Grădina bitanică la sfârșit de august. Trandafir Summer song.Foto M. Pete

Trandafiri de august în Grădina botanică din Cluj

Vara e puternică, e maiestuoasă, are acea forță matură, complexă, calmă și caldă a adulților stăpâni pe sine, avuți, complecși, puternici! E răsfățată, ca să ne răsfețe cu lumină și strălucire, culoare și parfum, vacanță și lene.  Duală, poate fi numai joacă…lecturi…cireșe…pictură…zmeură…vacanțe…mare…plajă…cer senin….munte…pepeni…flori! După Veneția, Viena, Adriatica, Budapesta, am stat puțin la umbra parcurilor solitare, vechi, cam neîngrijite, dar ale mele, că-i Clujul meu! Nu mă desprind ușor de vară, așa că am petrecut o zi întreagă, cu Enya și Xaba,  în Grădina Botanică din urbea noastră. Vara e peste tot: în verdele închis, care e atât de puternic, încât mă îndoiesc că frumoasele nunațe ruginiu- roșietice ale lui septembrie  îl vor detrona curând. Poate va reuși octombrie, cu mari și uriașe eforturi! Albastrul unui cer de peruzea, tronând leneș peste botanica clujeană,  parcă dădea timpul înapoi…e iunie, e iulie? E chiar august, spre septembrie! Îmi amintesc de o frumoasă vară indiană, începuse anul II de facultate și era atât de cald, încât lucram, după model nud, cu ferestrele deschise! Asta spre sfârșitul lui octombrie. Grădina e ușor obosită, dar senină și plină de trandafiri! Am găsit randafiri Antonio Vivaldi, pe care liam fotografiat fiecare, alegând să vi-l dăruiesc vouă, celor care treceți zilnic pe-aici, pe cel fotografiat de Enya, care e o maestră!! Cam 50 de specii de trandafiri înfloresc în această perioadă aici, foarte multe dalii, floarea Gura-Leului, azalee, nuferi albi, o minunăție! Parfumul e cald și dulce, tandafirii verii târzii au cel mai regal parfum, puternic și îmbătător! Flori mici, albastre-mov, albe, roz  se ițesc de peste tot!  O grămadă de flori care, asemenea femeilor de la țară, se îmbracă în catifele groase și colorate, numite ”cârciumărese”, creează rondouri colorate și vesele. Ca și trandafirii, vor rezista până în noiembrie, cel puțin! Senina noastră zi caldă, calmă, veselă, plină și absolut superbă, pentru că florile sunt superbe, ne-a redat în suflet acea atmosferă estivală de care nouă, văraticilor, ne e cel mai dor acum, când septembrie (cu școala asta de azi, cu o mie de materii și o sută de cărți în ghiozdane!) stă la ușă,  gata să dea năvală cu cețuri și nopți lungi…Dar ce tot spun?!  Toamna e frumoasă. Și școala e frumoasă, o bună parte, păcat că-i enorm de încărcată… Dar încă e vară, cel puțin până în 22 septembrie e încă VARĂ, dragilor! Încă mai puteți merge la mare, la munte, peste tot. Vacanță minunată în continuare!

Trandafir Antonio Vivaldi! Foto de Enya Pete. E absolut divin, are o mireasmă!

Cred că e un Rose Mary! Foto M. Pete

Boboc! Foto Xaba Pete

Grădina botanică Cluj, august 2010, nufăr. Foto M.Pete

Sunt invitați la o plimbare de vară, printre flori: Ana, Aurora, Andi,  Belle,  CELLA, Vero, Daurel,   Cristian Dima, Flavius, Cati, Cristian Lisandru, Elisa, Gabi, Gabilutza, Ganditor de Hamangia, Geanina, Grișka, Gabi,Gabilutza, Lucky Motanul, Adele Onete, Oana, Orfiv,, Orianda, primadona25, -X-, se-cret, Silavaracald, Ioan Usca-Vania, Teo Negură,, Tetris,Theodora, Napocel, Vaca verde, Vic, Vania, Word of Solitaire.

Culoare și lumină. Veneția. Foto de Enya Pete

Veneția. Foto de Enya Pete

Mie îmi plac, monumentele, cetatea, clădirile vesele și colorate, sau pietrele vechi, care spun povești ciudate… cam tot ce ține de arhitectură, sculptură, pictură, sau teatrele, afișele pentru spectacole, de-astea! Măreția creată de om. Îmi plac și străzile înguste, la capătul cărora niciodată nu ești sigur ce minunăție te așteaptă în Veneția (dar și în Budapesta sau Viena).

San Marco, Veneția. Foto de Mirela Pete

Zmeu pe plajă. Adriatica.

Xaba manifestă o atracție pentru detalii deosebite, cum ar fi un interfon al unui palat vechi ,venețian, locuit de persoane particulare. Efectul e haios și estetica pe măsură! Xaba mai fotografiază felinarele, iar la Veneția a avut bucuria de a găsi felinare din sticlă colorată, de Murano, niște splendori!

Venezia. Interfon. foto de Csaba Pete.

Veneția, felinar de Murano. Foto de Xaba Pete.

Tuturor ne place să ne fotografiem unii pe altii, dar nu avem poze toți trei împreună, ni se pare nasol să … rugăm pe cineva, e o chestie pe care nu pot s-o fac și gata! Găsiți poze cu noi în cele trei posturi destinate Veneției,  Bibione-ului, Vienei și iar Veneției! Doar când suntem cu prietenii, mai facem și noi câte-o poză împreună! Sper ca aceste fotografii-altfel  să vă placă. Nu sunt banale, asta e o certă calitate a lor!  Voi hotărâți, sunteți publicul nostru, până la expoziția de pictură cu amintiri din vacanță, ca subiect. Cam peste vreo două săptămâni. Avem mult de muncit, mai avem și-o firmă de ținut în spate, dar munca asta ne pasionează (să dea D-zeu să fie tot așa! ) Așadar, fotografii…altfel, deocamdată!

Măști venețiene. Deja o pasiune si o colectie! Foto de Enya.

Marco Polo. Ristorante. (Xaba)

Adriatica. La Bibione! (Xaba)

Arrivederci, Bibione! Foto M. Pete.

