Ce-am mai creat, pictat, desenat?!…În  atelier am lucrat mult, axându-mă în mod deosebit pe cele 10 cărți ilustrate, care îl au în centrul atenției pe unul din cei mai dulci, originali și isteți căței din lume și….nu, nu e vorba de beagle-ul prezentat aici în primăvară, ci despre un cu totul alt cățel. Dar despre el și despre marea lansare mai târziu, deoarece vă veți putea bucura de cărți abia la începutul lui […]

E primăvară! Și înverzește, și înflorește! Ceva frumos dezmiardă aerul, șoptește, dezgheață, prinde noi culori la față! Și noi ne revenim, reîntinerim, iubim.

Azi scriu doar tag-uri: Martie...Făget...Enya...Ale...Xaba...lecții...șofat...pădurea...Maria...casa...florile...primăvara...soare...prieteni...Pufy...cer senin. :)

După cum am anunțat, povestea noastră parfumată își reia cursul și se poate publica timp de o săptămână, tabelul fiind deschis pentru înscrieri. Tema de azi a fost aleasă de mine. Urmează, în 2 februarie, tema propusă de Vero, Parfumul Făurarului. Pentru povestea din 16 februarie, va alege Vavaly o temă care va fi anunțată din timp. Cu urechea lipită de balustrada dantelatului balcon, asculta vrăjită tăcerea imensei mări de iarbă, a copacilor întunecați, a tufelor cu flori. Nicio voce, niciun glas, niciun sunet. Doar trandafirii. Se cățărau, neobosiți, ca pe niște fire invizibile, ajungând, după multe eforturi, să îmbrățișeze grilajul baroc al balconului.

Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Happy Weekend!

Ce înseamnă un tablou? Pictura... Ce-ar face oamenii timpului actual, dacă li s-ar spune că lipsa privitului și admiratului tablourilor din expoziții și muzee de artă încarcă trupul cu toxine periculoase? După cum observ eu tot mai clar, oamenii crizei sunt tentați să digere tot ce li se servește ca panaceu universal, îndreptându-se, adesea orbește, către procedee prin care pot obține vindecări miraculoase. Bănuiesc că jumătate dintre noi s-ar apuca de mers în muzee de artă sau la expoziții, de achiziționat albume sau măcar de marcat cele mai bune site-uri de artă de pe net. Până și cei mai rezervați vizavi de arta adevărată, nu de kitsch-ul tot mai agresiv și omniprezent, s-ar apuca de noua cură de dezintoxicare cu opere de artă, tablouri, expoziții.

August, luna lui Gustar! O lună plină, bogată, de vară matură, de poftă de fructe mari și parfumate, de salate aromate din roșii uriașe, ardei grași și castraveți proaspeți, care au mireasmă de apă cristalină. E atât de bun august cu noi! La mare, apa miroase mai sărat ca oricând, nisipul e mai luminos și mai auriu, zilele, devenite un pic mai scurte, dau nopților mai multă savoare, briza se încarcă cu aromele aduse din piețe, livezi, parcuri și terase, făcând din vacanțe un deliciu.

Sub tălpile noastre goale, se lăsau strivite, fără suspine, firele de mătase verde, lăsându-și  seva de viață dătătoare… -A ce miroase iarba? -A verde, a câmp, i-am răspuns micuței mele, care la cinci  ani deja începea să simtă, ca și mine, miresmele cele mai subtile. Simț pe care și-l dezvoltă pe zi ce trece, ca văzul, auzul sau tactilul. – A…verde? Așa cum oranjul miroase a portocale și roșul a […]

”Este noaptea focurilor de vară, fiindca este vară în cer și vară pe pământ, este vară in suflete și trupuri, este anotimpul dragostei și al vieții plenare.” Sânzienele, fete foarte frumoase care trăiesc păduri, dar și pe câmpii, au obiceiul să se se prindă în Hora Sanzienelor când noaptea e cea mai scurtă și mai intensă, la solstițiul de vară. Așa spune legenda. Frumoasele fete dau puteri deosebite florilor și buruienilor de leac. Se mai spune că ele zboară pe umerii unui cald vânticel de vară, un zefir înmiresmat, sau dansează prin iarbă.

N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele...Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…