Posts Tagged ‘Enya’
Imagini altfel (II). Veneția, fotografii și nu numai…
Aug
(Text M. Pete, fotografii, prelucrări și schițe de Mirela, Enya și Xaba Pete)
Vedi Venezia! ( II) (aici mai multe despre Carnavalul venețian)
Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!(dă click)
Vara trece, e firesc! A fost o vară frumoasă mie, nouă…foarte dragă și prietenoasă celor care o iubim, îmi place să cred…Farmecul Veneției e încă aproape și va rămâne în mine, sau am rămas eu acolo, nici o șansă să scape el (farmecul) sau eu. Sper să ajung și la Carnevale veneziano! Aviz amatorilor, locurile trebuie rezervate din timp! Celebrul carnaval începe la mijlocul lui februarie, pentru a întâmpina primăvara romantic-sublimă a Reginei del Mare, și atunci poți încăleca un avion, o mătură, un tren sau automobilul personal și ață la Venezia, că merită! Poți să încaleci și-un vapor, cu atât va fi mai romantic!
Mai este până atunci. V-am avertizat deoarece, pentru a vedea parada aceea magică, trebuie bilet, iar locurile din San Marco sunt limitate. Oricum e plin! Și pentru că până atunci mai este o toamnă venețiană (să citiți Focul de Gabriele D’ Annunzio, să vedeți toamna venețiană….) și aproape o întreagă iarnă, vă invit la câteva fotografii și schițe-altfel, prelucrate după cele făcute de noi, de Enya, Xaba și de mine, în vara aceasta,pe podurile, străzile, stăduțele și canalele brizat-înmiresmate ale Serenissimei! Vor fi și schițe finalizate, timp să am, adică să avem, că Enya are deja câteva schițe în tempera!
Invitații carnavalului, în avanpremieră: Aurora, Andi Bob, Ana, CELLA, Vero, Lisandru, Cati, Daurel, Gabilutza, Gabi, Cristian Dima, Ganditor de Hamangia, Flavius, Grișka, Natașa, Elisa, Lucky Motanul, Adele Onete, Oana, Orfiv, Orianda, primadona25,Rezonanțe imposibile-X-, se-cret, Silavaracald, Teo Negură,, Tetris, Napocel,Petru Ciobanica,Supraviețuitor, Missouri, Vaca verde, Vania ,Theodora, ,Word of Solitaire, și cine mai dorește!
Tags: altfel, Carnavalul de la Veneția, carnevale, Carnevale veneziano, Enya, fotografii, fotografii și nu numai, Imagini altfel, Mirela, Veneția, xaba
E încă vară! E august în Grădina botanică!
Aug
(Un text de Mirela Pete. Fotografii de Enya, Xaba și Mirela Pete)
Vara e puternică, e maiestuoasă, are acea forță matură, complexă, calmă și caldă a adulților stăpâni pe sine, avuți, complecși, puternici! E răsfățată, ca să ne răsfețe cu lumină și strălucire, culoare și parfum, vacanță și lene. Duală, poate fi numai joacă…lecturi…cireșe…pictură…zmeură…vacanțe…mare…plajă…cer senin….munte…pepeni…flori! După Veneția, Viena, Adriatica, Budapesta, am stat puțin la umbra parcurilor solitare, vechi, cam neîngrijite, dar ale mele, că-i Clujul meu! Nu mă desprind ușor de vară, așa că am petrecut o zi întreagă, cu Enya și Xaba, în Grădina Botanică din urbea noastră. Vara e peste tot: în verdele închis, care e atât de puternic, încât mă îndoiesc că frumoasele nunațe ruginiu- roșietice ale lui septembrie îl vor detrona curând. Poate va reuși octombrie, cu mari și uriașe eforturi! Albastrul unui cer de peruzea, tronând leneș peste botanica clujeană, parcă dădea timpul înapoi…e iunie, e iulie? E chiar august, spre septembrie! Îmi amintesc de o frumoasă vară indiană, începuse anul II de facultate și era atât de cald, încât lucram, după model nud, cu ferestrele deschise! Asta spre sfârșitul lui octombrie. Grădina e ușor obosită, dar senină și plină de trandafiri! Am găsit randafiri Antonio Vivaldi, pe care liam fotografiat fiecare, alegând să vi-l dăruiesc vouă, celor care treceți zilnic pe-aici, pe cel fotografiat de Enya, care e o maestră!! Cam 50 de specii de trandafiri înfloresc în această perioadă aici, foarte multe dalii, floarea