Gustav Klimt, pictorul femeilor. Petale aurii. Generalități.

(Un text de Mirela Pete)
Concurs (îl găsiți la Belle, unde vă puteți înscrie, logo realizat de Vic). Cultura pe continente. Gustav Klimt.

7 for contest, logo

Gustav Klimt, pictorul femeilor și al petalelor aurii

Gustav Klimt, Adele Bloch-Bauer-I, oil on canvas, gold and silver, 138 / 138 cm

Gustav Klimt

De ce ”doar generalități”? Poate vă amintiți că atunci când m-am ”încumetat” să scriu despre Van Gogh, am specificat:”Doar o filă”. Pentru că acești iubiți de mine artiști nu se pot concentra într-un secol de scriitură, cu atât mai puțin într-o pagină de blog….și așa cum voi continua cu opera lui Van Gogh, mă voi ocupa în mod special și de Gustav Klimt, pe care îl voi destăinui așa cum îl văd eu, filă cu filă, pe parcursul unui serial întreg. Timp să am, că mă inspiră însăși arta și măreția genialității.

REPRODUCERILE DUPĂ OPERE DE ARTĂ NU SUNT OPERELE DE ARTĂ PE CARE AR TREBUI SĂ LE VEDEM, PIERDEM ENORM VĂZÂND DOAR ACESTE PALIDE REPRODUCERI … ÎMI CER SCUZE PENTRU CALITATEA LOR, ESTE CEEA CE AM GĂSIT MAI BUN ȘI MAI CONFORM CU REALITATEA.

Gustav Klimt, Judith, detaliu

Gustav Klimt, Fulfilment-detaliu-

Născut în Austria (14 iulie 1862, Baumgarten/Viena – †6 februarie 1918, Wien-Neubau, wiki)),  din tată de origine cehă (amintește de Mucha prin origine și nu numai!) și mamă austriacă, Gustav Klimt depășește cu ușurință etapele școlilor   de arte plastice și decorative, ajungând rapid în topul preferințelor  admiratorilor de artă europeni (cu excepția puritanilor conservatori și a naziștilor, care i-au ars mai târziu o  mare parte din lucrări) , datorită talentului, dar mai ales plăcerii cu care lucra, o pasiune pentru a face artă cum rareori s-a mai văzut. Niciodată leneș și mereu inspirat, Klimt lasă în urmă tipul visătorului neînțeles, deschizând un drum absolut nou în artă, așa cum îi stă bine ARTISTULUI unui nou început de secol artistic, cu al său Art Nouveau și Modern Style (Jugendstil ). Este fenomenul  Vienna Secession (Sezession) al artei, devenind fenomen al artei universale în scurt timp. Este simbolist, dar eu consider că nu e adeptul simbolismului deviant, așa cum l-au catalogat unii, ci că, așa cum au făcut toți artiștii de geniu, și-a creat propriul stil care l-a impus în universalitate! Încărcat de simboluri este tabloul ”Copacul vieții”, o lucrare de o rară frumusețe,  complexitate  și originalitate. Cunoscut prin decorațiunile superbe și migăloase pentru teatre și pentru Muzeul Kunsthistorisches, Klimt acceptă comandă după comandă (și la Peleș există lucrări semnate Klimt) cu aceeași frenezie lucrând atât schița, cât și detaliul. Linia sa este tensiunea dintre extaz  și teroare, dintre viață și moarte. Inspirate din arta bizantină, portretele  sale  străbat timpul, compunând o stranie lume eternă. Dar nu figurile sunt importante în opera lui Klimt. Figurile întregesc doar o adevărată religie personală a unei picturi unice, în care teme ca somnul, speranța, moartea, sărutul, fac posibilă o anumită reprezentare a OMULUI.

Gustav Klimt, The Tree of Life- Stoclet Frieze (Copacul vieții) 1909

Picturile sale, fascinante, expresive, senzuale, pasionale, par a fi dedicate FEMEILOR, așa cum viața lui Klimt a fost dedicată (cu acordul său!) artei și femeilor, care l-au răsfățat, iubit, i-au pozat și l-au admirat. Admirație reciprocă, dovadă căutarea și găsirea perfecțiunii, iubirii, care se reflectă din toată opera sa, a erotismului, a originalității care e atât de evidentă datorită aurului din fundaluri, dar și a expresiei figurilor, încât nu ar avea sens să o conteste cineva. Pentru că artistul a fost chiar contestat de veșnicii puritani (în public puritani, acasă admirând pe furiș!) care se strecoară perfid și încearcă, fără succes, să umbrească opera și succesul unui artist. De la primele sale lucrări Klimt a stârnit vii controverse, iar unele din lucrări au fost  interzise. Aceasta nu împiedică un mare artist să rămână fidel tematicii și stilului ales!  Ornamentele sunt prezente în toate compozițiile sale, așa cum mai târziu aveau să fie ”petalele” aurii și argintii.

