Déjà vu: Cité de Carcassonne, o iubire

Există locuri pe lumea asta care sunt suspendate undeva, cândva, într-un timp  niciodată uitat, trăit atunci şi acum în acelaşi, parcă, neschimbat decor, aer, aceeaşi dimensiune, acelaşi  ev şi-aceeaşi eră. Locuri peste care timpul trece subtil, nealterându-le farmecul, forţa şi structura.  Niciodată nu mi-a fost mai greu să descriu o senzaţie. Pentru că nu e  doar de un loc, obiectiv turistic, istorie pe viu, arhiectură, ev mediu, destinaţie turistică. Aici…aici e vorba de o senzaţie, o trăire, un sentiment copleşitor de déjà vu, pe care îl ai  atunci când păşeşti pe-acolo şi o amintire ameţitoare de déjà veccu, care te copleşeşte de câte ori îţi vine în suflet, în minte, inimă, gând…Carcassonne. (punctele de suspensie, folosite într-un excces care frizează  inflaţia (!!!), sunt absolut necesare pentru că, uite, cuvintele nu-mi sunt tocmai aliate azi,  când încerc să povestesc despre amorurile mele geografico-istorico-arhitectonico-artistice şi mult mai mult decât atât.) Iar punctele alea de suspensie sunt tocmai anumite cuvinte care lipsesc din orice limbă, pentru a putea povesti această incursiune în sublim. Şi te simţi frustrat de neputinţa de a reda doar prin cuvintele existente prin dicţionare sau prin  imagini fotografiate ceea ce poţi trăi cu adevărat la Carcassonne. Şi trebuie retrăit, on n’oubliez jamais. Voi mai scrie despre Carcassonne! O  lume de poveste sau de povestit, demult uitată de unii, de neuitat pentru cei care văd un petit-peu mai departe decât cele zilnice, o lume în care domniţele îşi aşteptau la geam cavalerii pe cai albi (nah, ca să fie şi un pic de roman de gen). O lume care trăieşte încă prin vestigiile neatinse de vreme, supravieţiuind, poate, deodată cu noi, cei prezenţi. Carcassonne m-a fascinat, ma fascinează, mă va fascina.  Locurile, istoria lor, prezentul lor.
Căci nu există nicăieri în Franţa o parte mai îmbibată de istorie, de erezie şi catolicism, ca L’Occitane, cu al ei Carcassonne.

Un loc in care te simţi undeva departe, şi ieri şi azi, şi vrei să te întorci sigur acolo. Eu voi recuceri Caracssonne-ul  împreună cu soţul şi fiica mea!!!  Ştiu că Enya are acel simţ aparte de care pomeneam, îmi seamănă , vede mult mai mult decât ceea ce îi e la îndemână şi are o imaginaţie absolut debordantă. Va iubi Carcassonne pentru ceea ce este, nu doar pentru turismul care se face la greu acolo. Dar şi pentru asta, contează să-ţi placă tot dacă eşti în vacanţă în Franţa…mon amour! Va ştii secretul, ca şi mine, va trăi Cracassonne-ul ca pe o poveste ştiută mereu şi redescoperită împreună cu noi. Vom savura literalmente Carcassonne-ul. Un motiv în plus să aşteptăm cu drag vacanţele viitoare. Anglofili şi francofili deopotrivă, lăsăm Londra-n aşteptare, lăsăm Irlanda, o altă mare dragoste, într-o şi mai dulce şi calmă aşteptare. Există ceva mai frumos decât să-ţi faci planuri de vacanţă!? Să nu uit: toate sunt excelente, mâncarea, deserturile… dar vinul!!!  Se spune că aici se face cel mai bun vin din lume! Cel din Carcassonne! Şi nu sunt băutoare, acasă nici nu gust. Măi să fie, totul e posibil la  Carcassonne! Şi bun.

Tags: arhitectura, artă, artistic, biserici, Carcas, Carcassonne, deja vu deja veccu, domnite, evul mediu, expozitie, fortăreaţă., gotic, medieval, Occitane, pictura, plastic, prinţese, Raymond de Trencavel, sculpturi, senzaţie, vacanţă, vacanţe, ziduri