Fotografiile sunt făcute de Mirela si Enya Pete. Miau!

Enya şi Serafina. Felicitări!

FELICITĂM  toate pisicile participante!
Citiţi, vă rog, şi  articolul de pe blogul lui Octo Cat. Mulţumim, Iulia, mulţumim organizatorilor, miau mulţumim şi o felicităm pe Serafina, le felicităm pe prietenele pisici premiante I şi II, pe Betsy , cu care sperăm să ne împrietenim şi pe prietena Serafinei, eleganta  Natașa. Felicitări!

Xaba, ,Clipe de Cluj,CARMEN , Vania,Teo Negură,Zina, Alice, Androxa,Rokssana, CARMEN , Coolnewz,Coltucumuzica,  G1B2I3, Gabriela Elena, Luna Patrata,   Supravietuitor,, Nea Costache,  Gabryelle Helen, Theodora,  Zamfir, Aurora , CELLA,  -X-, SoriN  , tu1074  ,Lolita, Aurora, Gabi Cimpoca,Daurel,Călin,Max Peter.

.

Aici.  Pisicuţele pot cere bipezilor să le înscrie la concurs, postând un text şi câteva poze dulci!

Serafina, o iubire cu blăniţă, gheruţe şi tors

A spune că o pisică are stăpâni e ilar, nu doar fals. Pisica pune stăpânire pe inima ta, odată ce te-a găsit. Poţi fi prietenul ei pe viaţă, nu te va trăda, dar nici tu n-o vei face. Pentru că ea te găseşte. Dacă se întâmplă, totuşi, s-o cauţi tu, te va recunoaşte şi va veni, sau nu, după tine. Accept-o, dar nu o sili să te urmeze, pentru că ea ştie mai bine dacă şi când e cazul să vă împrieteniţi şi să facă parte din viaţa ta. Te simte şi ştie. N-o respinge dacă te urmează, n-o sili, dacă nu te recunoaşte! Are aerul că te întreabă:”unde-ai fost şi de ce m-ai lăsat să te aşteptat atât, sunt la capătul puterilor!”…Sau:”Du-te, nu eşti din neamul meu!”… După care te urmează, intrând adesea pe uşa din spate, ca imediat să-şi ocupe locul ei firesc, pe canapeaua sau fotoliul cel mai bun din casă. Şi în inima ta.
Serafina este, oficial,  pisica fiicei noastre, scumpa de Enya, fiind a tuturor celor din casă şi a nimănui. Enya mea şi-a dorit foarte mult o pisicuţă. Serafina e de aproape 5 ani în casa noastră, devenită casa ei, evident, pentru că ea ştie şi ne învaţă, la rându-i, care sunt cele mai confortabile locuri din apartament. Vara, Serafina găseşte locul cel mai aerat, umbrit şi răcoros, iar în timpul iernii, pe cel mai cald şi ferit de curent. Nu e o glumă, pisica descoperă, iar noi învăţăm.
Zilnic are loc câte o întâmplare nostimă, ca intratul în orice cutie, orice pungă sau orice dulap deschis! Dar nu putem uita comportamentul ei foarte pisicesc, exprimat în toată splendoarea lui odată cu primul nostru voiaj mai lung,  prin Europa. Am lăsat-o acasă cu mama, bunica Enyei dar şi a Serafinei, altfel pisica nu acceptă tovărăşie. Mare iubitoare de pisici, mama şi-a intrat uşor în rol. Dar Serafina nu prea…Nu pentru că n-ar fi fost iubită şi răsfăţată, ci pentru că noi, familia ei, am plecat departe de casă, lăsând-o aşa, singură-fără-noi şi fără să cerem aviz de plecare de la Domnia-Sa pisicească! Cu o săptămână  înaintea plecării, Serafina ştia deja. A intrat în toate valizele, s-a culcat acolo, ne-a împiedicat să le umplem şi a fost agitată, enervantă şi sâcâitoare. Pui scump! Enya voia să o luăm cu noi, i se părea firesc, dar nu se potrivea cu Riviera veneţiană o pisică ce fuge de soarele fierbinte! Ca să nu amintesc de celelalte inconveniente. A doua oară când am plecat în vacanţă, s-a îmbolnăvit cu o zi înainte plecării, trebuind dusă la veterinar. A urmat un tratament cu injecţii şi s-a făcut perfect sănătoasă, dar numai noi ştim prin ce-am trecut cteva zile, ştiind că trebuie dusă cu taxiul, iar mama neavând permis de conducere. A avut noroc cu taximetriştii iubitori de pisici.
La revenirea acasă ne-a întâmpinat cu un aer absent, rece, superior. Am pupat-o, ne-am repezit cu drag la ea, dar a preferat să-şi facă toaleta şi să adulmece doar bagajele, care miroseau a Adriatică…Ne-a aplicat şi câteva mici zgârieturi şi muşcături, ca s-o lăsăm în pace. Eram frânţi, aşa că ne-am culcat imediat după duş…Serafina a venit la mine mai întâi, era târziu… Nu dormeam, eram prea obosită şi mă durea capul de la aerul condiţionat din maşină. S-a apropiat de mine, s-a lipit cu drag de tămpla mea şi a început să toarcă. Durerea a dispărut ca prin farmec. Apoi am adormit amândouă. A doua zi   am găsit-o dormind în patul Enyei, lipită, topită în ea, întinse amândouă în dimineaţa caldă de iulie, cu soarele insinuându-se printre jaluzele, dar nepăsătoare şi abandonate somnului, aşa cum numai fiinţele tinere pot să fie. Odată trezite, şi-au luat micul dejun fericite: se regăsiseră.
Ce lecţie ne-a dat Serafina! Am lăsat-o singură, chiar dacă în grija unei bunici la fel de iubitoare ca noi. Dar fără noi. Ne-a pedepsit: odată îmbolnăvindu-se, apoi arătându-ne că şi ea ar putea să se înstrăineze, să nu ne mai vrea, fie şi pentru o zi. Iar când a avut ea probleme de sănătate (trecătoare, dar totuşi…),  mi-am apropiat şi eu obrazul de frumosul ei chip. Şi m-am simţit atât de primitivă că nu ştiam să torc…Ea ştie, iar torsul ei ne face bine.
Prietena şi modelul meu, PISICA! O iubire necondiţionată, un exemplu pozitiv, o minune pe care ne bucurăm s-o avem zilnic între noi.

