Unde fugim de-acasă? Desen premiat la Concursul Eroii cărțilotr citite azi, 1 Iunie, despre care Juriul a spus că e (citez) ”Cel mai bun din concurs”. Le dau dreptate și le mulțumesc pentru aprecieri. Enya, FELICITĂRI!

Astăzi e 1 Iunie, așa că darul meu pentru Enya e chiar această expoziție (și câteva flecuștețe dulci!), așa cum darul ei este câștigarea Premiului pentru desen și pictură, cu ocazia concursului anual de desene, organizat de Biblioteca județeană ”Octavian Goga”, Cluj, concurs numit ”Eroii cărților citite” . Enya a mai câștigat de două ori  Premiul I la această prestigioasă menifestare artistică din urbea noastră, la care participă școli și licee din tot județul. (Anul trecut n-a participat la indicația prețioasă a unei ”binevoitoare”, care nu dorea concurență și a indus o clasă întreagă în eroare…! Ce importanță are, când e cea mai bună?! )  Acum reeditează, cu un Premiu important, succesul de atunci. Între timp a crescut și picturile ei au devenit tot mai expresive, mai inspirate, mai originale, dovedind un talent de excepție. Încă nu i-am dat lecții de compoziție, cromatică, tehnici, doar câteva instrucțiuni pe care le dădeam și la clasă, când aveam bucuria să predau și încă nu am obligat-o să lucreze în ulei, tehnica potrivită copiilor sub 16 ani fiind cea a acuarelei, temperei, guașei, respectiv în culori de apă. Merge și creionul, cărbunele, tușul și penița fină. Voi posta câteva desene, proiecte vestimentare, picturi foarte recente și, firește, cele trei picturi expuse la Biblioteca ”Octavian Goga”, cu care Enya a obținut Premiu (nu se acordă premiile I, II și III, ci doar Premiu și Mențiune)  festivitatea de deceranare fiind astăzi , 1 Iunie, deZiua Copilului. La mulți ani, minunea mea dragă, frumoasă și talentată! Să fii mereu fericită, talentată și inspirată! Să te exprimi mereu prin artă! Multă fericire și sănătate, succese și realizări, bucurii și reușite!

La mulți ani tuturor copiilor cuminți, multe bucurii și daruri de suflet azi, de ziua copilului! La mulți ani!

Premiată și fericită! Felicitări, Enya, meriți aplauze!

Un personaj iubit și desenat de Enya: CORALINE!

Enya alături de alte două talente ale Clujului, cu diplomele și premiile obținute pe merit. Felicitări, fetelor!

Am amânat, din varii motive, acest vernisaj așteptat și promis. A fost un semestru școlar greu, teme, teste și teze dificile, dar rezultatele sunt mai mult decât mulțumitoare!  La un moment dat, am sperat să facem vernisajul   într-o sală reală, dar sala trebuia renovată și zău că nu-mi permit, în condițiile actuale, s-o renovez eu. Și nici nu se cade să te apuci de dereticat în ograda altuia. Așa că, iată-ne prezente online, cu picturi și desene cât se poate de reale, într-un mediu abslout virtual!

Urmează desenele promise, care vor fi grupate ulterior într-o Galerie online personală, semnată Enya Pete, aici, pe blog, Vizionare plăcută!

Spring Enya!

Unde fugim de-acasă, pictură de Enya Pete (premiu)

Coraline, de Enya (după cartea și filmul omonim)

Soarele vacanței și vara copiilor! 1 IUNIE!

Soare de primăvară

Soare în zori de zi

Enya la expoziție, felicitări!

Spiralele muzicii, grafică

Paiața, proiect pentru ilustație de carte

Crochiu

Fashion design și ilustrație de carte, semnate Enya Pete:

Coaj de Enya: 1. Afiș 2. Cizme și poșetă Spring fashion, 3. Party fashion. 4. Casual 5. Crochiu

Spring collection

Proiect de ilustrație benzi desenate

Sunt invitați la vernisaj: Cristian Lisandru, Gabi, my heart to your heart, Gabi, keltghost,
Vania,  Daurel’s blog,    CELLA,    Chitidevis, Diana Alzner,  Draw for joy, Elisa,    Dumitru Agachi, Flavius Obeadă, greatcartoons,  Consiliul Național al Blogosferei,   Corina,     Cati Lupașcu, Caius,   Blogul lui Adrian, Gabilutza, Aurora Georgescu,   Animalutele, Geanina Lisandru,  Gabriela Savitsky, Grișka mustăți lungi, gheare lungi, Incertitudini, Kareltje and Anya,   Andi Bob, Gabriela Elena, anamariadeleanu, Vic, keltghost, xaba, Loc de iubit. TANO. , Lucky Motanul , Maria Barbu. Poetă, Marius Aldea Poetul,Missouri, al2lea,,   Natașa,   Nea Costache,  Adela  Noapte Bună Copii,  Noaptea Iguanei,  Oana Stoica Mujea, Octav Pelin, Orfiv, Pisica’s Blog, Pisica’s Blog, primadona25, Rezonanțe imposibile, Silavaracald, Simona, Sfaturile bunicii, Teo Negura, Tabăra Altfel Blog, Theodora, Vaca foarte verde,
World Of Solitair.