Later edit: Ganditor de Hamangia, Strongvaleriana, a lanast o invitație imposibil de refuzat….în avanpremieră, valsul cu Andre Rieu! Citez:”In cazul in care..O sugestie pt la iarna. Concert Andre Rieu.
January
Saturday
01 Jan 2011
4:00PM
Köln
Deutschland (relativ aproape de Viena)
LANXESS arena. Andre Rieu și Valsul:

Poate pentru că Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care  mi-am  permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii ușor (mai mult, după părerea cunoscătorilor) deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna! Viena e locuită atât de  germani, cât și de mulți cehi, unguri, slovaci, sloveni, evrei,  chiar și italieni, dar și de imigranții veniți  din Europa de Est. Acest amalgam de culturi și oameni dă un plus de farmec unui oraș care risca să piardă mult din zâmbetul care l-a făcut celebru, odată cu destrămarea imperiului și pierderea teritoriilor, averilor, puterii…Aici, aristocrația este încă respectată și rolul său în dezvoltarea culturii vieneze este evident și recunoscut cu stimă de austrieci (și nu numai). Și poate pentru că Viena e luxoasă, alcătuită din palate care adăpostesc toate instituțiile publice, dar și palate de locuit pentru oamenii norocoși, înconjurate de grădini minunate, dar și muzee, care au fost celebrele palate ale împăraților austrieci. Poate că dacă nu cunoșteam Viena cu mult înainte de vara aceasta, n-aș fi observat-o atent, sub imperiul amintirilor și farmecului Veneției.  Am revăzut cu drag Viena și i-am arătat-o și Enyei mele,  cu aceeași iubire cu care i-am arătat trei dintre cele mai frumoase orașe din Europa și din lume, în vara aceasta. Xaba cunoștea Viena bine, amândoi știam Budapesta, doar Veneția era noutate. Ei bine, Veneția e un loc aparte, n-are rost să mai comentez  un tărâm de magie, care nu lasă pe nimeni indiferent!l Dar azi e Viena, și e o altă mare iubire!

Viena, popas de vacanță 2010.

Viena este una din capitalele culturale ale Europei,  cu un farmec și armonie  care te fac s-o îndrăgești fără rezerve. Lăudându-se cu o infrastructură de invidiat, orașul este curat, sigur și plin de atracții turistice. Dacă ai doar o zi la dispoziție, va trebui să alegi exact ceea ce ți-ar completa bucuria din suflet, minte, inimă  și de care să-ți amintești cu drag. Și nu e greu! Pentru multe secole, Viena a fost centrul muzicii clasice și al operei. Christoph Willibald Gluck, Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Johannes Brahms, Anton Bruckner și altii, au cântat și compus aici. Sublimul și marele drag mie Antonio Vivaldi a ales să plece pe tărâmuri veșnic muzicale și fără grij, tot aici.  Valsurile lui Johann Strauss-fiul și familia sa au răsunat prima oară pe malurii Dunării albastre, care străbate Viena! Oricât ai fi de obosit, pentru că Viena trebuie străbatută, ca și Veneția, la pas,  aici găsești  un muzeu arhitectonic în aer liber, clădirile vechi fiind foarte bine conservate. Capitală de imperiu secole întregi, Viena se poate mândri cu mai multe epoci de glorie, parcă niciodată complet apuse…Palatul Belvedere este categoric unul dintre cele mai frumoase ansambluri de arhitectură barocă.  Fastuoasele grădini baroce, încadrând  interioarele pictate de vestitul autor de „vedute”, Bernardo Belotto, zis Canaletto, cel care a dat și Veneției unele din cele mai frumoase picturi, cu peisajele-i citadine superbe, a lăsat aici picturi rivalizând atât cu cele venețiene, cât și cu cele ale Villei Farnese de la Tivoli, Boboli din Florenta, Villei Medici, realizate de Bramante sau Belvedere de la Vatican. Noi am ales să petrecem mai mult timp la  Palatul Schönbrunn, aflat la vest de centrul orașului. Palatul Schönbrunn, (Fântâna Frumoasă), denumit până în 1642 Katterburg, având 1441 de camere, este un monument de cultură și o oază de frumos!  Împăratul Maximilian al II-lea, împăratul Leopold , împărăteasa Sissi si împăratul Franz Josef, au trăit aici  toată viața, unii, sau doar o perioadă, alții.  Palatul Schönbrunn a fost recunoscut de UNESCO și se află pe lista Patrimoniului Cultural al Lumii. Cât despre Palatul Belvedere, construit în stil baroc de prinţul Eugen de Savoya, aici se află celebrele picturi ale lui Gustav Klimt, Sărutul şi Judith. Admirate mai demult, acum ne-am delectat cu exteriorul. Zăbovisem mult la Palatul Schönbrunn!

