Azi, 12 Martie, azi…CELLA!

CELLA noastră, La mulți ani!

CELLA, sau leneș rău…mda. Dacă nu i-aș fi citit, savurat, răscitit și admirat ineditele texte, poeme, scriitura originală și a la CELLA (nimeni nu mai aranjează ca ea cuvintele în frază), sau imaginile, găsite numai ea știe unde, aș fi zis că da, e leneșă rea! Acum, că s-a lenevit, e clar că nu mai vrea. Sensibilitatea unei femei deosebite, care ne-a încântat zilnic cu poezii, amintindu-ni-le pe cele de demult, sau aducând poeți magnifici, sau poeți originali, găsiți și promovați cu drag anume pentru noi, o situează pe un piedestal pe care nu-i place să stea, dar eu acolo o văd și n-are rost să mă contrazică academicienii (apropo de ce-am citit azi la Gabriela, monumental articol)! Iubind arta, muzica bună, poezia, poezia și iar poezia, dar mai ales iubind oamenii, nu a uitat să-și reverse din preaplinul inimii asupra cățeilor Tano, Capi și super-motanului Snejinka, ariciului Scai și iepurașului (cum l-o fi chemând!). Și asupra năpăstuiților fără de casă și masă, pe care-i ajută, dar nu-i place să vorbească despre asta (așa cum nu ne place nouă, Peștilor, să ne lăudăm cu faptele bune pe care le facem, chiar dacă nu scriem niciodată despre asta…nu ne întrebați de ce!)

Într-o zi...va veni, dinspre iarnă, către tine o imensă zăpadă...și tu poate o să râzi, crezând că sunt fori.Și poate se vor transforma în flori! La multi ani fericii'i!

E-o primăvară fără avânturi

de Serghei Esenin

E-o primãvarã fãrã avânturi.
Pe țãrm nisipu-i galben stins.
Obrazul tãu pârlit de vânturi
Un puf de hrișcã parcã-a prins.

Pierduți în loboda cu ciucuri,
La vadul staniștii de boi,
Jurarãm printre-atâtea lucruri
Cã pe vecie vom fi doi.

Tãmâia beznei, seara joasã
Înșurubându-se pe foc.
Prin crâng te-am dus apoi spre casã
Și-am mai rãmas mult timp pe loc.

Nu mai puteam, ca-ntr-o somnie,
Nicicum privirea sã-mi desfac
De cãciulița brumãrie
Fãcându-mi semne din cerdac.

Simplu , direct, adevărat, normal. Anii aștia mulți pe care ți-i doresc eu, Enya și Xaba (cine vrea să ni se alăture, acum e momentul!) să fie cu fericire, să-ți aducă bucurii în suflet, casă, familie, meserie (știu că ești as în proefesiunea ta, care nu e dintre cele la îndemâna oricui!), să-ți aducă iubire, inspirație și gândul bun de-a ne mai încânta cu povești, zăvoare și samovare, pictori ruși sau de prin alte zări, Bach, pictură, lasă că știi tu mai bine! Să ne trăiești, fată frumoasă și inspirată!

Și pentru că ai norocul să te fi născut PRIMĂVARA…pentru tine:

Tags: CELLA, deosebit, La mulți ani, leneș rău, prietenă, zi de naștere

Galben crom, cadmiu, citron, persan, galben Napoli, ocru, galben de soare!

Am terminat Galbenul de soare, adică Soarele în ipostaze și contexte aurii, galbene, aurite, gălbui, galben crom, cadmiu, citron, persan, Napoli, ocru, galben-galben de galben. Pentru că am promis. Ieri, galbenul de la  dl. Vania era de mare inspirație. Acesta este articolul Galben al lui Ioan Usca – Vania! Prietena mea (a noastră!) CELLA m-a trimis la lucru, în loc să mă trimită să mă distrez, că așa-s prietenii! Și Aura la fel! M-am trimis și eu. Am impresia că, ceva mai învăluit, m-au trimis și alții în atelier. Coincidența cu Galbenul ăsta e teribilă. La  soarele ce va să strălucească mai cu foc, în curând,  munceam eu de ceva vreme. Am promis și picturi de-ale Enyei. Va fi un vernisaj online, cu ea fac totul ca la carte, deorece așa trebuie să se învețe, să facă lucrurile cum trebuie. Deocamdată,  o avanpremieră galbenă-aurie, la o nouă filă a Galeriei de artă online. Vor fi multe tablouri. Galben de soare! Să nu uit, Kandisky avea o vorbă despre galben:””Galbenul are o asemenea năzuință spre lumină încât nu poate să existe galben foarte închis. Putem spune deci că între alb și galben este o afinitate profundă, fizică.” Adevărul este că galbenul e culoarea tinereții, indiferent de vârstă….e culoarea vieții și a zeilor, a aurului și a soarelui, a luminii strălucitoare, a stelelor, e  culoare a strălucirii, vioaie și șturlubatică uneori. E o culoare care poate fi și comestibilă (pepeni, ananas), dar și luxoasă (raze de soare, aur).

Notă: watermark-ul nu va rămâne așa, m-am cam grăbit, voi crea unul mai potrivit, care va figura pe toate tablourile, ilustrațiile și pozele personale.

M-am gândit să pun o superbă lucrare de-a Enyei, o cunoașteți din expozițiile ei de pe blog, are câteva  galbenuri  perfecte și e foarte artistică. ENYA și Joc de vară! SUPERBĂ! Și ilustrează foarte bine tema Galben etc, are nuanțe foarte frumoase, e un talent minunea mea, doar știți!

