Există locuri pe lumea asta care sunt suspendate undeva, cândva, într-un timp niciodată uitat, trăit atunci şi acum în acelaşi, parcă, neschimbat decor, aer, aceeaşi dimensiune, acelaşi ev şi-aceeaşi eră. Locuri peste care timpul trece subtil, nealterându-le farmecul, forţa şi structura. Niciodată nu mi-a fost mai greu să descriu o senzaţie. Pentru că nu e doar de un loc, obiectiv turistic, istorie pe viu, arhiectură, ev mediu, destinaţie turistică. Aici...aici e vorba de o senzaţie, o trăire, un sentiment copleşitor de déjà vu, pe care îl ai atunci când păşeşti pe-acolo şi o amintire ameţitoare de déjà veccu, care te copleşeşte de câte ori îţi vine în suflet, în minte, inimă, gând…Carcassonne.

Înainte de a posta o Galerie personală de tablouri, doresc să trec in revistă lucruri care s-au petrecut mai demult şi care sper să întărească o regulă , cum că lucrul în programele de editare grafică pe calculator, un logo fain, un site web, un catalog de prezentare, o carte bine ilustrată sau chiar o carte proprie de poezii cu ilustraţii originale, se pot numi ARTĂ. Adică sunt artă. Încă din facultate am avut câteva expoziţii personale, o grămadă de participări la expozițiile de grup, la Saloanele de arte şi am, în colecţii particulare din străinătate şi din ţară, o sumă de creaţii artistice plastice, ca: pictură, grafică, artă decorativă.

    “Arta este ori plagiere, ori revoluţie. “ O spune Paul Gauguin şi, fiind unul din preferaţii mei ,m-am obişnuit să-l iau în serios. “Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor”. Eh, Marc Chagall contează, dar nu sunt convinsă căşi părerea dumnealui despre artă. “Arta este o minunată minciună care ne face să ne dăm seama de adevăr”, zise marele Picasso. Îl credeţi? “Arta este un semn […]

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori,  apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori –  pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de […]

(Un text de Mirela Pete) Stilul gotic…nu pun punct, abia încep. Atracţia irezistibiă pentru ferestrele suple şi înalte, dar mult accentuată la vederea  rozaselor gotice, copiind motivul trandafirului, cu ale lor incredibile vitralii, e mai veche decât mine. Altfel, nu văd de ce acel déjà vu era atât de prezent de fiecare dată, atât la Paris, în faţa rozasei dintre turnurile faţadei de Vest ale catedralei Notre-Dame, dar şi în […]