Viena-Schonbrunn si noi, 2010

Vă las cu fotografiile făcute de noi, acolo, într-o zi superbă de august,  când trandafirii  răspândeau arome de vis… Trăsurile aminteau de epocile de mare glorie imperială, artezienele împrospătau aerul, camerele luxoase te lăsau mut în fața acestui lux incredibil și al tablourilor și decorațiunilor de o rară frumusețe, iar muzica dragului și  mult-apropiatului mie,  Mozart,  răsuna discret în saloane și grădini, pe alocuri fiind auzite și valsuri vieneze. Aleile, de o curățenie ireproșabilă, grădinile, serele cu palmieri, orhidee și alte plante și flori exotie, chioșcurile, Grădina zoologică cu urși Panda (Gradina zoologică Schönbrunn este cea mai veche grădină zoologică  din lume și unica „menajerie baroc“ păstrată), bolțile de trandafiri, măreția și grandoarea copacilor umbroși, labirintul galant din gard viu înalt,  te fac să retrăiești acele clipe de extaz, ale unor vremuri când oamenii se delectau cu plimbări prin grădini impecabil întreținute, călăreau pe aleile pădurii cu copaci tunși în diferite forme, care încadrează palatul, întreținându-i aerul proaspăt, sau ascultau muzică la umbra chioșcurilor elegante, unde servitorii nu mai pridideau cu aducerea bunătăților vieneze! Pentru că trebuie să vă mărturisesc un lucru: o mare nedumerire am avut la intrarea în Sala mare de la parterul Palatului: monitoare uriașe, cocoțate peste tot,  îți arătau, pe lângă miile de turiști, majoritatea asiatici (și în Veneția am dat tot de asiatici!) tot felul de reclame colorate și luminoase !  Asiaticii, care dădeau năvală din autocare venite direct de pe aeroport, se înghesuiau la toalete (multe, dar devenite brusc neîncăpătoare) și  la magazinele aflatele cu duiumul la parterului palatului.  Se mai înghesuiau  la cele câteva mini-restaurante amenajate tot în spațiul parterului palatin, unde se servea mâncare de tip fast food…Automatele de cafea erau luate cu asalt, iar Coca Cola demonstra că niciun palat nu va detrona vreodată bulele gazoase și foarte dulci, care au cucerit lumea! (ei, am mai glumit, dar mi s-a părut puțin deplasat comerțul din palat, este și afară, sunt multe restaurante, cofetării și magazine în acest complex de palate și grădini, mare cât un oraș!). Am savurat Bucătăria vieneză în alt loc,  pe o terasă barocă, serviți cu strudel, linzer, cel mai bun croissant cu ciocolată și alte bunătăți! Poate că uneori comerțul n-ar trebui să umbrească fumusețea, dar e util și adevărul este că trebuia să avem de unde să luăm bilete pentru vizitarea interioarelor (atenție, costă între 10 și 19 Euro de persoană să vizitezi camerele pincipale, 1-3 Euro o carte poștală, 12 Euro un pliant, 12 euro câteva bomboane de ciocolată cu chipul frumoasei Sissi, 15 una cu  Mozart. Cu excepția biletelor pentru un tur de o jumătate de oră prin palat, mai bine vă abțineți, sunt în oraș suveniruri ceva mai ieftine, dar nu foarte!  Oricum, noi ne amintim și ne bucurăm doar de partea plină de farmec a Schönbrunn-ului, doar de fermecătoarea Vienă, pe care dorim să o revedem și iarna, de Crăciun și Anul Nou, dar și primăvara, poate de Paști, când vienezii își împodobesc orașul ca nimeni alții! Vienezii sunt oameni  cultivați, care duc o viață bună. Sunt invariabil atrași de oamenii cu  faimă și talent. Cu un nivel de trai ridicat în comparatie cu majoritatea europenilor, întotdeauna au manifestat admirație față de grația și stilul francezilor. Am auzit,  în limbajul cotidian folosit de vienezi, multe cuvinte împrumutate din franceză! După cum spuneam, astăzi  Palatul Schönbrunn din Viena se află în patrimoniul cultural mondial al UNESCO, datorită importanței sale istorice, imprejurimilor unice și decorațiunilor din interioarele splendide. Schönbrunn este una dintre cele mai populare atracții ale Vienei, primind in fiecare an aproape 1,3 milioane de turiști. Vara aceasta am fost și noi printre cei 1,3 milioane de turiști fericiți, care au îndrăgit Viena și Schönbrunn!

Sunt invitați la o plimbare prin Viena:

Andi Bob, Oameni pe tocuri

Animalutele

Atitudini

Aurora Georgescu

Belle de Jour

Supraviețuitor cu Urban Iulian:Proiect de lege pentru combaterea injuraturilor si calomniilor de pe internet

Blogul lui Adrian

Blue Cafe

Bunatati simple

Cati, care ne spune  Cum mi-am petrecut sarsitul zilei

CELLA

Chitidevis

Consiliul Național al Blogosferei

Ceva firesc?

Gina

Lisandru cu ale sale  Memorii

Daurel…Eu? Imi apãr sãrãcia…

Draw for joy

Dumitru Agachi

Elisa, Duminică frumoasă

Flavius Obeadă

Floris

Gabi…Jean-Baptiste Greuze (21 august 1725 – 4 martie 1805), pictor francez

Gabilutza

Gabriela Elena

Gabriela Savitsky

Ganditor de Hamangia, Tocitorii ..

Geanina Lisandru

Griska, cu o Invitaţie la film

Vania , dar să țină Gripa  la el!

Loc de iubit. TANO.

Lucia Verona

Lucky Motanul

Missouri

Napocel

Natașa

Nea Costache
Adele Onete

Oana…Dintr-o dată…

Orry, care își ia Rămas bun!

Paul G. Sandu

primadona25

Rezonanțe imposibile

se-cret…Am prins făptașul !

Simona, Sfaturile bunicii

Teo Negură cu Poveste de vis (1)

Tetris

Theodora și Stiri si declaratii absurde din Romania

Vic

Xaba de pe Gazonel

Missouri
Alioșa

….și cine mai vrea!

Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!

Riviera venețiană. Bibione și noi

După cum îmi aminteam, amintindu-le și celor care au avut  bucuria de a păși pe acest tărâm de magie și nesfârșită frumusețe, sau celor care acum vor să fie locuitori ”turistici” ai Veneției, La Serenissimei  Regina del Mare, inima, pulsul, centrul Veneției este Piaza di San Marco. Toate drumurile de pe  Il Ponte della Libertà duc spre San Marco. Dacă stai 7 zile la Veneția, pe șapte căi diferite vei ajunge în inima sa superbă. Dacă vii dinspre mare, de pe insula Murano, Torcello, Burano, Lido di Gesolo – cartierele insulare ale Veneției -,  o vei vedea surâzând, cu detașarea imperială a celor care se știu frumoși și puternici. Basilica San Marco strălucește, lustruită sub seninul de turcoază al Serenissimei, deși datează din sec IX ! Aici se află moaștele Sf. Patron și Ocrotitor al orașului, Evanghelistul Marcu, aduse din Alexandria pentru a celebra astfel independența Veneției, eliberată de Bizanț!  Veneția a cucerit Bizanțul, aducând de la Constantinopol patru cai și un leu înaripat.  De atunci, Leul Înaripat a devenit simbolul Veneției ( în icoane, Sf.Evanghelist Marcu este reprezentat cu un leu înaripat).  Leul amintește și de o monedă foarte puternică, ce oferea Veneției o putere economică mult superioară celorlalte state. Moneda era din aur, având un leu pe față, iar pe revers chipul Sf.Teodor.