Addenda.
Diana Alzner m-a rugat să descriu nuanțele culorilor, să fac puțină teorie a culorilor, ceea ce e un lucru inspirat și s-a gândit bine să-l propună. Voi vorbi doar despre nuanțele de galben descrise în acest articol, prin exemplificări. Voi continua cu toate culorile când voi avea material ilustrativ la îndemână. Până atunci, o filă despre galben:

Galbenul ocru este o culoare extrem de complexă și subtilă, cu multiple valențe. Se află între galben crom, verde și siena (terra siena este un pământ roșiatic- brun).

Galbenul de crom este galbenul puternic, închis, frecvent folosit în pictură. Aici, închis și deschis:

Galbenul de cadmiu este o sulfură de cadmiu, întrebuințată des în pictură, ca pigment, puternic, strălucitor, virat ușor înspre oranj. A nu se confunda cu oranjul, care e mult mai roșu.

Galbenul citron (seamănă cu galbenul de zinc) este folosit în pictură pentru deschiderea unor nuanțe de altă culoare, este un galben mai slab, deschis, arată ca o lămâie nu prea coaptă și e destul de transparent. E foarte potrivit lângă griuri, făcându-le să pară violeturi nobile.

Galbenul persan este o  raritate, este un galben auriu frumos, luminos, seamănă cu caisele coapte la soarele mediteranean și e superb! Se folosește în pictură, ca pigment. Seamănă cu Napoli, dar e mai stins, mai caisiu!

Galben de Napoli este o nuanță apropiată de oranj, dar situată la granița dintre ocru și oranj deschis, cu accente de roz pal. E un galben frumos, folosit în pictură în combinații cu alburi, sidefiuri, cu griuri perlate, e o culoare nobilă și destul de rară. Sunt trei nuanțe de galben Napoli. Aici este Napoli închis și deschis-sidefat.

Tags: artă, Aura, aurii, aurite, cadmiu, CELLA, citron, Enya, Enya Pete, Expoziție online, galben crom, galben-galben de galben, galbene, gălbui, Galerie de artă online, Joc de vară, Napoli, ocru, persan, tablou, Vania

Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor (pictori români III)

Ion Țuculescu - Autoportret cu frunză

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori,  apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori -  pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de istoria artei, domnul profesor Gheorghe Arion ( muțumiri și respect, Profesore!)  m-a felicitat, după ce am povestit cu ochii aproape închiși Păunii privilor și  Privirile culorilor...

Ion Țuculescu - Păunii privilor

…sau poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a  transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului picturii în sine…poate pentru că, Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, în război...dar nici să se întoarcă,  regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost!) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…

Ion Țuculescu - Privirile culorilor

…pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965)  să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și  ochilor orbi până atunci….când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa…

Ion Țuculescu - Vieți multiple

Privirile umbrei

…și poate  pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic,  teluric și totemic…și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresivitatea expresionismului, tot prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerulu…și poate pentru că, prin cromatica sa mai mult decât bogată, extrem de generoasă cu toate culorile,  convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători...și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci doar  transmite privitorului o anume încordare şi o o categorică pasiune a  elaborării, transformând  structurile materiei din realitatea palpabilă,  în veritabile  emisiuni de energie.

Măști ale divinității

Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de complementare, cald-reci sau aromonii de minore/majore, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav/înalt, cum a simțit în momentul divin al creației. Și nu numai de aceea, ci și pentru că…ancestralul, structurile arhetipale din  motivul folcloric, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea modelului cu fondul, într-un motiv în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…

Ion Țuculescu - Autoportret pe fond galben

Ion Țuculescu, Drama folclorică

Relații în oranj

…și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul  interior  și  dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, înseamnă o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri ,  de aureole și scoarțe, de unde te privesc galben, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj...

Ion Țuculescu - Figură violacee

…și sigur pentru că, în pânzele abstracte (un spațiu între figuativ și abstract) pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat, pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici, a muncit până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la “Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează  lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.” Și pentru că nu e cu nimic mai puțin decât Brâncuși, transfomând motivul arhetipal, folcloric, în artă pură.

Ion țuculescu, Fluturi în peisaj

Interior țărănesc cu scoarțe

Ochi călători

Marină la Mangalia cu fluturi

Cutia cu fard

Peisaj 1

Iarna in padure

Ion Țuculescu - Fluturi

Câmp cu margarete

Compoziție cu păpuși

Stările câmpului

Totem albastru

GABI A CREAT UN VIDEOCLIP SUPERB, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ, DEDICAT ARTISTULUI ION ȚUCULESCU ȘI EXCEPȚIONALEI SALE OPERE PLASTICE. GABI MERITĂ LAUDELE ȘI APRECIERILE NOASTRE. MULȚUMIM!

”Citat: Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia – Italia, Paris si Le Havre – Franta, Copenhaga – Danemarca, Belgrad – fosta Iugoslavie; Oslo – Norvegia, Stockholm – Suedia, Bruxelles – Belgia, Varsovia – Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco – SUA) etc. Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi”. Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omenirii…”.Geo Bogza – Extrase din “Timpul inceputului”

Tags: abstract, ancestral, arhetipel, artă, arte plastice, artist, Brâncuși, CELLA, colorist, creaţie, creator, credințe, culoare, decorativ, dramatismul expresiei picturale, estetica, expozitie, geniu, interioare, Ion Țuculescu, lirism, magie, motiv folcloric, ochi, oniric, opera disctinctivă, păuni, pictor, pictor al invizibilului și al tainelor, pictura, piedestalul destinat geniilor, Prof. Gheorghe Arion, român, substanță, temperamentul exploziv, totem, van gogh