Later edit: comentariul Aurorei completează fericit acest articol. Este punctul culminant al vernisajului, dar și poezia sufletului liric al Aurorei, care a simțit, în arta Enyei, bucuria senină și talentul copilului artist , dar și seriozitatea, inspirația, originalitatea și creativitatea. Mulțumesc, Aurora!

”Mirela, vizitasem vernisajul Enyei înainte de a primi invitaţia de la tine, dar am fost atât de impresionată, încât mi-am impus să nu fac un comentariu de formă, din fugă, numai să-ţi demonstrez că am trecut pe aici, ci să amân pentru când sunt mai liberă, ca să pot puncta ceea ce mi se pare esenţial la talentata Enya, pe care eu o percep ca pe un (deja!) pictor cu o marcată sensibilitate lirică ce cunoaşte şi transpune lumea simţind-o. Pentru ea, fiinţele, obiectele, prezintă importanţă doar ca un punct de plecare al unei fantezii descătuşate. Introducându-le în suprafaţă, ea modifică creator obiectele reale şi astfel ia naştere o vibraţie de suprafeţe ( soare, găltuşă, copii care se joacă, parcă într-o plutire exprimând bucurie etc), care constituie datul real. Contururile par în mişcare, ca o melodie, părţile luminoase sunt aidoma unei respiraţii a luminii ocrotitoare şi dătătoare de viaţă. O realitate banală, familiară nouă, dar grupate intr-o compozţie plină de armonie, extraordinar de expresivă a suferit în felul acesta o creştere imensă a bogăţiei interioare. Realitatea îşi pierde modul ei rece de fiinţare în clipa în care trece prin ochiul Enyei şi este îmbogăţită de amândouă. Felul în care limitează numărul obiectelor reprezentate (mă refer la anularea amanuntelor, la prezentarea stilizată) pentru a evita orice aglomerare, obiecte în care dozează cu înţelepciune dimensiunea suprafeţelor şi le raportează cu inteligenţă unele la altele, felul în care introduce culorile mai puternice într-o armonie calmă, constituie o dovadă incontestabilă a unui excelent simţ al proporţiilor . Alegerea culorilor, felul în care se întrepătrund… Oooo! Doamne, câte aş avea de spus, dar ma tem că fac un comentariu mai mare decât postarea ta, dar zău că Enya ta ar merita. felicitări Enya, felicitări Mirela şi Xaba pentru aşa copil!”

O frumoasă surpriză de la Gabi, care e o artistă a videoclipului și de fiecare dată ne face astfel de surprize deosebite. Mulțumim Gabi, datoare!

Gustav Klimt, pictorul femeilor și al petalelor aurii

Gustav Klimt, Adele Bloch-Bauer-I, oil on canvas, gold and silver, 138 / 138 cm

Gustav Klimt

De ce ”doar generalități”? Poate vă amintiți că atunci când m-am ”încumetat” să scriu despre Van Gogh, am specificat:”Doar o filă”. Pentru că acești iubiți de mine artiști nu se pot concentra într-un secol de scriitură, cu atât mai puțin într-o pagină de blog….și așa cum voi continua cu opera lui Van Gogh, mă voi ocupa în mod special și de Gustav Klimt, pe care îl voi destăinui așa cum îl văd eu, filă cu filă, pe parcursul unui serial întreg. Timp să am, că mă inspiră însăși arta și măreția genialității.

REPRODUCERILE DUPĂ OPERE DE ARTĂ NU SUNT OPERELE DE ARTĂ PE CARE AR TREBUI SĂ LE VEDEM, PIERDEM ENORM VĂZÂND DOAR ACESTE PALIDE REPRODUCERI … ÎMI CER SCUZE PENTRU CALITATEA LOR, ESTE CEEA CE AM GĂSIT MAI BUN ȘI MAI CONFORM CU REALITATEA.

