Posts Tagged ‘Aforisme’

Lucian Blaga, poetul

09
May

„Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.”(Pietre pentru templul meu).

9 Mai sau Lucian Blaga. Volume de versuri, Dramaturgie, Filosofie, Aforisme, Proza, Volume de eseuri şi studii filosofice, Traduceri.

”O singură rugăciune am: Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit de mine însumi!”

Lucian Blaga, personalitate a culturii române, filosof, poet, dramaturg, jurnalist, traducător şi diplomat român

„Avea în el un farmec ciudat. Întâi tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, nişte ochi demonici … […] Îşi concentra toată fiinţa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit; un introvertit, totuşi, care era foarte iubit, foarte simpatizat…” (Şerban Cioculescu). Un poet de talia lui Blaga n-o să mai fie în România până ce vei închide dumneata ochii, (Ioan Oprişan, Lucian Blaga printre contemporani, Dialoguri adnotate, Bucureşti, Editurile Saeculum şi Vestala, 1995).

Las versurile marelui poet să vorbească prin frumusețea, profunzimea și originalitatea lor.

LUCIAN BLAGA

M. Pete, detaliu tablou

Catrenele fetei frumoase

I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr’ de a-şi întoarce privirea după fecioarele
cetătii, mă-ntreb:
de ce-as fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-şi umple tiparele,
deşăvârsindu-se pe-o treaptă
unde poveştile aşteaptă.

IV
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.

V
O fată frumoasă e
a traiului cerişte,
cerul cerului,
podoabă inelului.

VI
Frumseţe din frumseţe te-ai ivit
întruchipată fără veste,
cum “într-o mie şi una de nopti”
povestea naşte din poveste.

VII
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna ţărna şi drumul.

VIII
O fată frumoasă e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.

X
Tu, fată frumoasă, vei rămânea
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.

Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziş-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades şi-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o şoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu şi da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea şi stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îşi ştie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile şi-abisul
şi cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o ţin,
căci frumseţea ei dispare
în frumseţile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
şi-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopţii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naşte.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paşte.

Dragostea ne-o ţină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

Dorul

Setos îti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amândouà cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stàm.
Si totusi tu-mi șoptesti : “Mi-asa de dor de tine !”
Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porți în inimă și cine esti ?
Mai cântà-mi înc-o datà dorul tău,
sà te ascult
si clipele sà-mi parà niste muguri plini,
din care înfloresc aievea – veșnicii.

Noapte de mai

Jos prin ierburi, printre lemne,
uhuit s-aude, semne.
Rar un foşnet, rar un murmur.
Sus e zodie de gemeni.
Toate cîntă pentru semeni.
Toate îşi răspund prin linişti.
Pitpalac îşi spune vrerea
pitpalacului din inişti.
Orice glas ascultă glas,
numai greierul prin ceas
stă de vorbă cu tăcerea.
Parcă n-are-n lume semeni,
doar în inişti cele linişti.

Risipei se dedă florarul

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-aceastà întîmplare simplă,
de-aceastà bancà unde stăm
tîmplà fierbinte lîngà tîmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedà Florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmà galbene troiene
alcàtuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gurà cînd vorbim,
si-n ochi, cînd nu gàsim cuvîntul.
Si nu stim ce pàreri de rău
ne tulburà, piezis, avîntul.

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-aceastà întîmplare simplă,
de-aceastà bancà unde stăm
tîmplà fierbinte lîngà tîmplă.

Visînd, întrezàrim prin doruri
latente-n pulberi aurii
pàduri ce ar putea să fie
si niciodatà nu vor fi.

Noapte de mai, M. Pete

Răsfoind aticolele zilei, aici găsiți lucruri interesante:

Tags: Aforisme, Dramaturgie, Filosofie, Ioan Oprişan, Lucian Blaga, poezii, Proza, Şerban Cioculescu, Traduceri., Volume de eseuri şi studii filosofice, Volume de versuri

69 Comentarii

Mirela Pete. Blog

Posts Tagged ‘Aforisme’

Lucian Blaga, poetul

LUCIAN BLAGA

Catrenele fetei frumoase

Dorul

Noapte de mai

Risipei se dedă florarul

Cautare

Eu pe Facebook

Cel mai Artistic Blog

Copyright Mirela Pete

Teme

Blogroll

Arhive

Meta

Tags

Posturi recente

Comentarii recente

Înscrie-te la feed