Gura-Leului, azalee, nuferi albi, o minunăție! Parfumul e cald și dulce, tandafirii verii târzii au cel mai regal parfum, puternic și îmbătător! Flori mici, albastre-mov, albe, roz se ițesc de peste tot! O grămadă de flori care, asemenea femeilor de la țară, se îmbracă în catifele groase și colorate, numite ”cârciumărese”, creează rondouri colorate și vesele. Ca și trandafirii, vor rezista până în noiembrie, cel puțin! Senina noastră zi caldă, calmă, veselă, plină și absolut superbă, pentru că florile sunt superbe, ne-a redat în suflet acea atmosferă estivală de care nouă, văraticilor, ne e cel mai dor acum, când septembrie (cu școala asta de azi, cu o mie de materii și o sută de cărți în ghiozdane!) stă la ușă, gata să dea năvală cu cețuri și nopți lungi…Dar ce tot spun?! Toamna e frumoasă. Și școala e frumoasă, o bună parte, păcat că-i enorm de încărcată… Dar încă e vară, cel puțin până în 22 septembrie e încă VARĂ, dragilor! Încă mai puteți merge la mare, la munte, peste tot. Vacanță minunată în continuare!
Sunt invitați la o plimbare de vară, printre flori: Ana, Aurora, Andi, Belle, CELLA, Vero, Daurel, Cristian Dima, Flavius, Cati, Cristian Lisandru, Elisa, Gabi, Gabilutza, Ganditor de Hamangia, Geanina, Grișka, Gabi,Gabilutza, Lucky Motanul, Adele Onete, Oana, Orfiv,, Orianda, primadona25, -X-, se-cret, Silavaracald, Ioan Usca-Vania, Teo Negură,, Tetris,Theodora, Napocel, Vaca verde, Vic, Vania, Word of Solitaire.
Tags: Adriatica, august, Budapesta, cluj, Enya, eu, fotografii, Grădina Botanică, nufăr, Rose Mary, senin, Trandafir Antonio Vivaldi, Trandafir Summer song, trandafiri, vară., Veneția, verde, viena, xaba
Vedi Venezia! ( II)
Aug
(Un text de Mirela Pete) Partea a III-a a Jurnalului nostru de vacanță, adică al meu, al Enyei și al lui Xaba, deoarece ai mei doi dragi au făcut cele mai frumoase fotografii, eu insinuând printre imaginile magnifice câteva vorbe de aducere aminte despre feerice și nebănuit de serenissime locuri…Și câteva fotografii făcute în stilul meu.
Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!
Riviera venețiană. Bibione și noi
După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo – cartierele insulare ale Veneției -, o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț! Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat. De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat). Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.
Bijuteria arhitectonică a Pieței San Marco, alături de Basilica omonimă, este Palazzo Ducale, (Palatul Dogilor), un incredibil monument, unic prin repartizarea spațiilor de elevație, având gotica dantelărie de piatră a colonadei la parter și la primul etaj, iar partea superioară fiind plină, aparent grea, în contrast cu spațiul de susținere, dar cu deschideri categoric gotice, pornind dintr-un mozaic bizantin, asemănător covoarelor zburătoare, ceea ce îi conferă un aer plutitor, părând brusc ușoară și liniștind pe toată lumea prin frumusețe și bogăție stilistică…și nu doar stilistică!. (detalii în primul articol dedicat vacanței noastre la Veneția).

San Marco, basilica in stil bizantin, paronata de ocrotitorul Veneției, Sf. Evanghelist Marcu.Emblematica pentru Piazza di San Marco. Eu si Enya pierzandu-ne in frumusetea interiorului decorat magnific!
Biblioteca Nazionale Marciana, dotată cu una dintre cele mai importante colecții de carte din Italia, din Europa și din lume, adăpostește rare comori: manuscrise, pergamente si documente oferite Serenissimei de însuși Petrarca, asta ca să amintesc doar o infimă parte din bogăția de-acolo. Arhietctura îmbină frumusețea stilului cu estetica sculputurilor , întregind ansamblul dătător de vise dinspre mare, prin perfecțiune și farmec singular.
