Geisha 芸者

Cultura pe continente. Asia, Japonia. Logo-ul concursului este făcut de Vic. Organizator este Belle de Jour.

7 for contest, logo

Geisha, un  termen familiar tuturor, atât europenilor, cât  şi  japonezilor. Un cuvânt extrem de utilizat de către japonezi, cu toate că aceste ”opere de artă în mișcare” sunt tot mai puține și tradiția începe să pălească…Dar aici și acum voi scrie despre Geisha (gheișă) , o tradiție japoneză care a influențat enorm cultura, gândirea și comportamentul niponilor, care e folosit, cu sau fără discernământ, de o lume întreagă…Voi scrie alternativ geisha și gheișă, încă nu am aflat dacă traducerea e corectă, da am aflat ca nu are plural, în japoneză, în original: (芸者).

Utamaro - Geisha tea

Apărute ca artiști de profesie, geishele se specializau în artele tradiţionale japoneze, dobândeau multă îndemânare artistică în arta servirii ceaiului, a conversației cu bărbații (așadar, subiecte comune acestora), dans, muzică, aspect plăcut, recitarea poeziilor, teatru, etc. Gheişele-bărbaţi, cunoscute uneori sub numele “hōkan”, au fost primele gheișe, fiind înlocuite ulterior cu femeile, “gheişă”  ajungând treptat să însemne doar femeie artistă, aşa cum înseamnă şi astăzi. Procesul de formare și devenire a unei geisha e dur, de la vânzarea fetelor-copii caselor formatoare (unele fete erau vândute la casele de gheişe “okiya”, copii mici fiind şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale) până la maturizarea unei gheișe experimentate procesul fiind lung și foarte dificil.

Geiko

Admirația din ochii celorlalți e scump plătită de o adevătă geisha, uneori cu prețul libertății de acțiune…pentru că o geisha nu se îndrăgostește de cine vrea, nu se căsătorește, nu are voie să devină altceva decât ceea ce s-au străduit formatorii și ea însăși să devină, adică o GEISHA, o operă de artă în mișcare și o artistă de profesie (am repetat intenționat). O etapă umilitoare este cea de servitoare și se numeşte shikomi. Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi,  în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă până a doua zi. ”Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura.” (citat) Nimeni n-ar crede că femeia rasată, cultivată, fină și instruită,  s-a ocupat ani în șir, în paralel cu aprofundarea studiului artelor tradiționale, cu diferite treburi casnice, precum curăţenia casei, spălatul, primirea unor comisioane, servirea instructoarelor, etc.

Utamaro - Gheișă cu evantai

Dar timpul trece chiar și pentru extraordinar de bine conservata geisha și devine gheişă ucenică, fiind legată de o “soră mai mare” , onēsan, adică o gheişă experimentată, care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei. Urmează etapa minarai, când gheişa ucenică o va urma pe “sora ei mai mare”, la toate casele de ceai. Acum observă, ia notițe și învață tot ce are de făcut. Devine membră a comunităţii de gheişe și începe învețe ce înseamnă întreținerea clienților. Niciodată o gheișă nu a fost, nu este și nu va fi o postituată. Contrar a ceea ce cred unii, această femeie cultivată și rafinată este departe de fi o femeie ușoară. Există ”geisha de  băi”, care e o falsă gheișă. Aceea e prostituată și e bine să nu se facă nicio confuzie. După vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată, pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un  rit de confirmare a maturităţii este erikae, simbolic.

Geisha-tea-ceremony-

O geiko, adică geisha matură, are gulerul chimonoului alb, după ce acesta fusese roșu la junioară, adică maiko. Legătura dintre o geisha și un bărbat se face prin ritualul numit san san kudo. Bărbatul se va numi danna, devine patronul gheişei şi este obligat să-i asigure suportul  financiar, în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea. Retragerea gheișei din viaţa publică se face printr-o ceremonie: hiki-iwai și poate avea diverse semnificaţii. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya. Cele mai multe și celebre case formatoare au fost și sunt în Kyoto, orașul geishelor, unde poți găsi și astăzi școli de geishe autentice. Și gheișe, evident!

SAKURA, sau Cherry Blossom geisha, Kyoto

Culorile vii ale gheișei ucenice se vor transforma treptat, ajungând la sobrietatea plină de rafinament a unei geisha mature  și experimentate.

Coafura

Gheișa azi

Bine pudrate cu alb, cu o pudră de orez fină și folosită excesiv, gheișele își conturau buzele cu roșu aprins, schimbându-le forma firească într-una care amintește de o inimă. Ochii sunt conturați savant cu negru, la fel sprâncenele, dar combinate cu violet–roșu-cyclam, iar pleoapele pot fi fardate cu roz, roșu sau violet. Tot ceea ce face o geisha este artificial, deoarece e făcut cu artă…ciudată afirmație, veți spune, dar asta e arta, ceva făcut cu artă nu mai e făcut de natură, ci de mâna omului! O gheișă va purta numai kimono, kimonourile fiind divers colorate și înfășurate cu superbele obi, eșarfe prinse în talie, brodate cu SEMBAZURU (1000 de cocori) motive florale, motive geometrice sau dragoni stilizați.  ”Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei bărbaţilor” (citat). Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat şi brodat. Încălțămintea este cu platforme înalte, zori, purtate afară și tabi, șosete albe, în interior. Coafura unei geisha este tradiţionala shimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheişele consacrate. Un amănunt care pe mine mă fascinează este portul kimonoului în funcție de anotimp. Când înfloresc cireșii, la japonezi e o mare sărbătoare , se numește SAKURA, se sărbătorește odată cu înflorirea cireșilor. (A cherry blossom is the name for the flower of cherry trees known as Sakura (Japanese kanji : 桜 or 櫻; hiragana: さくら) in Japanese. In English, the word “sakura” is equivalent to the Japanese flowering cherry.^[1][2] Cherry fruit (known in Japanese as sakuranbo) comes from another species of tree.. O geisha, îmbracă de  SAKUREA un kimono roz sau roșu,  brodat cu flori de cireș și un obi roșu sau alb, brodat sau pictat cu motive florale care sugerează primăvara și bucuria înfloririi cireșilor, de exemplu crengi înflorite în aranjamente artistice. Coafura bine aranjată, părul negru-albăstrui sclipind în soare, machiajul perfect și sandalele înalte completează aceste acorduri de primăvară, care o însoțesc în mersul ei, stârnind admirație. Un acesoriu obligatoriu este evantaiul pentru dans și umbrela, de ploaie sau de soare. Pentru că, îți place sau nu, geisha e un spectacol de artă, nu e ceva comun, nu e banal, e creat, devenit, lucrat, muncit și desăvârșit.

“Memoirs of a geisha”, iată un film care  merită văzut , deoarece oglindește o lume necunoscută,  fascinantă, cu aparențe seducătoare și un adevăr ca substitut al cruzimii. Sublimul? Aici este ascuns după gratii, pe care…poate…iluziile și dorințele le pot depăși. Memorile unei gheișe care a suferit, a trăit umilințe și interdicții, dar și momente mărețe.

Tags: Asia, casele de ceai, danna, erikae, evantai, femeie artistă, geiko, Geisha, gheișă, hiki-iwai, japonia, kimono, Kyoto, maiko, minarai, o operă de artă în mișcare și o artistă de prefesie, obi, Okami-san, okiya, onēsan, pudrate cu alb, ritualul ceaiului, Sakura, san san kudo, shikomi, shimada, tabi, zori, “Memoirs of a geisha”