”Este noaptea focurilor de vară, fiindca este vară în cer și vară pe pământ, este vară in suflete și trupuri, este anotimpul dragostei și al vieții plenare.” Sânzienele, fete foarte frumoase care trăiesc păduri, dar și pe câmpii, au obiceiul să se se prindă în Hora Sanzienelor când noaptea e cea mai scurtă și mai intensă, la solstițiul de vară. Așa spune legenda. Frumoasele fete dau puteri deosebite florilor și buruienilor de leac. Se mai spune că ele zboară pe umerii unui cald vânticel de vară, un zefir înmiresmat, sau dansează prin iarbă.

N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele...Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…

Cred că un parfum bun este un poem înmiresmat. Parfumul (Les Fleurs du Mal ) de Charles Baudelaire

Un ultim retuş, înainte de a ieşi la plimbare. Ultimul accesoriu, dar cel mai important, cel mai preţios, cum spunea Coco Chanel. Une “goutte” de Calèch, un strop din parfumul pe care Robert Dumas-Hermès, designer al Casei Hermès, l-a creat în 1961, “nasul” fiind parfumierul Guy Robert. Şi pentru că Thierry Hermès , un marochiner care făcea şei şi harnaşamente pentru călărie, a fondat Casa Hermès în 1837, forma flaconului evocă un felinar de trăsură, iar logo-ul e inspirit din universul cabalin.

După Ştefan Luchian şi Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu a fost cel mai reprezentativ pictor român al culorii. Mi-a plăcut întotdeauna Ciucurencu, îl consider creator de atmosferă. Îmi place sinteza liniei şi pasiunea pentru echilibrul maselor, care se simplifică spre o formă de abstracţionism, în care coloritul cândva exuberant, se restrânge , tinzând spre esenţă.

O întreagă zi de iunie, şi nu oricare, ci de 1 Iunie, ne-am copilărit tustrei: Xaba, Enya noastră şi cu mine. Plus colegii ei, cu care s-a zbenguit prin parcuri, scene de teatru, terase, săli de expoziţie şi terenuri de sport. O zi frumoasă, în care am străbătut la pas Clujul văratic, fierbinte la propriu şi la figurat! Frumoşi şi curaţi, copiii miroseau a cireşe şi a boboci de trandafir. A gând curat...A vată de zahăr şi a popcorn! A neastâmpăr plin de farmec.. .A îngheţată pe băţ şi a căpşuni...A soare, a veselie şi a bujori roz. A tinereţe şi puritate, a bucurie şi a joacă, a multă joacă! A competiţie cu premii, a daruri simbolice sau mai mari şi a iubire, o iubire pe care trebuie să le-o arătăm zilnic, deoarece numai un copil iubit şi ocrotit, va deveni un adult fericit, stăpân pe sine şi încrezător în forţele proprii, demn de încrederea celorlalţi.

Dragi prieteni ai blogului meu și ai mei, Vă provoc la o întrecere literară parfumată! Va fi o incursiune în amintirile voastre.

Ei da, balcoanele mele. Grădinile balcoanelor noastre! Acum, decât să stau pe lângă calea ferată sau marginea industrială (fostă!) a orașului, prefer blocul într-o zonă bună. Așa că mi-am făcut grădini în balcoane și arată prezentabil, mie îmi este dragă fiecare floare: mușcatele, petuniile, San Paulia, Dianthus, Ciuboțica-Cucului (așa mi s-a spus că-i zice), bambusul, alte flori, toate frumoase și toate parfumate!  Am făcut azi, la soare, fotografii: Enya, Xaba, […]