Depinzând de mare si de apă, Venetia a avut menirea de a deveni un mare port al Europei…depinzând de uscat, realizează o dualitatea care-i dă farmec și poezie…Dacă uscatul va ceda mării, o nouă Atlantidă va să fie? Cum spuneam și în postarea anterioară, o nouă Atlantidă ar însemna sfârșitul lumii. Uneori am impresia că Veneția se poate raporta la existențe Terrei însăși. Dacă Veneția supraviețuiește, pământul mai are o șansă să nu devină doar o apă…Dar ești sigur că Atlantida a existat? De Veneția poți fi sigur că există, așa că dă-i o șansă și iubește acest Patrimoniu al Umănității, acest pământ binecuvântat de apele care i-au dat viață. Ocrotește-o, păzește-o, fii parte din ea!
A fost o cale facilă spre Asia, o rută frumoasă către Africa. Și mai este. Universalitatea orașului, aerul său cosmopolit, i-au făcut mereu pe venețieni ”mai europeni decât francezii, mai asiatici decât persanii, mai africani decât egiptenii” (citat).Se spune că venețienii nu au o certă naționalitate. Sunt un bun și un patromoniu al lumii întregi. Eu sunt venețiană. Așa m-am simțit acolo. În câteva secunde, devenisem venețiană….Și Enya se simțea așa, mai ales când un domn elegant, vârstnic, proprietarul unui magazin de rarități, i-a spus ”belissima” ! O belissima venețiană, certo! Mai mult mister, mai mult farmec.
Carnevale di Venezia este o sărbătoare plină de fast, magie, dragoste și fantezie. A fost o manifestare a democrației acestui puternic oraș-stat, deoarece oricine avea dreptul să poarte mască și să fie deghizat, indiferent de rang sau poziție socială. Era o libertate fără seamăn în lume. Masca era fie protectoare (de pe mare nu se aduceau doar mătăsuri și bijuterii…), fie paravan pentru șoapte și promisiuni galante. Sau afaceri. Sau politică. Sau orice presupunea perdea, acoperire, secret de nepătruns. Eu asemăn masca venețiană cu gondola. Gondolele există în Veneția de prin anii 700. Inițial, gondola era o banală barcă cu vâsle, dar a fost modificată, ajungând una din emblemele Veneziei, unde există 420 gondolieri care transmit tainele meseriei din tată în fiu, iar formula pentru vopseaua neagră și lucioasă a gondolelor este strict secretă. O puteau folosi atât curtezanele, cât și doamnele măritate. Firește că domnii nu aveau nicidecum restricții.
Gondola e o barcă lungă, ușoară și elegantă, special concepută pentru traversarea canalelor înguste, cotite, ajungând oriunde, cu abilitate și îndemânare. De la porțile unui impunător palat, până la cele mai secrete și ferite ușițe, nebănuite de trecători, dar știute de gondolieri. Care mai și cântă, la cerere, doar pentru tine! În vremurile de glorie, gondolele venețiene erau bogat ornamentate, aveau o cabină ferita de priviri și exprimau adesea o invitație..Peggy Guggenheim spunea că “Veneția nu este doar un oras al libertatii si al fanteziei. Este si un oras al bucuriei si al placerilor. Este orasul perfect pentru cei indrăgostiti. Ce poate fi mai romantic decât o plimbare cu gondola pe îngustele ape ale Veneției, printre palate si cladiri ce au privit de-a lungul timpului sute de mii de îndrăgostiți?” (citat încheiat) Legenda spune că, de treci cu gondola pe sub Puntea Suspinelor și-atențiune!- săruți persoana iubită, dragostea va învinge toate obstacolele și va fi eternă. Măi să fie! (episodul Gondolei este special pentru Cati).