Gustav Klimt-Lady with fan (Doamnă cu evantai)

Revoluționare, picturile sale îl transformă rapid în lider al avangardei vieneze, fiind unul din fondatorii Vienna Secession (Sezession). Emilia Flöge a fost trainica și marea dragoste a veșnic tânărului Klimt,  cu toate că el a iubit numeroase femei, aventurile sale inspirându-l și aducându-i multe frumuseți expresive în fața șevaletului.  Femeile din viața sa s-a întâmplat să-i devină modele, dar niciodată modelele de profesie nu i-au devenit amante, Klimt păstrând decența și eticheta din acest punct de vedere și având relații (inclusiv copii) cu doamne de societate. Pentru temele de inspirație antică, cu personaje feminine, o folosește cu precădere ca model pe iubita sa, Emilia Flöge, reinterpretând miturile şi simbolurile, ca în tabloul “Judith und Holofernes ”.(Tablou din 1901).

Gustav Klimt, Judith with Holofern I

Perioada de aur este preferata mea și se referă la explozia de lumină făurită din petalele aurii, folosite ca decor vestimentar al modelului, sau în fundal. Luminând fosforescent scena intimă a ”Sărutului”, petalele aurii aduc un omagiu iubirii însăși. Decorează și înnobilează figurile înmărmurite de uimirea propriei lor iubiri, exprimată prin acest statuar Sărut. Placarea cu aur și argint luminează picturile care au și o altă lumină, aceea interioară, izvorâtă din nuanțele predominant calde și tonurile   strălucitoare .

Gustav Klimt-The Kiss, Sărutul

Gustav Klimt, Hygieia

Gustav Klimt, Pallas Atena

Preocupat de temele senzuale, Klimt creează alegorii de inspirație antică, în care ”Nuda Veritas” sau ”Danae” (1907) apar ca niște frumoase roșcate, compoziția având o tentă  erotică, iar perspectiva începând să fie tot mai lipsită de sens, până la abandonarea completă. Lipsa persectivei compoziționale din tablourile lu Klimt nu deranjează, dimpotrivă, mie îmi face impresia că operele sale ar fi mai puțin decât sunt, dacă s-ar supune legilor universale ale picturii. Și-ar  fi pierdut din farmec dacă s-ar fi apelat la aceleași metode devenite prea clasice pentru modernitate, la debut de secol XX!  Petalele aurii nu părăsesc compozițiile sale de o rară frumusețe, doar că, odată cu o nouă călătorie la Bazilicia San Vitale din Ravenna, asupra lui se produce o nouă revelație….mozaicurile de inspirație bizantină, care l-au atras și inspirat mereu, au aici altă față. Sunt divine! Așa că pictorul va folosi tot mai des placarea aurie, care îi va deveni semnătură aleasă.

Tabloul ”Danae” este un tablou contestat și controversat, acuzat chiar de indecență. La Viena, nu la Paris! La Paris , Klimt a avut mereu succes și nu s-a lovit de mediocritatea gândirii unor academiști căzuți în penibil. ”Isoria artei este istoria nudității”, fără comentarii! Este o dovadă de lipsă de cultură să acuzi de lascivitate și indecență un tablou cu subiect antic, se știe că majoritatea operelor inspirate din legendele antice au ca subiecte personaje feminine  reprezentate în atitudini mai libertine. E un tablou superb, personajul e foarte expresiv și este însăși Danae! Nimic indecent, nimic obscen, doar frumos și expresiv.