Gustav Klimt, Judith, detaliu

Gustav Klimt, Fulfilment-detaliu-

Născut în Austria (14 iulie 1862, Baumgarten/Viena – †6 februarie 1918, Wien-Neubau, wiki)),  din tată de origine cehă (amintește de Mucha prin origine și nu numai!) și mamă austriacă, Gustav Klimt depășește cu ușurință etapele școlilor   de arte plastice și decorative, ajungând rapid în topul preferințelor  admiratorilor de artă europeni (cu excepția puritanilor conservatori și a naziștilor, care i-au ars mai târziu o  mare parte din lucrări) , datorită talentului, dar mai ales plăcerii cu care lucra, o pasiune pentru a face artă cum rareori s-a mai văzut. Niciodată leneș și mereu inspirat, Klimt lasă în urmă tipul visătorului neînțeles, deschizând un drum absolut nou în artă, așa cum îi stă bine ARTISTULUI unui nou început de secol artistic, cu al său Art Nouveau și Modern Style (Jugendstil ). Este fenomenul  Vienna Secession (Sezession) al artei, devenind fenomen al artei universale în scurt timp. Este simbolist, dar eu consider că nu e adeptul simbolismului deviant, așa cum l-au catalogat unii, ci că, așa cum au făcut toți artiștii de geniu, și-a creat propriul stil care l-a impus în universalitate! Încărcat de simboluri este tabloul ”Copacul vieții”, o lucrare de o rară frumusețe,  complexitate  și originalitate. Cunoscut prin decorațiunile superbe și migăloase pentru teatre și pentru Muzeul Kunsthistorisches, Klimt acceptă comandă după comandă (și la Peleș există lucrări semnate Klimt) cu aceeași frenezie lucrând atât schița, cât și detaliul. Linia sa este tensiunea dintre extaz  și teroare, dintre viață și moarte. Inspirate din arta bizantină, portretele  sale  străbat timpul, compunând o stranie lume eternă. Dar nu figurile sunt importante în opera lui Klimt. Figurile întregesc doar o adevărată religie personală a unei picturi unice, în care teme ca somnul, speranța, moartea, sărutul, fac posibilă o anumită reprezentare a OMULUI.

Gustav Klimt, The Tree of Life- Stoclet Frieze (Copacul vieții) 1909

Picturile sale, fascinante, expresive, senzuale, pasionale, par a fi dedicate FEMEILOR, așa cum viața lui Klimt a fost dedicată (cu acordul său!) artei și femeilor, care l-au răsfățat, iubit, i-au pozat și l-au admirat. Admirație reciprocă, dovadă căutarea și găsirea perfecțiunii, iubirii, care se reflectă din toată opera sa, a erotismului, a originalității care e atât de evidentă datorită aurului din fundaluri, dar și a expresiei figurilor, încât nu ar avea sens să o conteste cineva. Pentru că artistul a fost chiar contestat de veșnicii puritani (în public puritani, acasă admirând pe furiș!) care se strecoară perfid și încearcă, fără succes, să umbrească opera și succesul unui artist. De la primele sale lucrări Klimt a stârnit vii controverse, iar unele din lucrări au fost  interzise. Aceasta nu împiedică un mare artist să rămână fidel tematicii și stilului ales!  Ornamentele sunt prezente în toate compozițiile sale, așa cum mai târziu aveau să fie ”petalele” aurii și argintii.

Gustav Klimt-Lady with fan (Doamnă cu evantai)

Revoluționare, picturile sale îl transformă rapid în lider al avangardei vieneze, fiind unul din fondatorii Vienna Secession (Sezession). Emilia Flöge a fost trainica și marea dragoste a veșnic tânărului Klimt,  cu toate că el a iubit numeroase femei, aventurile sale inspirându-l și aducându-i multe frumuseți expresive în fața șevaletului.  Femeile din viața sa s-a întâmplat să-i devină modele, dar niciodată modelele de profesie nu i-au devenit amante, Klimt păstrând decența și eticheta din acest punct de vedere și având relații (inclusiv copii) cu doamne de societate. Pentru temele de inspirație antică, cu personaje feminine, o folosește cu precădere ca model pe iubita sa, Emilia Flöge, reinterpretând miturile şi simbolurile, ca în tabloul “Judith und Holofernes ”.(Tablou din 1901).

Gustav Klimt, Judith with Holofern I

Perioada de aur este preferata mea și se referă la explozia de lumină făurită din petalele aurii, folosite ca decor vestimentar al modelului, sau în fundal. Luminând fosforescent scena intimă a ”Sărutului”, petalele aurii aduc un omagiu iubirii însăși. Decorează și înnobilează figurile înmărmurite de uimirea propriei lor iubiri, exprimată prin acest statuar Sărut. Placarea cu aur și argint luminează picturile care au și o altă lumină, aceea interioară, izvorâtă din nuanțele predominant calde și tonurile   strălucitoare .

Gustav Klimt-The Kiss, Sărutul

Gustav Klimt, Hygieia

Gustav Klimt, Pallas Atena

Preocupat de temele senzuale, Klimt creează alegorii de inspirație antică, în care ”Nuda Veritas” sau ”Danae” (1907) apar ca niște frumoase roșcate, compoziția având o tentă  erotică, iar perspectiva începând să fie tot mai lipsită de sens, până la abandonarea completă. Lipsa persectivei compoziționale din tablourile lu Klimt nu deranjează, dimpotrivă, mie îmi face impresia că operele sale ar fi mai puțin decât sunt, dacă s-ar supune legilor universale ale picturii. Și-ar  fi pierdut din farmec dacă s-ar fi apelat la aceleași metode devenite prea clasice pentru modernitate, la debut de secol XX!  Petalele aurii nu părăsesc compozițiile sale de o rară frumusețe, doar că, odată cu o nouă călătorie la Bazilicia San Vitale din Ravenna, asupra lui se produce o nouă revelație….mozaicurile de inspirație bizantină, care l-au atras și inspirat mereu, au aici altă față. Sunt divine! Așa că pictorul va folosi tot mai des placarea aurie, care îi va deveni semnătură aleasă.