Venezia-Leone-di-Venezia

Bijuteria arhitectonică a Pieței San Marco, alături de Basilica omonimă, este  Palazzo Ducale, (Palatul Dogilor), un incredibil monument, unic prin repartizarea spațiilor de elevație, având gotica dantelărie de piatră a colonadei la parter și la primul etaj, iar partea superioară fiind plină, aparent grea, în contrast cu spațiul de susținere, dar cu deschideri categoric gotice, pornind dintr-un mozaic bizantin, asemănător covoarelor zburătoare, ceea ce îi conferă un aer plutitor, părând brusc ușoară și liniștind pe toată lumea prin frumusețe și bogăție stilistică…și nu doar stilistică!. (detalii în primul articol dedicat vacanței noastre la Veneția).

San Marco, basilica in stil bizantin, paronata de ocrotitorul Veneției, Sf. Evanghelist Marcu.Emblematica pentru Piazza di San Marco. Eu si Enya pierzandu-ne in frumusetea interiorului decorat magnific!

Biblioteca Nazionale Marciana, dotată cu una dintre cele mai importante colecții de carte din Italia, din Europa și    din lume, adăpostește rare comori:  manuscrise, pergamente si documente oferite Serenissimei de însuși Petrarca, asta ca să amintesc doar o infimă  parte din bogăția de-acolo. Arhietctura îmbină frumusețea stilului cu estetica sculputurilor , întregind ansamblul dătător de vise dinspre mare, prin perfecțiune și farmec singular.

Biblioteca-Marciana

Depinzând de mare si de apă, Venetia a avut menirea de a deveni un mare port al Europei…depinzând de uscat, realizează o dualitatea care-i dă farmec și poezie…Dacă uscatul va ceda mării,  o nouă Atlantidă va să fie? Cum spuneam și în postarea anterioară, o nouă Atlantidă ar însemna sfârșitul lumii. Uneori am impresia că Veneția se poate raporta la existențe Terrei însăși. Dacă Veneția supraviețuiește, pământul mai are o șansă să nu devină doar o apă…Dar ești sigur că Atlantida a existat? De Veneția poți fi sigur că există, așa că dă-i o șansă și iubește acest Patrimoniu al Umănității, acest pământ binecuvântat de apele care i-au dat viață. Ocrotește-o, păzește-o, fii parte din ea!

Veneția și...atât!

A fost  o cale facilă spre Asia, o rută frumoasă către Africa. Și mai este. Universalitatea orașului,  aerul său cosmopolit, i-au făcut mereu pe venețieni ”mai europeni decât francezii, mai asiatici decât persanii, mai africani decât egiptenii” (citat).Se spune că venețienii nu au o certă naționalitate. Sunt un bun și un patromoniu al lumii întregi. Eu sunt venețiană. Așa m-am simțit acolo. În câteva secunde, devenisem venețiană….Și Enya se simțea așa, mai ales când un domn elegant, vârstnic, proprietarul unui magazin de rarități, i-a spus ”belissima” ! O belissima venețiană, certo!  Mai mult mister, mai mult farmec.

Venezia. Farmec.Vrajă. magie.

Carnevale di Venezia este o sărbătoare plină de fast, magie, dragoste și fantezie. A fost o manifestare a democrației acestui puternic oraș-stat, deoarece oricine avea dreptul să poarte mască și să fie deghizat, indiferent de rang sau poziție socială. Era o libertate fără seamăn în lume. Masca era fie protectoare (de pe mare nu se aduceau doar mătăsuri și bijuterii…), fie paravan pentru șoapte și promisiuni galante. Sau afaceri. Sau politică. Sau orice presupunea perdea, acoperire, secret de nepătruns. Eu asemăn masca venețiană cu gondola. Gondolele există în Veneția de prin anii 700.  Inițial, gondola era o banală barcă cu vâsle, dar  a fost modificată, ajungând una din emblemele Veneziei, unde există  420 gondolieri care transmit tainele meseriei din tată în fiu, iar formula pentru vopseaua neagră și lucioasă a gondolelor este strict secretă. O puteau folosi atât curtezanele, cât și doamnele măritate. Firește că domnii nu aveau nicidecum restricții.

Simulând carnevale veneziano, Enya mascată!

Magazin de măști, preferatul Enyei și-al meu.

Gondola e o barcă lungă, ușoară și elegantă,  special concepută pentru traversarea canalelor înguste, cotite, ajungând oriunde, cu abilitate și îndemânare. De la porțile unui impunător palat, până la cele mai secrete și ferite ușițe, nebănuite de trecători, dar știute de gondolieri. Care  mai și cântă, la cerere, doar pentru tine! În vremurile de glorie,  gondolele venețiene erau bogat ornamentate, aveau o cabină ferita de priviri și exprimau adesea o invitație..Peggy Guggenheim spunea că “Veneția nu este doar un oras al libertatii si al fanteziei. Este si un oras al bucuriei si al placerilor.  Este orasul perfect pentru cei indrăgostiti. Ce poate fi mai romantic decât o plimbare cu gondola pe îngustele ape ale Veneției, printre palate si cladiri ce au privit de-a lungul timpului sute de mii de îndrăgostiți?” (citat încheiat) Legenda spune că, de treci cu gondola pe sub Puntea Suspinelor și-atențiune!-  săruți persoana iubită, dragostea va învinge toate obstacolele și va fi eternă. Măi să fie! (episodul Gondolei este special pentru Cati).

Gondole fotografiate de mine. I le dăruiesc lui Cati!

La dolce vita venețiană este alcătuită din  frumusețea și ospitalitatea localnicilor, eleganța acestora, luxul, parfumurile (nu găsești venețieni neparfumați sau prost parfumați, încă de la Cassanova citire, care folosea Lotus, Patchouli (am primit și eu unul!) și Yasmin. Mai sunt vinurile excelente, îmbuteliate în adevărate opere de artă realizate în insula Murano,  sticle superbe, colorate și zvelte. Savurăm nectar de citrice, tot din sticle de Murano, dar și prăjituri și celebra ciocolată venețiană.  O “nebunie” de fructe de mare, calamari, scoici, preparate din pește, paste, lasagna și o multitudine de feluri de pizza ți se oferă la Caffe Florian, Ristorante San Marco, sau alte localuri din sutele existente, pentru toate gusturile și toate buzunarele. Cafeaua de aici, băută în cafenele cu iz de legendă, pe muzici sublime sau în terase umbrite, cu vedere la câte un palazzo sau o chiesa de mare artă, sublimează gustul celei mai bine preparate cafele din Europa…deocamdată!