Serafina la geam. Octombrie 2011.

Serafina intre valize..hm vrea si ea in vacanta.

Serafina vara

Soricelul Serafinei!

Serafina pe ganduri.

Lene mare!

Bucuria verilor unei pisici iubite, în cele două balcoane pline de flori. Privirea unei pisici cu ochi superbi. E o scumpă!

Azi, Serafina a împlinit 5 ani. La mulţi ani cu sănătate!   ”Mami, Serafina e adultă și aproape bătrânică, iubita de ea”, îmi strigă Enya, venind de la şcoală cu un şoricel de la Pet shop, pe care “micuţa Miorlau” (o poreclă de-a Serafinei) nici nu-l bagă în seamă! Am pupat cu toţii ”adulta”, convinşi fiind că, în ciuda celor 5  ani pisicești, Serafina arată ca o copiliță, păstrându-și frumusețea nealterată și netrădându-și absolut deloc vârsta. Domnișoara Serafina (e voia ei!), le invită pe toate pisicile blogosferei şi pe toţi iubitorii de pisici la party! Va fi joacă, pisicile se vor delecta cu toate felurile de delicatese destinate lor, vor fi lăsate să se joace cu biluțe pe gresie și nuci pe parchet, să-și ascută gheruțele pe covoare și   pe  fotolii, pot ieși la vânătoare pe balcon, dar fără imprudențe și sub stricta noastră supraveghere. În rest, fără indiscreții: dacă-i bal, bal să fie! Invitându-vă să citiți, din arhivă, câteva articole dedicate Enyei și pisicii sale, Serafina, respectiv Creștem împreună: Enya și Serafina și Azi, Serafina îi urăm Serafinei LA MULȚI ANI FERICIȚI, MULTĂ SĂNĂTATE, VIAȚĂ LUNGĂ SAU VIEȚI LUNGI (că are nouă!) și MULTE BUCURII ZILNICE, ÎMPĂRTĂȘITE CU NOI! Să nu uit: Enya a pregătit șoricei de pluș pentru sfâșiat și imagini cu acvarii, pe laptop, pentru delectarea micilor feline, ca în fiecare an! LA MULŢI ANI FERICIŢI!

Să înceapă dansul!
Prima melodie oferită de Enya:

Un nemaipomenit cadou de la Motănaşul Aurorei, care e cu gândul la Serafina!! La mulţi ani şi …lins pe bot, la vederea tortului roz bombon! Te pupăm pe botic, frumosule!

Pentru Serafina, de la motănaşul Aurorei!

Nataşa, Baghi Motanul, Pitica şi Mămica, Chiti, Griskulet, Snejinka Loc De Iubit, Kareltje & Betsie, Jazz, Lucky Motanul, Missouri, Xaba, Carmen,  Dexign, -X-, Aurora, Ana Usca, Napocel, Danielle Wolf, Caius, Daurel, Cella, Clipe de Cluj, Coolnewz, Gabi123, Ana unui alt Preludiu,   Gabriela Elena,Carmen Negoita, Gabi Cimpoca, Gabriela Savitsky, Georgiana, Ilarie, Cati Lupascu, Ioan Sorin Usca,  Melami, Tudor, Nea Costache, Gina, Rokssana, Teo Negura, Haicasepoate, Gabi RazaMeadeSoare, Vania, Zina Lecturi recenzate.

