Din seria Poveştii parfumate dintre bloggeri, azi POVESTEA PARFUMATĂ A INIMII, temă propusă de Gabriela Elena.
Să-ţi povestesc ceva simplu, despre inima mea. Când simt parfumul lavandei, inima mea tresare a copilărie…Îmi amintesc de tata, dar şi de bunicul. Câmpuri mov-albăstrii mi se perindă prin faţa ochilor şi aroma sobră, dar plină de prospeţime revigorantă, inundă amintirile mele. Duminică dimineaţa…Înainte de micul dejun, simţeam aroma lavandei folosită de tata. Şi acum e în inima mea, e o amintire parfumată din cele mai profunde. Poţi să simţi parfumul inimii? Ce poate fi mai sublim decât amintirea celei mai frumoase perioade din viaţa unui om, care e copilăria?!