La dolce vita venețiană este alcătuită din frumusețea și ospitalitatea localnicilor, eleganța acestora, luxul, parfumurile (nu găsești venețieni neparfumați sau prost parfumați, încă de la Cassanova citire, care folosea Lotus, Patchouli (am primit și eu unul!) și Yasmin. Mai sunt vinurile excelente, îmbuteliate în adevărate opere de artă realizate în insula Murano, sticle superbe, colorate și zvelte. Savurăm nectar de citrice, tot din sticle de Murano, dar și prăjituri și celebra ciocolată venețiană. O “nebunie” de fructe de mare, calamari, scoici, preparate din pește, paste, lasagna și o multitudine de feluri de pizza ți se oferă la Caffe Florian, Ristorante San Marco, sau alte localuri din sutele existente, pentru toate gusturile și toate buzunarele. Cafeaua de aici, băută în cafenele cu iz de legendă, pe muzici sublime sau în terase umbrite, cu vedere la câte un palazzo sau o chiesa de mare artă, sublimează gustul celei mai bine preparate cafele din Europa…deocamdată!
Parte din luxul venețian este și Lido di Gesolo, celebra insula a celor cu adevărat bogați, nu doar înstăriți , unde sunt cazate starurile, divele sau cei care vin la Festivalul de Film de la Veneția. Sau bogații care vin așa, de pe alte meleaguri, pentru a fi cazați în ville celebre, palate, locuri unice și fermecător-misterioase. O viață care merită trăită. Despre grădinile de trandafiri și alte flori, care au făcut deliciul Enyei și al meu, pe lângă măștile din care am luat grămadă, despre biserici și teatre, cât și despre străduțele mai puțin celebre, dar cu atât mai atrăgătoare, pentru că nu știi niciodată ce te așteaptă la capătul lor, în alt episod venețian. Un vis scânteiază între ape, un oraș cu palate pictate, poduri și podețe mai minunate decât orice a creat natura, ne reamintesc că OMUL e cel mai puternic creator de frumos, inspirându-se, cert, din natură. O capolavoro…Venezia!

venetia villa almerico capra detta la rotonda di palladio(singura luata de pe net, din pozitia asta nu puteam sa o fotografiem, e superba)
Alții, despre Veneția…
Lordul Byron : ”…din valuri ea s-a ridicat, chemată din adânc de-o vrajă”.
”…Veneția, apa și lumina creează împreună magia. Printre zidurile de cărămida și marmură, sub cerul albastru, cea mai mare strălucire o au apele Veneției” , spune Gabriele D’Annunzio. Toate granițele dispar și lumea visului se contopește cu realitatea. ”
“Venetia are o frumusețe flatantă și suspectă în același timp. Acest oraș pe jumătate rupt din basme, pe jumătate o capcană turistică, este locul în care, pe vremuri, arta a înflorit gradat și voluptuos” , considera , pe bună dreptate, Thomas Mann.
Unii au citit Puntea Suspinelor, a lui Michel Zevaco. Sentimentalii visau acea Veneție romantică, și o călătorie pentru a descoperi pe viu farmecul unui oraș unic și fermecător, decadent, artistic , iubit, hulit și adorat, nou și vechi, renăscând mereu și mereu…
Veneția e un sentiment, o intensă trăire, o iubire, nostalgică sau romantică, o capodoperă inspirată de lumina și apele lagunei. O mireasmă de briză, o muzică rară, un subiect pentru producțiile cinematografice. Veneția, deocamdată!
Pentru voi:
De citit în blogosferă:
Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 64
MEDALIA DE ARGINT LA OLIMPIADA INTERNATIONALA DE BIOLOGIE – COREEA, 2010
Traian Vuia s-a nascut in 17 august 1872
Consiliul Național al Blogosferei
PLAZA DE TORROS(Lisandru)
Caldura mare, monser! Dar ploua cu stele.
Să lămurim treaba cu romanele poliţiste
Nu avem nevoie de atacuri teroriste, ne aruncam singuri in aer
Tags: arhitectura, Atlantidă, Basilica San Marco, Bizanț, bizantin, Burano, carnaval, democrație, Enya, Evanghelistul Marcu, fotografii, frumuseţe, Gabriele D'Annunzio, gondola, însorită, Leul Înaripat, Leul venețian, libertate, Lido, Lordul Byron, mască, Michel Zevaco., Mirela, Murano, Palazzo Ducale, Peggy Guggenheim, picturi, romantică, sculptura, senin, Thomas Mann., Torcello, vacanţă, Vedi Veneția, Veneția, xaba























