Posts Tagged ‘decorativ’

Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor (pictori români III)

04
Feb

Ion Țuculescu - Autoportret cu frunză

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori, apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori - pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de istoria artei, domnul profesor Gheorghe Arion ( muțumiri și respect, Profesore!) m-a felicitat, după ce am povestit cu ochii aproape închiși Păunii privilor și Privirile culorilor...

Ion Țuculescu - Păunii privilor

…sau poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului picturii în sine…poate pentru că, Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, în război...dar nici să se întoarcă, regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost!) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…

Ion Țuculescu - Privirile culorilor

…pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965) să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și ochilor orbi până atunci….când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa…

Ion Țuculescu - Vieți multiple

Privirile umbrei

…și poate pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic, teluric și totemic…și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresivitatea expresionismului, tot prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerulu…și poate pentru că, prin cromatica sa mai mult decât bogată, extrem de generoasă cu toate culorile, convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători...și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci doar transmite privitorului o anume încordare şi o o categorică pasiune a elaborării, transformând structurile materiei din realitatea palpabilă, în veritabile emisiuni de energie.

Măști ale divinității

Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de complementare, cald-reci sau aromonii de minore/majore, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav/înalt, cum a simțit în momentul divin al creației. Și nu numai de aceea, ci și pentru că…ancestralul, structurile arhetipale din motivul folcloric, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea modelului cu fondul, într-un motiv în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…

Ion Țuculescu - Autoportret pe fond galben

Ion Țuculescu, Drama folclorică

Relații în oranj

…și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul interior și dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, înseamnă o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri , de aureole și scoarțe, de unde te privesc galben, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj...

Ion Țuculescu - Figură violacee

…și sigur pentru că, în pânzele abstracte (un spațiu între figuativ și abstract) pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat, pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici, a muncit până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la “Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.” Și pentru că nu e cu nimic mai puțin decât Brâncuși, transfomând motivul arhetipal, folcloric, în artă pură.

Ion țuculescu, Fluturi în peisaj

Interior țărănesc cu scoarțe

Ochi călători

11111-Ion-Tuculescu-Marina-la-Mangalia300

Marină la Mangalia cu fluturi

Cutia cu fard

Peisaj 1

Iarna in padure

Ion Țuculescu - Fluturi

Câmp cu margarete

Compoziție cu păpuși

Stările câmpului

Totem albastru

GABI A CREAT UN VIDEOCLIP SUPERB, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ, DEDICAT ARTISTULUI ION ȚUCULESCU ȘI EXCEPȚIONALEI SALE OPERE PLASTICE. GABI MERITĂ LAUDELE ȘI APRECIERILE NOASTRE. MULȚUMIM!

”Citat: Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia – Italia, Paris si Le Havre – Franta, Copenhaga – Danemarca, Belgrad – fosta Iugoslavie; Oslo – Norvegia, Stockholm – Suedia, Bruxelles – Belgia, Varsovia – Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco – SUA) etc. Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi”. Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omenirii…”.Geo Bogza – Extrase din “Timpul inceputului”

Tags: abstract, ancestral, arhetipel, artă, arte plastice, artist, Brâncuși, CELLA, colorist, creaţie, creator, credințe, culoare, decorativ, dramatismul expresiei picturale, estetica, expozitie, geniu, interioare, Ion Țuculescu, lirism, magie, motiv folcloric, ochi, oniric, opera disctinctivă, păuni, pictor, pictor al invizibilului și al tainelor, pictura, piedestalul destinat geniilor, Prof. Gheorghe Arion, român, substanță, temperamentul exploziv, totem, van gogh

41 Comentarii

Feroneria Art Nouveau sau dantele abstracte din fier…”vegetal”!

09
Sep

Hector Guimard, feronerie Art Nouveau

(Un text scris de Mirela Pete)

Nu ne dăm seama întotdeauna de ce ne place un anume oraş, stradă, casă…oare privim anumite “detalii”, ajungem să vedem şi decorul care susţine , artistic, arhitectura?

De ce ne place Stilul 1900, fascinantul Art Nouveau (stilul 1900 e cunoscut ca Modern Style, Jugendstil, Liberty Style, etc, în funcţie de ţara în care s-a manifestat) şi de ce are trecere şi azi? Pentru că a reprezentat un spirit nou, antiacademist în creaţia artistică, înlăturând anumite canoane academiste devenite prea rigide şi inventând, cu originalitate şi diversitate , expresia atistică a unui moment nou. Pentru că este rafinat şi atrăgător, pentru că s-a manifestat plenar în modă, pictură, grafică, sculptură, dar mai ales în artele industriale şi aplicate, arhitectură, decoraţiuni, ceramică, etc. Pentru că Stilul 1900 a fost factorul decalnşator a ceea ce azi numim…DESIGN.