Ristorante marco polo

San Marco, felinar de Murano, lângă Palazo Ducale

Lumină și culoare la Veneția.

Parte din luxul venețian este și Lido di Gesolo, celebra insula a celor cu adevărat bogați, nu doar înstăriți , unde sunt cazate starurile, divele sau cei care vin la Festivalul de Film de la Veneția. Sau bogații care vin așa, de pe alte meleaguri, pentru a fi cazați în ville celebre, palate, locuri unice și fermecător-misterioase. O viață care merită trăită. Despre grădinile de trandafiri și alte flori, care au făcut deliciul Enyei și al meu, pe lângă măștile din care am luat grămadă, despre biserici și teatre, cât și despre străduțele mai puțin celebre, dar cu atât mai atrăgătoare, pentru că nu știi niciodată ce te așteaptă la capătul lor, în alt episod venețian. Un vis scânteiază între ape, un oraș cu palate pictate, poduri și podețe mai minunate decât orice a creat natura, ne reamintesc că OMUL e cel mai puternic creator de frumos, inspirându-se, cert, din natură. O capolavoro…Venezia!

venetia villa almerico capra detta la rotonda di palladio(singura luata de pe net, din pozitia asta nu puteam sa o fotografiem, e superba)

Alții, despre Veneția…

Lordul Byron : ”…din valuri ea s-a ridicat, chemată din adânc de-o vrajă”.

”…Veneția, apa și lumina creează împreună magia. Printre zidurile de cărămida și marmură, sub cerul albastru, cea mai mare strălucire o au apele Veneției” , spune Gabriele D’Annunzio. Toate granițele dispar și lumea visului se contopește cu realitatea. ”

“Venetia are o frumusețe flatantă și suspectă în același timp. Acest oraș pe jumătate rupt din basme, pe jumătate o capcană turistică, este locul în care, pe vremuri, arta a înflorit gradat și voluptuos” , considera , pe bună dreptate, Thomas Mann.

Unii au citit Puntea Suspinelor, a lui Michel Zevaco. Sentimentalii visau acea Veneție romantică, și o călătorie pentru a descoperi pe viu farmecul unui oraș unic și fermecător, decadent, artistic , iubit, hulit și adorat, nou și vechi, renăscând mereu și mereu…

Veneția e un sentiment, o intensă trăire, o iubire, nostalgică sau romantică, o capodoperă  inspirată de lumina și apele lagunei. O mireasmă de briză,  o muzică rară, un subiect pentru producțiile cinematografice. Veneția, deocamdată!

Veneția noastră.

Pentru voi:

De citit în blogosferă:

Autoeducaţie

Oameni pe tocuri

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 64

Animalutele

Atitudini

Alioșa

MEDALIA DE ARGINT LA OLIMPIADA INTERNATIONALA DE BIOLOGIE – COREEA, 2010

Belle de Jour

Traian Vuia s-a nascut in 17 august 1872

Tarta de vara !

Cella/Cello

Chitidevis

Consiliul Național al Blogosferei

Am creioane colorate

Cristian Dima

PLAZA DE TORROS(Lisandru)

Caldura mare, monser! Dar ploua cu stele.

Daurel’s blog

design de brand si ID

Draw for joy

Stupefactie de termopane

Pe o margine de şpalt

Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis.Academia de Ştiinţe de la Paris catre Traian Vuia

Motor … actiune !

Invitaţie la film

Datini bulversate

Lucia Verona

Lucky Motanul

Natașa

Geanina Lisandru

Să lămurim treaba cu romanele poliţiste

Daca vrei …

se-cret

Silavaracald

Simona, Sfaturile bunicii

Orfiv

RĂCOARE !!!

primadona25

Rezonanțe imposibile

Tetris

Nu avem nevoie de atacuri teroriste, ne aruncam singuri in aer

Vaca foarte verde

Vic

Aşa să fie, oare ?!

(Un text scris de Mirela Pete. Fotografii de Enya, Xaba și Mirela Pete)

AICI Vedi Venezia, La Serenissima Regina del Mare! (prima parte a Jurnalului nostru de vacanță)

Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu  toalete, mese, etc).  Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut  europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A  doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare! 

Un oras european: BUDAPESTA. Si noi!

Amuțind, la intrarea în Italia (dovadă că tot cu mașina ai ce vedea, cu avionul vezi doar destinația), am căscat gura (la propriu) văzând  Alpii Italieni!  Nu cred că este om care să nu tresară atunci când trece pe lângă niște munți care acoperă cerul, atât sunt de înalți, de albi, de frumoși și de incredibili…La granița cu Austria se întrepătrund Alpii celor două țări, magnific și într-o firească înlănțuire. Mai străbatem pe autostradă o oră de munți care se terminau undeva deasupra norișorilor de puf…Un peisaj unic, impresionant! Trecem peste poduri  înalte, fascinați, încă, de munți…Dar Adriatica ne chema cu o voce de Sirenă blândă și bineintenționată. Cântecul ei catifelat nu poate fi confundat.

Bibione

Riviera Veneţiană este situată de-a lungul coastelor nordice ale Italiei, în regiunea Friuli-Venezia Giulia. Aici sunt staţiuni litorale cunoscute, apreciate ca destinaţii de vacanţă:  Veneţia, Udine, Trieste, Verona, Lignano, Bibione, Rimini, Riccione.  Regiunea Veneto se află în apropierea graniţelor cu Croaţia şi Slovenia, nu departe de Alpii Iulieni (Alpi Giulie). Centrul ei istoric este  Veneţia. În vecinătatea Rivierei sunt lacuri de o mare frumuseţe şi munţii Dolomiţi, cu peisaje unice. Noi am ales Bibione, pe țărmul Adriaticii și bine am făcut!  O mare turcoaz, cu plaje largi, imense, acoperite cu nisip auriu, extrem de fin, care nu se lipește și nu te enervează, fără stânci și pietre, cu cer senin și albastru-verzui adesea, cu păduri de pini , alei cu azalee și gardenii, străzi cochete cu hoteluri care rareori au mai mult de patru etaje, la parter fiind magazine, restaurante și cafenele fermecătoare! Noi făceam plajă pe Lido del Sole, în dreptul celebrului hotel Monte Carlo.