Gustav Klimt, Danae

Gustav Klimt, Hope II, Speranța

Seria expozițiilor de mare succes continuă, este celebrat și admirat, invitat să deschidă noi și noi expoziții, obținând la Bienala din Veneția, în 1910, la a IX-a ediție, un succes uriaș și detronând încă odată mitul artistului neînțeles. Criticii au spus adesea că aceasta e o chestiune de noroc:  mulți pictori geniali nu au reușit să trăiască decent din artă, în timp ce alți  pictori geniali, cum este cazul excepționalului Klimt (și al multor alți artiști ai sec. XX) au trăit exclusiv din  măreața lor artă. Nu a beneficiat chiar de o viață de lux, având grijă de mama și sora lui (o boală de familie pe care o avea și el îi măcina existența, silindu-l să facă un tratament cu mercur, tratament care îl seca de vlagă…), dar a lăsat o moștenire prețioasă, constând atât din tablouri de șevalet, cât și bunuri, bani, Emiliei, iubirea vieții sale… Genialul Gustav Klimt se stinge la doar 56 de ani, după o viață închinată artei, muncii și dragostei, în 1918, la Viena.

(Tabloul ”Portretul Adelei Bloch-Bauer”(primul, sus) s-a vândut (iunie 2006) pentru suma record de 135 milioane  DollariUS. Cumpărător este miliardarul american Ronald Lauder,  pentru muzeul “New Gallery” din New-York, finanţat de el.

Gustav Klimt-The waiting, detaliu din Copacul (arborele) vieții

Gustav Klimt, Farm Garden

Gustav Klimt, Bauerngarten mit Kruzifix 1911

Gustav Klimt, Die Music

Atașez aici un cadou de la Belle, Klimt…aur și iubire!

Tags: art nouveau, artă, artist, aur, auriu, austria, avangardist, bizantin, expozitie, geniu, Gustav Klimt, Jugendstil, noutate, petale aurii, pictor, pictura, sezession, succes., viena

Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor (pictori români III)

Ion Țuculescu - Autoportret cu frunză

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori,  apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori -  pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de istoria artei, domnul profesor Gheorghe Arion ( muțumiri și respect, Profesore!)  m-a felicitat, după ce am povestit cu ochii aproape închiși Păunii privilor și  Privirile culorilor...

Ion Țuculescu - Păunii privilor

…sau poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a  transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului picturii în sine…poate pentru că, Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, în război...dar nici să se întoarcă,  regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost!) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…

Ion Țuculescu - Privirile culorilor

…pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965)  să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și  ochilor orbi până atunci….când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa…

Ion Țuculescu - Vieți multiple

Privirile umbrei

…și poate  pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic,  teluric și totemic…și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresivitatea expresionismului, tot prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerulu…și poate pentru că, prin cromatica sa mai mult decât bogată, extrem de generoasă cu toate culorile,  convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători...și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci doar  transmite privitorului o anume încordare şi o o categorică pasiune a  elaborării, transformând  structurile materiei din realitatea palpabilă,  în veritabile  emisiuni de energie.

Măști ale divinității

Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de complementare, cald-reci sau aromonii de minore/majore, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav/înalt, cum a simțit în momentul divin al creației. Și nu numai de aceea, ci și pentru că…ancestralul, structurile arhetipale din  motivul folcloric, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea modelului cu fondul, într-un motiv în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…

Ion Țuculescu - Autoportret pe fond galben

Ion Țuculescu, Drama folclorică

Relații în oranj

…și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul  interior  și  dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, înseamnă o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri ,  de aureole și scoarțe, de unde te privesc galben, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj...

Ion Țuculescu - Figură violacee

…și sigur pentru că, în pânzele abstracte (un spațiu între figuativ și abstract) pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat, pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici, a muncit până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la “Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează  lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.” Și pentru că nu e cu nimic mai puțin decât Brâncuși, transfomând motivul arhetipal, folcloric, în artă pură.

Ion țuculescu, Fluturi în peisaj

Interior țărănesc cu scoarțe

Ochi călători

Marină la Mangalia cu fluturi

Cutia cu fard

Peisaj 1

Iarna in padure

Ion Țuculescu - Fluturi

Câmp cu margarete

Compoziție cu păpuși

Stările câmpului

Totem albastru

GABI A CREAT UN VIDEOCLIP SUPERB, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ, DEDICAT ARTISTULUI ION ȚUCULESCU ȘI EXCEPȚIONALEI SALE OPERE PLASTICE. GABI MERITĂ LAUDELE ȘI APRECIERILE NOASTRE. MULȚUMIM!

