-au devenit amante, Klimt păstrând decența și eticheta din acest punct de vedere și având relații (inclusiv copii) cu doamne de societate. Pentru temele de inspirație antică, cu personaje feminine, o folosește cu precădere ca model pe iubita sa, Emilia Flöge, reinterpretând miturile şi simbolurile, ca în tabloul “Judith und Holofernes ”.(Tablou din 1901).

Gustav Klimt, Judith with Holofern I

Perioada de aur este preferata mea și se referă la explozia de lumină făurită din petalele aurii, folosite ca decor vestimentar al modelului, sau în fundal. Luminând fosforescent scena intimă a ”Sărutului”, petalele aurii aduc un omagiu iubirii însăși. Decorează și înnobilează figurile înmărmurite de uimirea propriei lor iubiri, exprimată prin acest statuar Sărut. Placarea cu aur și argint luminează picturile care au și o altă lumină, aceea interioară, izvorâtă din nuanțele predominant calde și tonurile   strălucitoare .

Gustav Klimt-The Kiss, Sărutul

Gustav Klimt, Hygieia

Gustav Klimt, Pallas Atena

Preocupat de temele senzuale, Klimt creează alegorii de inspirație antică, în care ”Nuda Veritas” sau ”Danae” (1907) apar ca niște frumoase roșcate, compoziția având o tentă  erotică, iar perspectiva începând să fie tot mai lipsită de sens, până la abandonarea completă. Lipsa persectivei compoziționale din tablourile lu Klimt nu deranjează, dimpotrivă, mie îmi face impresia că operele sale ar fi mai puțin decât sunt, dacă s-ar supune legilor universale ale picturii. Și-ar  fi pierdut din farmec dacă s-ar fi apelat la aceleași metode devenite prea clasice pentru modernitate, la debut de secol XX!  Petalele aurii nu părăsesc compozițiile sale de o rară frumusețe, doar că, odată cu o nouă călătorie la Bazilicia San Vitale din Ravenna, asupra lui se produce o nouă revelație….mozaicurile de inspirație bizantină, care l-au atras și inspirat mereu, au aici altă față. Sunt divine! Așa că pictorul va folosi tot mai des placarea aurie, care îi va deveni semnătură aleasă.

Tabloul ”Danae” este un tablou contestat și controversat, acuzat chiar de indecență. La Viena, nu la Paris! La Paris , Klimt a avut mereu succes și nu s-a lovit de mediocritatea gândirii unor academiști căzuți în penibil. ”Isoria artei este istoria nudității”, fără comentarii! Este o dovadă de lipsă de cultură să acuzi de lascivitate și indecență un tablou cu subiect antic, se știe că majoritatea operelor inspirate din legendele antice au ca subiecte personaje feminine  reprezentate în atitudini mai libertine. E un tablou superb, personajul e foarte expresiv și este însăși Danae! Nimic indecent, nimic obscen, doar frumos și expresiv.

Gustav Klimt, Danae

Gustav Klimt, Hope II, Speranța

Seria expozițiilor de mare succes continuă, este celebrat și admirat, invitat să deschidă noi și noi expoziții, obținând la Bienala din Veneția, în 1910, la a IX-a ediție, un succes uriaș și detronând încă odată mitul artistului neînțeles. Criticii au spus adesea că aceasta e o chestiune de noroc:  mulți pictori geniali nu au reușit să trăiască decent din artă, în timp ce alți  pictori geniali, cum este cazul excepționalului Klimt (și al multor alți artiști ai sec. XX) au trăit exclusiv din  măreața lor artă. Nu a beneficiat chiar de o viață de lux, având grijă de mama și sora lui (o boală de familie pe care o avea și el îi măcina existența, silindu-l să facă un tratament cu mercur, tratament care îl seca de vlagă…), dar a lăsat o moștenire prețioasă, constând atât din tablouri de șevalet, cât și bunuri, bani, Emiliei, iubirea vieții sale… Genialul Gustav Klimt se stinge la doar 56 de ani, după o viață închinată artei, muncii și dragostei, în 1918, la Viena.