Adriatica si al sau Bibione. Acum si-al nostru!

Artezienele și parcurile din Bibione, liniștea, agitația de seară, civilizată  dar frenetică, pe lângă frumoasele și ademenitoarele ”Ristorante”, terase, magazine simple sau de lux, te îmbie la plimbări și reverie. Promenada de 6  km, situată lângă plaja de peste 8 km lungime și vreo 150 de m lățime (cea pentru pietoni fiind separată prin parcuri răcoroase și înverzite-înflorite, de cea destinată biciliștilor , aflați cu sutele, își aduc bicicletele cu mașina), e foarte circulată, mai ales seara. Eram singurii români din Bibione (n-am auzit și n-am văzut alții, poate erau, dar nici mașini RO n-am văzut altele), și totuși nu ne-am simțit deloc străini, oamenii sunt foarte ospitalieri, civilizați și știu să respecte turiștii. Majoritatea turiștilor erau nemți, olandezi, italieni și cehi. Iar apa mătăsoasă și dezmiedătoare, mai puțin sărată decât a Mări Negre, palmierii, copacii cu flori roz, ciclam sau albe, securitatea totală (puteai să lași totul pe plaja amenajată cu șezlonguri, paturi de plajă, umbrele și măsuțe, că nimeni nu se atingea de bunurile tale), toate astea și briza aromată, și soarele blând (nu au fost mai mult de 28 de grade C în aer și 27 grade C în apă), toate ne-au făcut să iubim Bibione! Bibione, te iubim!

Un loc frumos si drag, Bibione, la Marea Adriatica. Si noi! 2010

Farul din Bibione are un farmec aparte, ce rezidă din aleile cu pini aromați și rotunzi care duc într-acolo, sau drumul pe plaja cu scoici, vreo 3 km de plajă neamenajată, pe care se plimbă turiștii însoțiți de căței nostimi. Există și o plajă pentru posesorii de câini și pisici, amenajată perfect, pentru cei care vin cu animăluțele la mare! Residenza Valbella a fost casa noastră, cu piscinele în care Enya a înotat ca un peștișor și parcările suficiente și bine întreținute, cu parcurile parfumate și pline de flori luxuriante. Dar și drumul printre pini rotunzi și uriași, pe plaja plină de scoici superbe, florile mării, din care am adus cu noi o infimă parte din bogăția de acolo, totul ne-a  făcut să simțim din plin vacanța, să ne placă mult Adriatica, cu al său Bibione! Grecia nu a reușit să mă convingă suficient (ei, am văzut doar Corfu, dar marea noastră mi-a plăcut mai mult), Portugalia nici atât, pentru că era extrem de cald, în Franța nu am coborât mai jos de Carcassonne…Austria a reușit, datorită Vienei, dar nu are mare…Adriatica e marea mea preferată momentan și sper să mai am norocul unei vacanțe pe malurile ei binecuvântate. Și în apropiere de Veneția! Și va fi.

Nisip de aur la Bibione

Riviera Venețiană. Adriatica la Bibione!

Sunt invitați pe Riviera Venețiană :    Ana Usca, Ana,  Supraviețuitor, Animalutele , Atitudini,  Aurora Georgescu,   Belle de Jour,   Blue Cafe,   Bunatati simple, Elisa,   Chitidevis,   Consiliul Național al Blogosferei,   Corina, Cristian Dima, Lisandru, Cum va place,   Daurel’s blog, Cati Lupașcu,   Draw for joy, Elisa,CELLA, Gabi, Vania, se-cret, Teo Negură, World of Solitaire, Pisica’s Blog, Oana, Adela Onete, Orfiv, Lucky,  Simona, ,  Daurel, Grișka mustăți lungi, gheare lungi,   Gabriela Elena,   Gabilutza,   Geanina Lisandru,   Loc de iubit. TANO.,   Missouri,   Napocel,   Natașa,   Nea Costache, Orianda, Silavaracald, primadona25, Simona, Rezonanțe imposibile,   Tabăra Altfel Blog,   Tetris,  Vic, Gabilutza,  Theodora, și ceilalți!

Later edit: am schimbat pozele cu imagini montane, în favoarea unei imagini luate din avion, cu o panoramă a stațiunii, singura poză care nu e făcută de noi, dar mi s-a părut mai relevantă.

Și a urmat Veneția, Viena…și acasa noastră și amintirile și plinătatea inimii și reveria! Vacanță plăcută în continuare!

Later later edit:  Am primit trandafiri de la minunata CELLA, i-am luat pe toti! VARA e inca stapana, daca trandafirii au inflorit atat de splendid si le simt chiar mireasma….Ce culori, ce nuante, ce lumina raspandesc! Multumesc pentru aceste minunatii. Pup Snejinkut frumos, catei, arici, iepure si…trandafiri inmiresmati! O duminica de vis va dorim! CELLA. Dacă mai sunt trandafiri, fie și vlăguiți de căldură (aceștia sunt superbi!), înseamnă că vara va mai sta pe la noi. Dar nu caniculară, doar însorită! Mulțumim pentru trandafiri, am ales unul pentru azi:

Trandafiri de la CELLA

]]> http://mirelapete.dexign.ro/2010/08/pe-riviera-vene%c8%9biana-bibione-jurnal-de-vacan%c8%9ba-ii/feed/ 53 http://mirelapete.dexign.ro/2010/08/vedi-venezia-la-serenissima-regina-del-mare/ http://mirelapete.dexign.ro/2010/08/vedi-venezia-la-serenissima-regina-del-mare/#comments Fri, 13 Aug 2010 22:10:20 +0000 mirela http://mirelapete.dexign.ro/?p=9440

(Un text scris de Mirela Pete. Fotografii de Enya, Xaba și Mirela Pete)

Veneția și noi! August, 2010. Dedicată prietenilor și pisicilor-prietene ale blogosferei, cu mare drag!