”Citat: Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia – Italia, Paris si Le Havre – Franta, Copenhaga – Danemarca, Belgrad – fosta Iugoslavie; Oslo – Norvegia, Stockholm – Suedia, Bruxelles – Belgia, Varsovia – Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco – SUA) etc. Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi”. Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omenirii…”.Geo Bogza – Extrase din “Timpul inceputului”

Tags: abstract, ancestral, arhetipel, artă, arte plastice, artist, Brâncuși, CELLA, colorist, creaţie, creator, credințe, culoare, decorativ, dramatismul expresiei picturale, estetica, expozitie, geniu, interioare, Ion Țuculescu, lirism, magie, motiv folcloric, ochi, oniric, opera disctinctivă, păuni, pictor, pictor al invizibilului și al tainelor, pictura, piedestalul destinat geniilor, Prof. Gheorghe Arion, român, substanță, temperamentul exploziv, totem, van gogh

Joseph Mallord William Turner – forța învăluită în misterul cețurilor

(Un text de Mirela Pete)

PICTORI ENGLEZI (I)

William Turner, Autoportret - Selfportrait

William Turner, Santa Maria della Salute Venice

…Momente divine dăruite nouă de dăruiți, sau din nou despre Artă, în câteva sărmane cuvinte, câteva reproduceri care nu se pot compara cu originalele și câteva considerații celebre ale unor alți celebri despre un GENIU al picturii, căruia îi mulțumesc…

În momentul în care mai mulți francezi, care mai sunt și pictori, care mai sunt și impresioniști, care mai  sunt și buricul culturii și artei europene… spun cu o deplină și sinceră admirație despre un confrate englez, precursor al artei lor că: ”este unul dintre principalele noastre modele artistice”, începi să reconsideri unghiul din care poate te-ai obișnuit  (eronat!) să privești pictura Angliei : esențialul este ca unghiul să nu fie…obtuz! Acestea fiind spuse, ați înțeles cu siguranță că fac aluzie la unul din iubiții mei pictori geniali, de data aceasta ne-francez, ne-olandez, ne-italian și ne-spaniol, ne-austriac, ne-rus și ne-român, ba chiar englez londonez , numit Joseph Mallord William Turner (n. 23 aprilie 1775, Londra – d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) .

William Turner, Soarele pe lac - Sun setting on the lake

Romantic prin poziționarea temporală și (uneori!) tematica aleasă, dar precursor impresionist ( expresionist și futurist) prin tehnică, tușeu, culoare, transparența aerului, ceața-soarele, ceața-viscolul, …ceața, pe care a pictat-o atunci când impresioniștii încă nu se născuseră…modestul fiu de bărbier peruchier, Joseph Mallord William Turner,  se naşte  în cartierul londonez Covent Garden, nimerind într-un întuneric strâmt și o lipsă de aer care ar fi sufocat și un ventilator, cu atât mai mult un copil firav și plăpând. Dar lucrează, pictează, desenează…ajungând să fie remarcat prin talent, forță și mister, având în copilărie sprijinul tatălui ocrotitor și al unor profesori celebri din școala engleză de pictură. Al meu deja cunoscut (vouă) iubit, Monet, se năștea în 1840, când această englezească pasiune personală (necunoscută până azi ca pasiune a mea personală …vouă!), Turner, deja picta transparența aerului în diverse momente ale zilei:  zorii, amiaza, strălucirea soarelui pe mare, amurgul, sau dimpotrivă, picta ceața, pâcla, ploaia, viscolul, furtuna, norii…la răsărit sau la apus(vezi ceva mai jos  Castelul Norham în răsărit de soare, pictat de William Turner în  1835)

William Turner, Lumină și culoare - Light-and-colour

William Turner, The Angel standing in the sun

William Turner, marea linie ferată de Vest - The great West Railroad

Subiectele mari ale lui Turner nu cred că sunt peisajele în sine, a-i spune ”celebrul peisagist” nu e extrem de potrivit! Subiectele sale sunt mult deasupra peisajului ca gen, el pictând atmosfera peisajului (în soare sau ceață, marea, amurgul) pictând  impresia…ei da, impresia de ceva care nu se vede, dar se simte, emoționează, filtrează și aruncă misterul peste frumusețea unei  iubiri de care nu mai ai cum să scapi! E suficient să- admirăm celebrele ”Veneții”, numeroase scene din cele doua călătorii făcute la Veneția, pentru a vedea cum peisagistul misterului și frumuseții luminoase se transformă în impresionistul, (cu accente expresionist-futuriste) care a uimit o lume întreagă prin unicitate și strălucire. Ultimele scene venețiene (le vedeți în finalul postului) surprind exclusiv atmosfera și extrem de vag peisajul însuși, ceea ce este magnific! Un  talent de o rară noblețe sufletească și dorință de schimbare. Cunoscător al operei predecesorilor săi francezi ( Claude Lorrain i-a fost model în prima tinerețe) și englezi, Joseph Mallord William Turner își găsește un stil inconfundabil, uriaș, cunoscut și recunoscut, alături de marile valori ale artei universale. A  călătorit mult, Roma, Veneția, Parisul oferindu-i subiecte pe care le-a transformat în secvențe inimitabile de lumină și culoare.Tehnica sa a rămas secretă, modul în care, după ce studia fotografic subiectul, îl distila și îl ocrotea în abur, în soare sau  ceață, în amurguri aurii și roșietice sau aurore roz-galbene-opalescente, până la estomparea aproape completă, tranformându-l în atmosferă și aluzie, e UNIC. Nu voi insista cu vorbăria, am mai spus-o și mă țin de cuvânt. Dar voi apela la cuvintele celor care au surprins superb devenirea marelui pictor englez,  în contextul universalității.