Tabloul ”Danae” este un tablou contestat și controversat, acuzat chiar de indecență. La Viena, nu la Paris! La Paris , Klimt a avut mereu succes și nu s-a lovit de mediocritatea gândirii unor academiști căzuți în penibil. ”Isoria artei este istoria nudității”, fără comentarii! Este o dovadă de lipsă de cultură să acuzi de lascivitate și indecență un tablou cu subiect antic, se știe că majoritatea operelor inspirate din legendele antice au ca subiecte personaje feminine  reprezentate în atitudini mai libertine. E un tablou superb, personajul e foarte expresiv și este însăși Danae! Nimic indecent, nimic obscen, doar frumos și expresiv.

Gustav Klimt, Danae

Gustav Klimt, Hope II, Speranța

Seria expozițiilor de mare succes continuă, este celebrat și admirat, invitat să deschidă noi și noi expoziții, obținând la Bienala din Veneția, în 1910, la a IX-a ediție, un succes uriaș și detronând încă odată mitul artistului neînțeles. Criticii au spus adesea că aceasta e o chestiune de noroc:  mulți pictori geniali nu au reușit să trăiască decent din artă, în timp ce alți  pictori geniali, cum este cazul excepționalului Klimt (și al multor alți artiști ai sec. XX) au trăit exclusiv din  măreața lor artă. Nu a beneficiat chiar de o viață de lux, având grijă de mama și sora lui (o boală de familie pe care o avea și el îi măcina existența, silindu-l să facă un tratament cu mercur, tratament care îl seca de vlagă…), dar a lăsat o moștenire prețioasă, constând atât din tablouri de șevalet, cât și bunuri, bani, Emiliei, iubirea vieții sale… Genialul Gustav Klimt se stinge la doar 56 de ani, după o viață închinată artei, muncii și dragostei, în 1918, la Viena.

(Tabloul ”Portretul Adelei Bloch-Bauer”(primul, sus) s-a vândut (iunie 2006) pentru suma record de 135 milioane  DollariUS. Cumpărător este miliardarul american Ronald Lauder,  pentru muzeul “New Gallery” din New-York, finanţat de el.

Gustav Klimt-The waiting, detaliu din Copacul (arborele) vieții

Gustav Klimt, Farm Garden

Gustav Klimt, Bauerngarten mit Kruzifix 1911

Gustav Klimt, Die Music

Atașez aici un cadou de la Belle, Klimt…aur și iubire!

Ion Țuculescu - Autoportret cu frunză

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori,  apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori -  pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de istoria artei, domnul profesor Gheorghe Arion ( muțumiri și respect, Profesore!)  m-a felicitat, după ce am povestit cu ochii aproape închiși Păunii privilor și  Privirile culorilor...

Ion Țuculescu - Păunii privilor

…sau poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a  transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului picturii în sine…poate pentru că, Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, în război...dar nici să se întoarcă,  regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost!) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965)  să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și  ochilor orbi până atunci….când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa…

Privirile umbrei

…și poate  pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic,  teluric și totemic…și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresivitatea expresionismului, tot prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerulu…și poate pentru că, prin cromatica sa mai mult decât bogată, extrem de generoasă cu toate culorile,  convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători...și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci doar  transmite privitorului o anume încordare şi o o categorică pasiune a  elaborării, transformând  structurile materiei din realitatea palpabilă,  în veritabile  emisiuni de energie.

Măști ale divinității

Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de complementare, cald-reci sau aromonii de minore/majore, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav/înalt, cum a simțit în momentul divin al creației. Și nu numai de aceea, ci și pentru că…ancestralul, structurile arhetipale din  motivul folcloric, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea modelului cu fondul, într-un motiv în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…

Ion Țuculescu - Autoportret pe fond galben

Ion Țuculescu, Drama folclorică

Relații în oranj

…și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul  interior  și  dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, înseamnă o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri ,  de aureole și scoarțe, de unde te privesc galben, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj...

Ion Țuculescu - Figură violacee

…și sigur pentru că, în pânzele abstracte (un spațiu între figuativ și abstract) pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat, pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici, a muncit până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la “Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează  lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.” Și pentru că nu e cu nimic mai puțin decât Brâncuși, transfomând motivul arhetipal, folcloric, în artă pură.

Ion țuculescu, Fluturi în peisaj

Interior țărănesc cu scoarțe

Ochi călători

Marină la Mangalia cu fluturi

Cutia cu fard

Peisaj 1

Iarna in padure

Ion Țuculescu - Fluturi

Câmp cu margarete

Compoziție cu păpuși

Stările câmpului

Totem albastru

GABI A CREAT UN VIDEOCLIP SUPERB, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ, DEDICAT ARTISTULUI ION ȚUCULESCU ȘI EXCEPȚIONALEI SALE OPERE PLASTICE. GABI MERITĂ LAUDELE ȘI APRECIERILE NOASTRE. MULȚUMIM!