In vara aceasta, Veneția a fost mea. A noastră. A mea, a Enyei, a lui Xaba. Niciodată nu am simțit mai acut gelozia, ca la vederea zecilor de mii de turiști (sunt milioane, anual) care o puteau iubi la fel de mult ca și mine…Declarată Patrimoniu al umanității, se cere, cu respect și pasiune, să fie iubită, prețuită, adorată, îngrijită, păstrată. Nu avem nevoie de o a doua Atlantidă, ar însemna sfârșitul lumii, cred… Nu mă chema acum în Grecia sau pe alte tărâmuri aride, uscate, tunisiene ori turcești, că n-ai șanse să mă convingi! Eu mă întorc doar la Veneția, deocamdată. Țărmurile Adriaticii, cu ape mătăsoase și nisip fin, de aur pur, nu se compară cu stâncile pleșuve ale prea-fierbinților ținuturi…Așa cum am pornit, acum trei săptămâni, către minunata Europă, via Budapesta, via Austria (Doamne, ce autostrăzi au ei, ungurii, austriecii și italienii!), dezmierdați de un sejur superb pe Riviera di Venezia (Veneto), la Bibione, splendida stațiune a unui vis împlinit, pe țărmul Adriaticii mele, de-acum încolo! Apoi… Veneția (mi-e greu să scriu despre Veneția…asta e dragostea! ) și înapoi, via Viena, către Cluj. Mă opresc, pentru că nu mi-a fost dor de casă deloc, dar deloc.  Niciodată nu mi-a fost mai greu să mă desprind de vacanță, de concediu…dar ce tot vorbesc? De un loc. De Venezia. De Veneția încă nu m-am desprins și mi-e teamă (sau mă bucur?) înfiorată și inspirată,  că am rămas acolo, că nici n-am plecat și că locul meu ar putea fi pentru un anotimp, un an, un timp, acolo. Venezia, la Serenissima Regina del Mare, Repubblica di Leone,  nu se poate povesti, nu se poate descrie, trebuie văzută, străbătută la pas, apoi pe vaporetto sau gondola, descoperită ca o femeie teribil de frumoasă, generoasă, cochetă, libertină și credincioasă doar iubirii (indiferent cât e de versatilă). Veneția trebuie adulmecată, miroase superb a briză marină, a bogăție, lux și artă, decadență și splendoare, nepăsare și simț mercantil, pasiune și romantism, poate și a vacanță, a lene, a măști fascinante, care dau savoarea grandiosului carnaval anual, a parfum scump, cumpărat pe Ponte di Rialto, dar și a imensă iubire și provocare. Veneția ”sună” la fel de bine precum arată și miroase: a Vivaldi, Verdi, Monteverdi, Corelli, sau a Puccini, pentru că aici spectacolele nocturne de operă fac deliciul spectatorilor!  Veneția e cel mai frumos loc din lume. Nu am scris ”oraș”, ci loc. Mai frumos decât Carcassonne. Și cu asta am spus tot. Adaug doar că am văzut suficient din Europa pentru a face o comparație. Mai puțin Sankt Petersburg, o altă Veneție, a nordului, nu-i așa? Păi vedeți!? Duală ca Peștii zodiacului, Veneția mea depinde de mare, dar și de pământul pe care stau la soare cele mai frumoase și eclectice clădiri pe care le poți vedea atât de aproape de tine, dar și una de cealaltă. Poduri grandioase, ca Rialto (Ponte di Rialto),  podețe romantice (Ponte del Paradiso), canale mari, Canal Grande, ruta principală a Veneției, canalette pentru plimbări cu gondola (o invitație, da da!), străzi largi sau extrem de înguste, palate care adăpostesc instituții sau sunt proprietăți private, biserici mici și basilici imense, teatre, magazine, restaurante (Marco Polo chiar merită, au niște preparate!), vile, hoteluri, piețe, piațete, cafenele, toate subordonate unui simț estetic greu de imaginat. Trebuie să cunoști stilurile artistice din arhitectură, pentru a face față eclectismului, alăturărilor ciudate, dar minunate, eleganței și opulenței, sau, dimpotrivă, simplității și rafinamentului. Firește că Veneția este cel mai mare port al Adriaticii, dar ajungi foarte ușor cu mașina pe autostradă, sau cu trenul. Are și aeroport, în caz că preferi avionul! Un oraș de 267.000 de locuitori cosmopoliți (fără cele câteva milioane de turiști anuali), dotat cu tot ce deține o supermetropolă.

Venezia, la Serenissima! Eu, Enya și Xaba, 2010.

Nimic nu e făcut întâmplător, iar exterioarele palatelor mari (Palazzo Ducale) sau ale vilelor de locuit, în parte muzee (în cea mai mare parte, cum e Villa Almerico Capra), ascund interioare demne de picturile venețienilor Tintoretto (picturile sale pot fi admirate în Basilica di San Marco și în alte biserici venețiene, romane, etc), Veronese (sau apogeul Școlii Venețiene de Pictură, cu verdele lui…), perfectul și longevivul venețian,  Tiziano (cu roșul lui…) sau enigmaticul Giorgione, cu compozițiile lui…  Obiecte din sticlă de Murano, (Murano fiind una din insulele Veneției, un cartier, de fapt), mobile luxoase cu tapițerii din piele de Murano (o marochinărie de care nici nu știam, dar ce genți, ce pantofi!), oglinzi, catifea și multă marmură răcoroasă, folosită drept paviment, scări exterioare și interioare, balcoane, decorațiuni sau sculpură magnifică. O curățenie greu de imaginat pentru noi, neobișnuiți cu strălucirea,  cu mirosul atât de frumos al artei,  luxului, calmului plin de voluptate ori cu iubirile romantice. Grădini luxuriante te întâmpină în apropierea villelor somptuoase (Almerico Capra, Foscari), grădini mici, parfumate și pline de farmec, apar subit după grilajele unor porți care lasă vederii bolți de trandafiri, peste alei împrejmuite cu gard viu. Și cum aș fi putut eu să captez magia și farmecul Veneției? Cine poate?! N-o mai las, am adus-o cu mine, sau am rămas acolo… De Venetia nu scapi usor. Eu nici nu vreau, adică nu vrem. Răsfățată cu o plimbare, două, trei…cu un colier de lapis și un parfum semnat Laura Biaggioti, pe numele său…Venezia (!), o port cu mine și acum. Nu-i pot spune povestea, e prea fascinantă și prea enigmatică. Veche de 15 secole, e o poveste arhaică, șoptită, a unui loc desăvârșit, despre Regina Adriaticii, La Serenissima, cu un trecut maiestuos și un viitor incert, dar cu o istorie pe care nu i-o poate contesta nimeni. Lumea va fi mult, mult mai săracă dacă…dar nu mă gândesc la asta acum, ci la splendoarea Veneției!