William Turner, Viscol (Snowstorm)

Citez și fac comentarii personale (C. p.) pe marginea citatelor:

William Turner, Castelul Norham răsărit de soare 1835 (Norham Castle)

“..imaginaţia lui Turner era capabilă să distileze din lumină şi culoare o poezie tot atât de delicată ca a lui Shelley. E cazul acelor viziuni palide, opalescente, de râuri şi estuare, printre care cele mai frumooase sunt poate acelea care au ca punct de plecare Castelul Norham. A spune că ele înfăţişează acest castel e tot atât de înşelător ca a susţine că un tablou de Braque reprezintă o femeie aşezată la pian. Există, fireşte, o legătură logică între ceea ce am fi văzut dacă am fi fost acolo şi tuşele palide de roz, albastru şi galben cu care Turner şi-a colorat pânza; ea constituie chiar esenţa frumuseţii lor. Dar această legătură e extrem de complexă şi ar putea fi descoperită numai retrăind cele simţite de Turner însuşi. Ea este totodată inseparabilă de tehnica cu ajutorul căreia Turner aşterne pe pânză cele mai fine pelicule şi abureli de culoare – o tehnică pe care, cu preţul multor precauţii, a ţinut-o secretă în timpul vieţii sale şi care a rămas secretă de atunci încoace.“(Kenneth Clark)

C.p. …No comment! Jos pălăria!

“Pictează arbori galbeni şi albaştrii şi contează pe ochiul spectatorului ca să-i transforme în verde.”

“Tablourile lui Turner ne amintesc de abstracţiunea unei perspective bătute de vânt. Ele prezintă nu atât elemente ale naturii, cât atmosfera care le înconjoară. Sunt tablouri ale aerului, pământului şi ale apei.”(William Hazlitt)

C. p. : Se pare ca londonezul meu a reușit înaintea celor mai iubiți pictori (nu sunt trădătoare, mă cunoșteți!) să picteze…impresia, aerul, atmosfera!

William Turner, Luptătorul - Temeraire

În secolul al XIX-lea, expresivitatea culorilor şi modul în care artistul a ales să le aplice pe pânză erau atât de inovative, încât a fost nevoie de impresionism, expresionism şi futurism pentru ca stilul său să fie apreciat la adevărata valoare.(Cristina Andrieș).

C.p. : Și a fost nevoie de Turner pentru ca succesorilor să le fie mai ușor să… descopere. Dar l-au iubit și admirat! Sublim!

William Turner, Yacht apropiindu-se de tarm (Yacht-approaching-the-coast)

Williem Turner, Castelul Northumberland

William Turner, Înmormântare pe mare sau Burial at sea

William Turner, Grand Canal, Venice

William Turner...Just Turner...

Roma scăldată în Soare:

William Turner, Modern Rome, Campo Vacino.

VENEȚIA, subiect preferat în timpul călătoriilor în Italia. Aici, în ultimele reprezentări, 1840-1845, aceeași Veneție, alt Turner:

William Turner, Venetian Scene, 1844

William Turner, Venice with the sal-1844

GABI a realizat un superb video (youtube) cu picturi bine alese din opera lui Turner. Muzica: ENYA, Afer Ventus, aici varianta instrumentală. O felicit și îi mulțumesc!

CELLA mi-a întregit scurta expunere cu acest minunat dar:

Tags: Anglia, artă, artist, ceață, culoare, forţă de creaţie, geniu, impresionism, Joseph Mallord William Turner, londonez, lumină, marea, mister, pictor, pictura, răsărit de soare, romantic, romantism, soare, tehnică, UNIC, valoare