Victor Horta, Horta Museum Celling Brussels

Linii curbe deschise, dinamism, amintind de plantele pe cale de a îmboboci sau de a înflori: iată o carecaterisitică distinctivă a stilului artistic 1900, sau Art Nouveau. Uşor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, îmbinate cu linii geometrice, drepte, datorită şi curgerii fireşti şi a dinamismului acestora, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui leitmotiv muzical, acest stil aristic al începutului de secol XX cred că este ultima ” răbufnire” barocă, în tendinţele modernismului care se întrezărea în arte, sau se presimţea venind cu paşi alerţi. E început de Lume Nouă, de secol, de revoluţii industriale şi culturale, iar acest “ultim strigăt baroc” a însemnat mult în declanşarea a ceea ce avea să se numească “modernismul secolului XX”.

Hector Guimard-grilaj-de-poarta

Art Nouveau

se defineşte ca un stil plin de rafinament, posedând o gamă variată de simboluri în ansamblurile ornamentale. Feroneria pentru uşi şi ferestre, de o rară eleganţă, îmbină arta florală tipică Art Nouveau cu o geometrie liniară, sobră, desene ondulate şi liniare, volute şi drepte, predominând linia curbă şi expansivă, amintind mereu vegetalul din care a fost “extrasă”.

Ca o curiozitate, termenul de Art Nouveau a fost introdus în ţările de limbă engleză si limbă franceză pentru a desemna stilul care s-a dezvoltat în Europa şi Statele Unite între 1890 şi 1905. Siegfried Bing, comerciant de artă chineză şi japoneză veche, a dat magazinului său deschis în 1895 la Paris, numele de Art Nouveau, fiind un spaţiu dedicat artei europene contemporane. Astfel, magazinul lui Siegfried Bing a devenit un loc de întâlnire pentru artişti de toate naţionalităţile şi unul dintre simbolurile acestui nou stil internaţional.

(Voi vorbi despe KLIMT într-un articol viitor!!!)Acum, am promis Bellei şi nu numai ei, că voi aborda feroneria Art Nouveau, derulând o serie de capodopere ale motivelor vegetal-florale transpuse în balustrade, balcoane, ancadramente, porţi, ferestre, intrări de metrou, etc, lucrate în fier forjat, aparent grele, metalice, dar, în esenţă, atăt de dantelate şi aerisite!

Maeştrii feroneriei exploatează spaţiile arhitectonice cu un rafinament aparte, dând metalului un rol artistic greu de imaginat până atunci, creând dantele abstracte din metal, adevărate opere de artă, prin care transpar elementele de ahitectură.

Hector Guimard , francez de origine, a fost unul din marii arhitecţi, designeri şi decoratori de interioare ai mişcării Art Nouveau, exponent de seamă al acestui stil. Neavând un succes remarcabil în timpul vieţii, azi, marele artist Hector Guimard are nenumăraţi adepţi şi se poate spune ca admiraţia pentru frumuseţea, noutatea şi rafinamentul operei sale cunoaşte apogeul în ultimii 30-40 de ani, când opera sa a ajuns să fie apreciată la valoarea, onestitatea şi intensitatea cuvenită. Mari artişti au început sa reia teme din creaţia sa. Dând valoare unei porţi, uşi, ferestre, balustrade sau unei intrări de metrou, artistul feroneriei Art Nouveau, Hector Guimard, crează îmbobociri şi înfloriri metalice, subliniate de linii seci, geometrice, aerisind spaţii până atunci rigide şi cu simplul rol de a proteja, transformându-le în momente de reverie vegetală…. Un mare artist al unui mare moment artistic!

Hector Guimard, detaliu, intrare metrou, Paris

Hector Guimard, Un-des-escaliers-du-Palais-de-la-Découverte-(Paris)

Hector Guimard, balusradă interioară, (Paul Mezzara)

Hector Guimard, Paris, Rue Agar, fenetre

La-station-de-métro-du-Palais-Royal-(Hector-Guimard)

Hector Guimard, La-station-de-métro-du-Palais-Royal

Hector Guimard, Castel-Beranger

Hector Guimard, Metrou-Montmartre Paris

Victor Horta, grilaj poartă

Victor Horta este maestrul belgian al dantelăriilor vegetale, îmbinate cu geometrii liniare, din fier forjat! Dantelării aerisite, care susţin pereţi sau bolţi din sticlă, create de marele arhitect, decorator şi designer belgian care a reprezentat un important moment al curentului Art Nouveau. Horta a fost unul dintre cei mai importanţi si cunoscuţi arhitecti şi designeri Art Nouveau, stilul său inspirând numeroşi artişti din Europa. Formele organice ale stilului arhitectonic semnat Horta, stilul Art Nouveau din Belgia, au marcat începutul arhitecturii şi designului modern. Decoraţiunile inspirate din lumea vegetală şi curbele duble, cunoscute drept “linii belgiene”, au fost folosite cu precădere în interioare : ferestre cu geamuri colorate, lămpi şi decoraţiuni din fier forjat. Balustradele lui Horta sunt frumoase, expresive şi originale. Ele servesc ca puncte de reper şi inspiraţie în designul de interior modern.

