Chanson d’automne

(Paul Verlaine)

Les saglots longs
Des violons
De l’automne
Blessent mon couer
D’une langeur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l’heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure

Et je m’e vais
Au vent mauvais
Qui m’emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.

Vincent Van Gogh, Peisaj de toamnă cu patru copaci

Claude Monet, Toamna la Argenteuil

Isaac Levitan, Toamnă aurie

Emoţie de toamnă

(Nichita Stănescu)

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
ca or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Vincent Van Gogh, Stradă cu copaci, toamna

Vincent Van Gogh, Salciile toamna

Vincent Van Gogh, Toamna în grădină

Vincent Van Gogh,Copac

Claude Monet, Toamna pe Sena (seine)

Claude Monet, Plopi de-a lungul râului, toamna I

Claude Monet, Plopi toamna, II

Isaac Levitan, Peiasj de toamnă

Isaac Levitan, Sokolniki toamna

Vasily Kandinski, Peisaj de toamnă

Egon Schiele, copac toamna

Maria Diaz, Toamna în pădure

Nicolae Grigorescu, Toamna pe muscel

Nikita Petrovich Fedosov, Toamnă aurie

Les Feuilles Mortes

(Jacques Prévert)

(fragment)

C’est une chanson qui nous ressemble.
Toi, tu m’aimais et je t’aimais
Et nous vivions tous deux ensemble,
Toi qui m’aimais, moi qui t’aimais.
Mais la vie spare ceux qui s’aiment,
Tout doucement, sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Les pas des amants dsunis.

(traducere în limba engleză)

This is a song which resembles to us.
You, you loved me and I loved you
And we lived both together,
You who loved me, me who loved you.
But the life separate those which love themselves,
All softly, without making noise
And the sea erases on the sand
The steps of divided lovers.

NU există în poezie ceva mai autentic autumnal ca sentiment, sonoritate și stare de toamnă, ca Chanson d’automne. Poate doar în poezia secolului al XIII-lea, XIV-lea.E perfect. Nu va fi niciodată depășit. Am suspiciunea că, cel puțin ca estetică sonoră a versului, nici egalat.
…Verlaine s’est laissé inspirer par le charme mélancolique de l’automne à sa manière musicale et harmonieuse tout en nuance et en accent léger…
P.S. E 1 septembrie și afară sunt  29 de grade și cerul e senin și frumos. Toamna apare nefiresc de brusc, în fila calendarului.
Întâi septembrie e atât de departe de vară…La data aceea, noi, temperații, suntem cel mai departe de vară. Ceea ce înseamnă că mie, uneia, nu-mi place acest septembrie în calendar. Dar îmi place în pictură și poezie!Ca și toată această toamnă. Transpusă în arte, niciodată afară!