”Citat: Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia – Italia, Paris si Le Havre – Franta, Copenhaga – Danemarca, Belgrad – fosta Iugoslavie; Oslo – Norvegia, Stockholm – Suedia, Bruxelles – Belgia, Varsovia – Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco – SUA) etc. Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi”. Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omenirii…”.Geo Bogza – Extrase din “Timpul inceputului”

“Am considerat întotdeauna că un artist este mereu dator celor cărora li se adresează”. (Margareta Sterian)

Margareta Sterian, Autoportret

Margareta Sterian

Un prea-plin emoțional răzbate dincoace de culorile aburind în spațiile îndepărtate, din pictura Margaretei Sterian. Libertatea interioară i-a permis artistei românce să nu se lase sufocată de schimbările unui secol de viață, pe care l-a străbătut vivace, creativ, inspirat, inteligent, strălucit, original. O consider unul din cei mai valoroși pictori români și aș vrea din suflet ca, atunci când se discută despre artiști plastici, scriitori, muzicieni, să ne se mai facă diferența de sex. Am citit articole în care se precizează :”E cea mai bună pictoriță dintre femei”.  Mă abțin de la comentarii.

Atât în pictură, cât și în literatură, respectiv în romanul autobiografic „Castelul de apă”, Margareta Sterian rămane atașată inocenței copilăriei. Despre pictorița Margareta Sterian, Ana Blandiana scria: „Daca n-ar fi fost decat autoarea cărților sale de versuri și a minunatului «Castel de apă», Margareta Sterian tot ar fi rămas un nume în istoria literaturii române”. De o rară sensibilitate, scrierile sale rămân până azi semnul distinctiv al unui spirit inovator și original.

Margareta Sterian - Castelul de apă, carte autobiografică. Coperta: Autoortret

Margareta Sterian - Nunta în curte

Margareta Sterian-(1897-1992)-După cortină

Margareta Sterian a fost pictoriță,  poetă, traducătoare și scenografă. Poetă  inclusiv pe pânza pictată, deoarece operele sale nu exclud poezia, magia, basmul, toate întruchipându-se din culoarea ușor voalată și vagi forme pierdute în depărtări pline de mister, sau apropiindu-se, în care poezia sau narațiunea, prezente fără discriminare, susțin admirabil efectul compozițional și cromatic rarisim, întradevăr rarisim!  Margareta Sterian (n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992, wiki) a traversat cu seninătate întregul și zbuciumatul secol XX . Complexitatea și vastitatea operei sale sunt atât semnul autenticei vocații enciclopedice, a unui talent de excepție,  muncii asidue, dar și darului de a fi senină mereu, stare care i-a permis o lungă și prolifică existență. Iată ce spunea artista într-un interviu la întoarcerea în țară, după o călătorie de studii și activitate expozițională, în SUA: “În acest secol lumea a devenit un sat mare, se pictează şi se inventează pretutindeni. Noile mijloace de comunicaţie au făcut un mare serviciu omenirii, dar nu ştiu dacă au favorizat descoperirea unor mari talente, de calibrul celor care s-au născut, au trăit şi au creat în oraşele Renaşterii italiene. Comunicaţiile, aparatele, călătoriile au favorizat şi pastişarea valorilor, imitaţiile, pastişele de tot felul.” Opera Margaretei Sterian reflectă, în mod strălucit, spiritul său iscoditor.

Margartea Sterian - Nunta evreiască

Sfidând veacul străbătut, artista își păstrează intactă libertatea interioară. Cel mai nou album dedicat ei este “Opera pictată”, de Mariana Vida.  Aflăm aici că în ianuarie 1944, are loc la Teatrul Național, pe atunci sub conducerea lui Liviu Rebreanu, premiera piesei “Din jale se întrupează Electra”, de Eugen O’Neil, laureat la Premiului Nobel.  Traducerea îi aparținea  Margaretei Sterian și lui Petru Comărnescu. Și montarea piesei s-a realizat tot cu ajutorul traducătoarei Sterian, care văzuse premiera mondială la Teatrul Guild, din New York, în 1931 și care semnează “Anonymus” în caietul program. Punerea in scenă a piesei a avut de înfruntat obstacolele create de bombardarea orașului de către… americani. O anecdotă, dacă se poate spune, desprinsă din Albumul dedicat artistei. Multe articole, monografii, documentare, i-au fost dedicate doamnei Sterian, așa că e imposibil să nu fi auzit de acest nume mare ( uitat pe nedrept decenii întregi de comunism), cu atât mai mult cu cât măreața sa existență înfruntă chiar și revoluția  din 1989, după ce trecuse cu brio cele două războaie mondiale și instalarea comunismului în România. Margareta Sterian a fost, pe rând, reprezentant al generației artistice din excepționalii  ani ‘30 , traducător al poeziei americane și engleze în timpul proletcultismului, ceea ce, sub comunism, era o mare și nesperată libertate în viața cultural-artistică. Pictoriță, ceramistă, textilistă și scriitoare, scenograf și traducător, iată creatorul Margareta Sterian.