Victor horta, Museum Brussels

Victor Horta, balustrada si scară intrioară

Victor Horta Museum

Victor Horta, Casa Van Eetvelde Bruxelles

(păstrând poporţiile, aş aminti că o bună parte din lucrarea mea de diplomă la Academia de Arte Vizuale a fost secţiunea Panou Decorativ, unde am folosit ca puncte de pornire şi motive de inspiraţie: natura, ramurile goale de copaci şi feroneria Art Nouveau. Voi scana odată pozele şi le voi expune, acum nu pot, nefiind digitale…dar, scanez şi postez, promit!).

Tags: arhitectura, art nouveau, artă, artistic, curbe, dantele din fier forjat, decorativ, designer, dinamism, fier forjat, Hector Guimard, liniar, modernism, motive geometrice, motive vegetale, stil, stilul 1900, Victor Horta

38 Comentarii

Eu, artista, în anii prolifici

11
Jul

Arta mea de atunci

Înainte de a posta o Galerie personală de tablouri, doresc să trec in revistă câte ceva mai expresiv din activitatea mea artistică, lucruri care s-au petrecut mai demult şi care sper să întărească o regulă (despre care nu sunt convinsă că există, de fapt!), cum că lucrul în programele de editare grafică pe calculator, un logo fain, un site web, un catalog de prezentare, o carte bine ilustrată sau chiar o carte proprie de poezii cu ilustraţii originale, se pot numi ARTĂ.

Dar să revin mai bine la arta artă: am avut câteva expoziţii personale, o grămadă de participări şi am, în colecţii particulare din străinătate şi din ţară, o sumă de creaţii artistice plastice, ca: pictură, grafică, artă decorativă.

Prima personală a fost în 1991, la Galeria de Artă din Cluj-Napoca, Str.Iuliu Maniu, unde am expus panouri decorative imprimate şi în tehnici combinate, metraje imprimate şi creaţie vestimentară din catifea cu piele. A fost un succes şi s-a vândut aproape tot, ceea ce tot success se cheamă. Critică extrem de favorabilă!

Au urmat participări la Bienala de Arte Decorative de la Bucureşti, la Salonul de Toamnă şi Primăvară din Cluj, la Baia-Mare şi din nou la Bucureşti, ani la rând!

În 1993 am expus, tot într-o personală, la sediul firmei Energetic Consulting, în sala de expoziţii (azi nu mai există, deoarece doamna care patrona acest mecenat nu a fost sprijinită, evident….cine s-o facă?) tot artă decorativă, şi astfel se explică de ce nu mai am eu decât două panouri decorative şi doar câţiva metri de material imprimat, ca să nu mai vorbesc de tapiserii, din care mai am doar una!!

A urmat, tot în 1994, o personală de pictură la Muzeul Donaţiilor din Cluj, reuşită şi aducătoare de pagini alese în presă.

În 1995 am avut zece participări la expoziţii, Saloane şi alte manifestări artistice locale sau din Bucureşti.

Următoarea personală a fost de grafică, în primăvara anului 1997, şi cred că a fost cea mai reuşită, eu fiind în primul rând grafician, mai mult decât pictor şi la acelaşi nivel ca şi decorator. Cadrul a fost excepţional: Villa Continental, aşa cum era atunci, superbă, un spaţiu generos şi minunat decorat, un public ales şi o grămadă de ziarişti care au recepţionat favorabil această expoziţie, în care eu am expus grafică având o tematică inspirată din arta gotică, iar soţul meu a expus sculptura mică, din metal montat pe lemn. Mai multe ziare au scris despre frumoasa expoziţie: Adevărul de Cluj,Echinox, Contrapunct, Revista Arta, altele. Succes e puţin spus, poate de aceea a fost şi ultima din ţară! Ironic…

Au urmat participări la expoziţii din străinătate, unde scopul a fost mai mult pragmatic, aşa că nu le mai menţionez. Si apoi nu am mai pictat, nu am mai facut grafică, nu am mai expus nimic…dar timpul nu e pierdut, am adunat mii de schiţe, lucrul pe calculator mi-a deschis noi perspective şi, alături de design şi pedagogia artei, văd clar cum se conturează o nouă eră in creaţia mea personală. Acum simt şi gândesc altfel şi datorită maternităţii, care e mult mai mult decât cariera şi chiar decât arta. Mai ales când văd talentul incontestabil al fiicei mele, pe care încă nu-l alterez cu lecţii şi sfaturi aiurea, menite să devieze creativitatea copiilor către un mod de expresie adult, meschin şi lispsit de expresivitate.

Am pictat şi am lucrat multă grafică din 2000 încoace, in ultimii ani suficient cât să încapă în două personale, dar schiţele făcute anul acesta mă fac să mă gândesc de două ori înainte de-a expune ceva nou. Poate le voi materializa pe ultimele, cred că spun mai mult despre mine şi ceea ce sunt eu acum ca artist!

Oricum ar fi…am convingerea că înţelegeţi de ce nu postez aici fotografii cu lucrări neexpuse încă. Îmi place să surprind critica şi publicul, pe mine şi….este, deocamdată, strict secret!