Iată cele patru povești parfumate dintre bloggeri, de până acum. Fiecare conține linkuri către celelalte, scrise de cei înlănțuiți în această frumoasă provocare, pe care o numim Poveste parfumată între bloggeri :

Poveste parfumată între bloggeri. Parfumul celei mai frumoase vacanțe

Poveste parfumată între bloggeri.Parfumul Cenușăresei

Poveste parfumată între bloggeri. En Avril, Un Soir

Poveste parfumată între bloggeri. Cautăm în primăvară

Cutiuța cu minuni

Cutiuța cu minuni…minunății…secrete aromate sau alte secrete prețios mirositoare, plăcute vederii, foșnitoare, unice. Cine nu a avut, nu are sau nu-și dorește o asemenea cutiuță? Eu n-aș putea trăi fără o cutiuță cu minuni și mi-ar plăcea să nu știu exact de conține sau să-i schimbe o zână bună mereu conținutul. Azi am o asemenea cutiuță. Înainte de a deveni obiect decorativ prețios, a fost o fascinație olfactivă adusă din Orientul apropiat, de o prietenă bună. Seducția nu începe întotdeauna cu dragoste, și mărturisesc că la început, Cutiuța mă atrăgea mai puțin decât alte obiecte primite în același pachet de forma unei cutii cilindrice, înalte, de culoarea perlei, legată cu panglică verde Veronese.  Desfăceam cu frenezie colonialele, cărțile, eșarfele, vederile, brățările, amuletele…Apoi am adulmecat-o, cu nasul meu făcut anume pentru asta. Și cu ochii, pentru că o vedeam superbă, simplă dar unică. Și o auzeam ca printr-un miracol și îi simțeam mireasma. De teamă că are să mă înșele, că poate am simțit aroma altui parfum din cadoul primit, am deschis-o doar seara târziu, singură, în camera mea. DA: avea o căptușeală interioară din mătase cerată, ușor aspră pentru a rezista, care luase forma eliptică a cutiuței misterioase. Se desfăcea cu o mică broșă, cu un ac fin , probabil din aur. Aceasta husă fină adăpostea un parfum solid, ca o alifie roz-beige, sau ca un miez , sau ca inima frumoasei cutiuțe.  Odată deschisă minunea, s-au răspândit aromele ca ieșite din minți, o simfonie de miresme captive, acum eliberate! M-au învăluit, au dansat cu mine, m-au îmbrățișat, m-au vrăjit, m-au răpit într-o lume de basm, lăsându-mă etern îndrăgăstită de parfum. Și s-au adăpostit din nou în lăcașul lor, devenit secretul meu acum,  lăsându-și bogatele și exoticele miresme în încăperea luminată de Lună. Simțeam trandafiri de iunie, amețitor de proaspeți și pasionali, dar și indrușaim, și o mare de clopoței englezești, dar și rășini orientale, sau condimente precum coriandrul și piperul roz, dar și cedru și santal. Restul era enigmă și așa a rămas. Nu cunosc numele parfumlui. Cutiuța mea e unicat, nu are blazon, firmă, inscripție. N-am văzut alta la fel. Uneori mă gândesc că e fără nume ,deoarece a fost creată special pentru mine de o celebritate, sau de o zână, cum spuneam, special pentru a-mi fi dăruită . Rețin aroma parfumului solid din inima cutiuței și aș vrea să îl găsesc din nou, cândva. Dacă nu, mă voi strădui să îl recompun din memorie. Datorită cutiuței cu minuni, îl am în minte și cred că aș putea să-l refac  din notele componente, ca pe un concert al primăverii! Cutia din marmură fin sculptată, cu o  lalea stilizată și un boboc de floare policrom , încrustate în sidef, a devenit una din iubirile mele. Când minunăția aromată s-a terminat, păstrând încă mirosul, s-a transformat în cutie de bijuterii. Un inel fin cu ametist, câteva pietre prețioase… Voi ați avut, aveți sau vă doriți o cutiuță cu minuni? Scrieți despre asta! Hai s-o și vedem, alături de Serafina, ca să nu credeți că exagerez.

Unde mai puteți citi Povestea parfumată dintre bloggeri (voi pune linkurile) :

Daniela

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/03/dosesc-un-sipet-cu-amintiri.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/pe-uriasul-nevazut-raboj.html

Gabi

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/03/26/cutiuta-cu-minuni-amintiri-din-vacantele-de-la-sighisoara/

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/cutia-cu-minuni.html

Cati

http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/27/sa-lupti-femeie-pentru-cutia-ta-cu-amintiri/

Ana

Cati,Melami, Carmen Negoiță,Gabi, Georgi, Gina, Carmen, Alex Mazilu, Caius,  Gabriela Elena, Gabriela Savitsky,  Nea Costache, Theodora, Vania, Veronicisme, Vis si realitate , Ana unui alt Preludiu, Gânditorul, A. Matei,   Daurel, se-cret Ioan Sorin Usca Vania,   Aurora , Loc de iubit, Zinna, tetris,  Teo Negură, Gabriela Ilieș.Scorpio, Bunătăți simple, Grișka, Baghi, Buimacii.