Margareta-Sterian-(1897-1992)-Scenă cu două fețe - Scene-with-Two-Faces

Stilul  artistic,  definit prin perspectiva obținută prin rabatere, cadre mai puțin obișnuite,  mai multe scene într-o singură compoziție și intr-un singur plan, detaliul miniaturizat adus în prim-plan, iată elementele cheie care compun  semnătura artistei, făcând-o particulară, absolut unică. Subiectele sale  predilecte sunt luate din lumea basmului, a circului, dar și a  procesiunile populare cu măşti, nunți, personaje fantastice, care creează scene de un seducător realism magic. Firește că a pictat și în manieră realistă, într-un secol îți schimbi destul de des stilul, dar amprenta inconfundabilă și-a lăsat-o pe operele pe care le-am descris mai sus și pe care le voi prezenta ilustrativ. Cam prin 1967, Margareta Sterian işi schimbă  radical stilul, pictând o serie de picturi abstracte , în maniera abstracționismului francez.

Margareta Sterian - Portretul lui Tristan Tzara

Folosește tehnici noi, picturi în ulei combinat cu nisip, aceasta fiind o  tehnică revoluţionară pentru acea perioadă, deoarece exclusiv fresca se realiza cu nisip. Va reveni la o  manieră personală , a revenit mereu, odată cu pictura figurativă tratată ca o naraţiune fantastică, fabuloasă,  folosind într-un mod insolit culorile, decorile închise și desenul în nuanțe deschise, radiind alburi și griuri calde, aburite prin reflectarea culorilor care izvorăsc dinăuntrul personajelor. Mister, magie, poeveste și poezie la un loc, culoare și tehnică, imagini succsive, circ, mit, basm și obiceiuri, iată o succintă și simplă caractreizare a unei opere vaste, mult prea vaste pentru a o umbri povestind-o mai amănunțit. Voi lăsa pictura să reverse magia-i care nu poate fi înlocuită, evident, cu serbede cuvinte…

UN SUPERB VIDEOCLIP REALIZAT ȘI POSTAT DE GABI PE YOUTUBE. TREBUIE SĂ RECUNOAȘTEȚI CĂ, DE DATA ACEASTA, GABI E PRIMA, NU DOAR FOARTE BUNĂ! MULȚUMESC!

Margareta-Sterian-(1897-1992)-Mountain-Hamlet-II

M.Sterian - Portret

Margareta-Sterian-(1897-1992)-Lupercalia-in-Brăneşti

Margareta Sterian-Balcic

Margareta Sterian - Peisaj cu apă

M. Sterian - Peisaj

Margareta-Sterian-(1897-1992)-The-Fisherman's-Legend

M. Sterian - Poetul și muza

Margareta-Sterian-(1897-1992)-În arena circului - In-the-Arena

Mulțumită lui Vic, care a avut amabilitatea de a-mi dedica un post excepțional, având-o pe Margareta Sterian în centrul atenției, voi atașa aici patru lucrări DEOSEBITE, INEDITE, frumoase! Îi mulțumesc lui Vic încă odată!

Le gasiți pe blogul lui Vic, însoțite de articolul care vă va arăta unde au apărut, însoțite de ale cui  versuri (în traducerea Margaretei Sterian)  și alese de către cine! Mie mi-a făcut o mare bucurie Vic, cu acest articol!

Trecând pe la Oana, m-am molipsit și iată-mă procedând la o analiză scurtă-scurtuță a unui an care-și târăște ultimele clipe de ne-glorie personală către apus, gândindu-mă la un 2010 mai bun, normal! Așa fac toți, cu excepția Oanei,  deocamdată… Dar cu umorul ei ne-am obișnuit(și cu farsele), așa că nu mă voi îndepărtă nici eu de haios și hazos, că m-am săturat de politichia găunoasă de la TV, de minciunile unor falși amici, de invidie, mitocănie și grosolănie, de limbaj vulgar sau chiar obscen și de eliminarea a ceea ce ÎNCĂ mai putem numi VALOARE… Prefer să mă amuz, doar trăiesc (încă) în România, plai cu … dealuri (ați crezut că voi scrie ”flori”, he he?) Trecând pe la Elisa, mi-am amintit și eu că viața e clar altceva decât toată această virtualitate!  Dar virtualul, în speță blogul, e locul în care am scris, am expus pictură și grafică, a expus și superba și talentata mea fiică, Enya, e locul în care Parfumul a devenit roman în….devenire, unde m-am relaxat și unde e posibil să nu mai scriu așa des, pentru că munca va fi mai multă și mai acaparatoare decât frumusețea virtualului ( fără portofel plin). Anul 2009 a fost un an cu destul de multe bucurii, dacă amintesc doar reușita fetiței mele, Enya, la examenul susținut în limba engleză, la Lic.  Șincai, cu a doua medie din examen, 9,90, sunt deja mulțumită (mulțumiri și dnei Argentina Galoș, profesoară de excepție) plus Premiile obținute pentru prestația artistico-plastică, la concursurile școlare! Ar mai fi amenajări noi în locuință, ale mele dragi expoziții de artă, cele 55 de picturi, lucrări de grafică și pastel, unele vândute deja, și iată că se adună reușitele! Dar și expozițiile de design, extinderea firmei noastre, Dexign. Vacanțele la mare, munte, ieșirea în Austria, cartea scrisă și ilustrată de mine, care va apărea la începutul lui februarie, primele expoziții de pictură ale superbei mele fetițe, bucuriile fiecărei zile alături de iubirile mele: Enya, Xaba și Serafina! Debarasarea de falșii prieteni, pietre de moară, de care m-am scuturat definitiv și irevocabil, după ce am suportat iadul ”alături” de lucrarea lor cretinoid-răutăcios-diabolică. Le-a reușit, dar și mie. Mie în bine, ceea ce îmi face cinste! Mai e și blogul acesta, nou încă, dar bun și apreciat, e și Parfumul….ei da, o carte în…devenire! Critică de artă, galerii, vitralii, să nu uităm ȘI de aceste realizări! Succes!

