Parfumul, o provocare ( partea I ). Despre parfum

(Un text de Mirela Pete)

O mică evă şi o...mireasmă

Cineva mă întreba ieri “de când am început-o cu parfumurile”, că treaba-i serioasă, nu-i moft de bombă sexi (he he) sau treabă de mode, cu sticlă, etichetă şi-atât. Noooo, ar fi prea simplu şi eu prea  fericită că n-am nici o neîmplinire şi uite ce bine m-am instalat în fotoliul domeniului vizual! Mai e şi “auditivul”! Iar…olfactivul e celălalt “domeniu” şi se pare că-mi dă târcoale o măreaţă sete de mărturisire, de m-am hotărât să scriu, în public, despre ceva precum…p a r f u m u l .

Când o treabă e serioasă pentru tine, nu-ţi dă pace şi te bântuie,  îţi ameninţă confortul spiritual, aşezat într-un dulce farniente, gen: am văzut-citit-învăţat-destul, e cazul să începi s-o iei în serios rău de tot (sau bine de tot, aşa e normal)!

Ce văd cei mulţi, puţini, experţi, artişti parfumeri, strâmbători-din-nas, cârcotaşi, admiratori, cunoscători, tipe şi tipi sexi, stilişti sau pur şi simplu oameni bine parfumaţi, în aceste arome, esenţe, stări de graţie edulcorate?

N-am de gând să dau azi o explicaţie proprie, nici de împrumut, lansez doar odiseea esenţelor care mereu amintesc de ceva, întotdeauna aduc ceva dintr-un trecut mai mult sau mai puţin cunoscut ţie….şi nu e imagine, nu e muzică, nu e vers….e cel mai anevoie să scrii sau să-ţi aminteşti de o chestie atât de abstractă. Şi uite că tocmai abstractul parfum aminteşte de un ceva clar, neclar, dar care vine din timpuri  cu siguranţă…TRĂITE, fără a specifica şi…CÂND.

Vă provoc şi pe ceilalţi care simţiţi, vedeţi, credeţi mai mult decât în ce-se-vede-cu-ochiul-liber, sau nu-se-vede, dar e o certudine (cum ar fi o planetă îndepărtată, dar a cărei existenţă e clar confirmată de astronomi) să explicăm împreună de ce toate aceste parfumuri ORIGINALE, atestate de specialişti ca fiind bune, mă refer exclusiv la cele mari, opere de artă ale artiştilor parfumieri, esenţe luxoase,  speciale, care ne amintesc întotdeauna de ceva , de un lucru care s-a petrecut cândva, în momentul inhalării aromei ştim deja că a fost ceva, cândva, cumva, dar…nu suntem capabili să localizăm decât rareori evenimentul sau  banala felie de existenţă, legate de un parfum. Şi de ce atât de benefic să facă parte din existenţa noastră, într-un mod discret, dar categoric.

Paul Valery spunea că “o femeie cu un parfum prost ales nu are viitor”. Coco Chanel merge, incisiv, mai departe, adăugând:”O femeie care NU se parfumează, nu are un viitor ca femeie”…

Pentru că secretul din culisele unor succese ce dăinuie de aproape un secol, ca parfumurile devenite mitice (Chanel-No 5, Chanel- No 19, Chanel – Coco,  Caron -Fleurs De Rocaille, Caron  – Nuit de Noelle, Dior- Diorissima, Lanvin-Arpège,    Yves Saint-Laurent -Paris, Opium, Lancome – O de Lancome, Guerlain -Samsara,  Nina Ricci – L’Air du Temps, etc etc etc….), ATINGE STAREA DE SPIRIT PE CARE UN PARFUM O IMPRIMĂ CA PE O CARTE DE VIZITĂ.

“Să construiesti dintr-un parfum un templu al amintirii”, spunea Paul Valery.

Parfumul, o posibilă amintire

Trecător şi invizibil … mirosul unui parfum, lăsând o puternică impresie, o anume amintire, care dăinuie dinaintea noastră: iată o posibilă definţie a parfumului.

Parfumul e o operă de artă uluitoare care poate trezi în omul sensibil sau în omul simplu, trăiri puternice, iubiri, visări, stări de spirit, entuziasm, reverie sau pasiune.

Credeti că sunt multe lucruri pe lume care pot face asemenea minuni?

Tags: arome, esenţe, femeie, invizibil, minuni, operă de artă, original, parfum, Parfumul, parfumuri, trecător