(Tabloul ”Portretul Adelei Bloch-Bauer”(primul, sus) s-a vândut (iunie 2006) pentru suma record de 135 milioane  DollariUS. Cumpărător este miliardarul american Ronald Lauder,  pentru muzeul “New Gallery” din New-York, finanţat de el.

Gustav Klimt-The waiting, detaliu din Copacul (arborele) vieții

Gustav Klimt, Farm Garden

Gustav Klimt, Bauerngarten mit Kruzifix 1911

Gustav Klimt, Die Music

Atașez aici un cadou de la Belle, Klimt…aur și iubire!

Tags: art nouveau, artă, artist, aur, auriu, austria, avangardist, bizantin, expozitie, geniu, Gustav Klimt, Jugendstil, noutate, petale aurii, pictor, pictura, sezession, succes., viena

Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor (pictori români III)

Ion Țuculescu - Autoportret cu frunză

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori,  apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori -  pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de istoria artei, domnul profesor Gheorghe Arion ( muțumiri și respect, Profesore!)  m-a felicitat, după ce am povestit cu ochii aproape închiși Păunii privilor și  Privirile culorilor...

Ion Țuculescu - Păunii privilor

…sau poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a  transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului picturii în sine…poate pentru că, Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, în război...dar nici să se întoarcă,  regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost!) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965)  să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și  ochilor orbi până atunci….când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa…

Privirile umbrei

…și poate  pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic,  teluric și totemic…și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresivitatea expresionismului, tot prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerulu…și poate pentru că, prin cromatica sa mai mult decât bogată, extrem de generoasă cu toate culorile,  convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători...și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci doar  transmite privitorului o anume încordare şi o o categorică pasiune a  elaborării, transformând  structurile materiei din realitatea palpabilă,  în veritabile  emisiuni de energie.

Măști ale divinității

Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de complementare, cald-reci sau aromonii de minore/majore, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav/înalt, cum a simțit în momentul divin al creației. Și nu numai de aceea, ci și pentru că…ancestralul, structurile arhetipale din  motivul folcloric, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea modelului cu fondul, într-un motiv în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…

Ion Țuculescu - Autoportret pe fond galben

Ion Țuculescu, Drama folclorică

Relații în oranj

…și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul  interior  și  dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, înseamnă o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri ,  de aureole și scoarțe, de unde te privesc galben, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj...

Ion Țuculescu - Figură violacee

…și sigur pentru că, în pânzele abstracte (un spațiu între figuativ și abstract) pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat, pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici, a muncit până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la “Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează  lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.” Și pentru că nu e cu nimic mai puțin decât Brâncuși, transfomând motivul arhetipal, folcloric, în artă pură.

Ion țuculescu, Fluturi în peisaj

Interior țărănesc cu scoarțe

Ochi călători

Marină la Mangalia cu fluturi

Cutia cu fard

Peisaj 1

Iarna in padure

Ion Țuculescu - Fluturi

Câmp cu margarete

Compoziție cu păpuși

Stările câmpului

Totem albastru

GABI A CREAT UN VIDEOCLIP SUPERB, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ, DEDICAT ARTISTULUI ION ȚUCULESCU ȘI EXCEPȚIONALEI SALE OPERE PLASTICE. GABI MERITĂ LAUDELE ȘI APRECIERILE NOASTRE. MULȚUMIM!

”Citat: Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia – Italia, Paris si Le Havre – Franta, Copenhaga – Danemarca, Belgrad – fosta Iugoslavie; Oslo – Norvegia, Stockholm – Suedia, Bruxelles – Belgia, Varsovia – Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco – SUA) etc. Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi”. Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omenirii…”.Geo Bogza – Extrase din “Timpul inceputului”

Tags: abstract, ancestral, arhetipel, artă, arte plastice, artist, Brâncuși, CELLA, colorist, creaţie, creator, credințe, culoare, decorativ, dramatismul expresiei picturale, estetica, expozitie, geniu, interioare, Ion Țuculescu, lirism, magie, motiv folcloric, ochi, oniric, opera disctinctivă, păuni, pictor, pictor al invizibilului și al tainelor, pictura, piedestalul destinat geniilor, Prof. Gheorghe Arion, român, substanță, temperamentul exploziv, totem, van gogh