Pentru cei dragi și pentru prieteni:

În general, de data aceasta…

Va fi 2010 un an mai bun? Oare vom continua să observăm cât se plâng, să zicem, bugetarii și cât îi ascultăm noi, care plătim impozite și nu ne sfiim să fim, uneori, concediați sau neplătiți? Poate nu vom mai pierde vremea ascultându-i. Are cine să-i asculte! Vom pierde vremea vorbind despre bani, casele altora, împrumuturi? Să sperăm că nu, deoarece vom fi mai înțelepți.

Kitsch-ul , oferit celor care NU au inteles cat de important e creatorul de arta...:D

Dedic acest WC kitsch acelor nimeni, care ba lenevesc mostenind averi furate nomenclaturist, sau furand ei si eliminand, neloial, concurenta si valorile

capitalism autohton?

Mai știi, poate ne vom apuca să scornim cum se supraviețuiește delicios și nu vom mai pierde săptămâni în șir chinuindu-ne să închiriem un apartament moștenit,  la nu-știu-ce afacerist japonez! Sau cum să ne kitsch-izăm baia cu lavoare și console din marmură verde, asortate perfect cu buda veche, dotată cu capac de plastic. Nu râdeți, am văzut și acum cred! Sau privind siderat cum o ”cabală” îndreptată împotrivă-ți, te ajută nu numai să-ți pierzi jobul, dar sigur îți bagă în scăfârlie idei preconcepute și definitive despre cum să NU mai crezi în oameni, fleacuri, de altfel! Poate nu ne vom mai pierde vremea observând cât de aiurea ți s-a lucrat și montat mobila scumpă din bucătăria-living, pe care ai plătit-o, neștiind că patroana, mahără mare, lucrează cu muncitori-retardați, muncitori plătiți cu cel mai mic salar, așa că, la multiplele cereri de bănet în plus, i-ai mai dat și cel mai valoros tablou din colecția ta, de-a moca. Pe care acum nu te mai lasă nici să îl fotografiezi, dacă tot NU l-a plătit! Ei, dar ce-i rău în asta, dacă lor le merge ÎNCĂ bine, vă asigur că vor claca primii. Pentru că merită. Și noi merităm să ne amuzăm văzându-i, în sfârșit, muncind! Sau pierind naibii, că fac umbră și nu crește nimic la umbra lor.

Ne vom aminti că bunii noștri părinți, cei cinstiți, nu cei care au nomenclaturizat suficient pe la gospodării de partid sau șefii municipale (ca să lase odraslelor lor case prin cartierele cu vile scumpe ale urbei, cu care se mândresc ca și cum ar fi meritul lor!), au trudit 40 de ani comuniști-ceaușiști, ca să se aleagă cu un amețit de apartament la bloc  Noi vom trudi cam tot atâta ca să plătim împrumuturile de la bănci, având un scop perfid de asemănător?Nooo, nu și dacă NU mai permitem unei clici idioate așa ceva!

Un scop perfid! Trăiască!

Am auzit zvonuri cum că lumea va accepta repartiții în zone cu ceva locuri de muncă, ca pe vremea ceaușismului. Ei, viață liniștită, șantier-șantier, școala-școală, ca sunt copii care studiază franceza cu proful de sport, pe la țară! Mai puțină adrenalină citadină, fără tot acest urbanism desuet și caraghios, care te face să uiți frumusețea și calmul vieții liniștite de la țară, din provincii îndepărtate, fără străzi și autostrăzi. Nu contează că tu și ai tăi v-ați născut la oraș, să zicem în Cluj! Noooo, contează că asta nu e similar cu vreun titlu de noblețe, care să-ți asigure și continuitatea, dacă nu ai fost deștept ca să furi/minți/înșeli/calomniezi/pui-bine-cu-șeful. Dezintoxicarea de aglomerația urbană e benefică, dar îi poftesc  pe cei cu rădăcini mai adânc înfipte-n plaiul sătesc să-și amintească, sunt destule dame cu blănuri vechi, care și-au făcut ucenicia la vatra satului și trăiesc din amintiri..”ei, cum făcea mama Lie mâncare pentru șapte oameni…am auzit adesea”. Exclus să mă văd decapitând o găină, mai degrabă decapitez o madamă cu vulpe roșcată din care cad perii peste tot, că a învățat doar să și-o însușească, nu și să o întrețină sau să o arunce atunci când…nu mai face față!

Hieronymus Bosh, Judecata de apoi. Să nu spuneți că eu îi judec pe nemernici, are cine! Spor!

E posibil ca oamenii valoroși să renunțe voluntar să mai lupte pentru ascensiune într-un sistem ostil valorii, alegând voluntar îndepărtarea de locul în care e nevoie de ei: orașele mari, centrele universitare. Decât un cvasi-capitalism gen o mască râde-o mască plânge, adică unul cu două fețe, mai bine o deșteptare lipsită de isterie, ne-manipulată fesenist, într-un an nou cu bani puțini și speranțe mari, o redeșteptare ca la carte: făcută cu capul personal, nu al altora, adică al  celor care doar atâta merită. Al ăstora din urmă, vi-l ofer pe tavă.

H.Bosh, Iadul

Pentru cei care au indecența să treacă prin locuri interzise lor, exclus prietenii blogolumii sau cei din realitate, care mă vizitează, dar nu comentează (mulțumesc pentru vizite Monicăi, Mariei, Iuliei, lui Carmen, Ligiei, Lidiei, Cristinei, altor prieteni buni din realitate!), am postat și-un iad, și-o judecată de apoi. Ei, Bosh e un artist excepțional, nici nu merită dumnealor decât tematica aleasă! Noi, ceilalți, să ne bucurăm de artă!

Din nou în particular…

Hai să fie un an mai bun. Mie și celor dragi mie, sigur le doresc așa ceva, adică numai bine! La mulți ani! Sunt sigură că mie și alor mei ne va fi mai bine. Am pregătit greu, dar sigur, terenul. Muncind. Firește că nu mă voi sustrage soluțiilor viabile ( inclusiv imigrării, dacă prin asta voi asigura fiicei mele un viitor mai demn și mai decent sau chiar foarte bun). Mi se oferă, normal că nu refuz. Dar cântăresc întâi. Al meu iubit, adică soțul,  Xaba, a creat o firmă aproape perfectă (nu cred în perfecțiune) și lucrul acesta l-au observat și vesticii, americanii, canadienii. Noi am spus DA și ei s-au bucurat!

Dexign, dă click! La mulți ani cu succese mari! Așa să fie, multe împliniri!

Pentru Dexign, Cornul abundenței:

Cornul Abundenței, urare pentru Dexign!

Cornul Abundenței, primit de la Alin. Multumim!

An Nou Bun și Fericit, dragi prieteni de AICI! Dorințe împlinite, succese, relaxare și bucurii cât mai des! Sănătate, sănătate maximă să avem cu toții și entuziasmul pierdut să fie regăsit rapid și asimilat eficient! Vă doresc vouă, mie și celor dragi mie,  tot binele în anul care vine rapid, curând, aproape imediat! 2010 să fie un an bun!Prietenilor:  -X-, Ada sau ardoarea,  al2lea,  Alin, anamariadeleanu, Anca, , Andreea, Aurora Georgescu, Belle de Jour, Blogul lui Adrian, CELLA, Daurel, Draw for joy, Elisa, Flavius Obeadă, Ganditor de Hamangia, greatcartoons, cell61, JOD thejackofdiamonds, Sasha, ,Lorena, my heart to your heart sau Gabi cea dragă, Oana Stoica Mujea, Octav Pelin, Orianda, primadona25, Sakura, Simona Ionescu, Sunflower, xaba. Și din tot sufletul Enyei, lui Xaba, mamei mele și Serafinei (sic!) la alegere, că sunt alese și muzicile.

Alegeți-vă o piesă dacă vă place, eu pe astea le aleg AZI!  Pavarotti, Enya, The Doors, Led Zeppelin, Lara Fabian, Mariza, Pink Floyd, Satriani și Lake of Tears, dar și Mozart, mon amour!Vă rog să notați bucata muzicală preferată de aici. E importat, audiție plăcută!

Vedetele le…urmă!

mirelapete@ymail.com

VIDEOCLIPUL EXPOZIȚIEI ESTE REALIZAT DE O MARE ARTISTĂ A GENULUI, PRIETENA MEA, GABI. MULȚUMIRI!

Comanda se face la adresa:

mirelapete@ymail.com

4. Catedrala-noaptea,-vitralii