Veneția, august, 2010. Noi și Veneția...

Vizitând bella Venezia în cea mai frumoasă zi a verii, începând dis de dimineață și până spre apus, am ajuns ,șoptind sau strigând de bucurie, cu cei doi dragi ai mei, în sublimul centru al Serenissimei: Piazza San Marco, San Marco fiind  patronul protector al Veneției.  Basilica di San Marco e copleșitoare!  Nu în filme sau poze, ci așa cum e ea, acolo, în plin soare, sub seninul venețian, cu o imensă deschidere spre mare și spre celelalte insule venețiene!  Bijuteria arhitectonică Palazzo Ducale, (Palatul Dogilor), un incredibil monument, unic prin repartizarea spațiilor de elevație, având gotica dantelărie de piatră a colonadei la parter și la primul etaj, iar partea superioară fiind plină, aparent grea, în contrast cu spațiul de susținere, dar cu deschideri categoric gotice, pornind dintr-un mozaic bizantin, asemănător covoarelor zburătoare, ceea ce îi conferă un aer plutitor, părând brusc ușoară și liniștind pe toată lumea prin frumusețe și bogăție stilistică (și nu doar stilistică!). Decorațiunea palatului este impresionantă, având 36 de capitele în colonada inferioară, care cuprind sculpturi reprezentând animale, flori si   lunile anului, Judecata  lui Solomon, Noah, Adam si Eva cu Arhanghelul Gabriel etc. La intrarea în palat , o curte imensă ne-a întâmpinat cu Scala dei Giganti, statuile lui Neptun și Marte, iar în loja de la primul etaj, opulența, estetica decorației și frumusețea picturilor ne-au amuțit (îi dedic această descriere, în mod special, Aurorei Georgescu.

Palatul Dogilor, foto Mirela Pete (pentru Aurora în mod special!)

Caffe Florian, deschisă din 1720, are încă mobilierul  original! Aici răsună orchestra, interpretând operele celebrilor compozitori italieni, pânâ târziu, în noapte! Piața San Marco se destramă într-un labirint de străduțe înguste, în care ne-am lăsat  pierduți cu o bucurie unică, venețiană,  magică! În șapte zile de Veneția,poți ajunge pe tot atâtea căi deosebite către San Marco, centrul și inima Veneției! Dedcat amatorilor de vin bun!

Venezia la pas, Enya, Xaba și eu , bucurându-ne de frumusețea Serenissimei!

Nouă ne-au plăcut clădirile, balcoanele încărcate de flori multicolore, dar perfect asortate, canalele cu apă curată (în care am văzut pești mari!), podurile și podețele, dar și oamenii, care sunt boemi, frumoși, ospitalieri și curtenitori! Unii mi-au amintit de Cassanova, într-un mod absolut pozitiv, știind că seducătorul respecta și prețuia femeia și drepturile acesteia. Având un dezvoltat spirit comercial, vânzătorii sau patronii magazinelor, fie ele de măști, obiecte din sticlă de Murano, bijuterii, prăjituri, vinuri , ciocolată sau parfumuri de lux (pe Rialto am găsit un magazin de lux, cu parfumuri semnate Serge Lutens (erau și  parfumuri  Hermes, Chanel), cu prețuri mult mai accesibile decât la noi!   Modul în care te servesc, îți zâmbesc și îți mulțumesc că le-ai făcut onoarea de a cumpăra de la magazinul lor, e fermecător! Bellissimei mele Enya (așa i-a spus  un domn în vârstă, teribil de elegant și șarmant!), i-au zâmbit câteva frumoase vânzătoare, gata să-i ofere măștile cumpărate, la preț redus!(una așa a fost achiziționată!) 

Belissima Enya (eu doar citez), cu una din măștile din colecția ei personală!

Trebuie să vă spun că venețiencele (mă refer la unele care vând în magazinele de măști, obiecte de Murano, librării, parfumerii) sunt foarte frumos și destul de puternic fardate, având un machiaj perfect,  în care auriul , bejul, roșul Tiziano și negrul încondeiază ochii, buzele, sprâncenele, făcându-le tenul strălucitor și buzele sidefate, ca ale măștilor de carnaval, adică aproape perfecte! Am admirat magazinele Gucci, Armani, Bvlgari – cu cele două coliere și cercei cu diamante din vitrină, dar și Burberry, Chanel și Calvin Klein, de pe o străduță sublim de îngustă.  Am admirat tablourile tip colaj, din bucăți de sticlă colorată de Murano și am convingerea că aș iubi această tehnică și că aș face lucruri mărețe, frumose, apreciate. Data viitoare voi încerca să cumpăr de la sursă bucăți de sticlă prețioasă, tablourile fiind scumpe, dar extrem de decorative. Ne lăsăm purtați de străduțele pitorești.  Nu știm niciodată ce  găsim la capătul lor, unde ne poartă, ce minunății vom mai auzi, vedea, gusta, mirosi, cumpăra…Bella Veneția!

Antonio Vivaldi e il suo tempo. Concert în acea seară, Expoziție Vivaldi, instrumentele le care a cântat un geniu, partituri muzicale originale...magnific!(poza mai ales pentru CELLA)

Într-o frumoasă biserică, vizităm  o expoziție Antonio Vivaldi (sper că Cella apreciază!), care ne absoarbe complet…Instrumentele la care a cântat Vivaldi sunt acolo, le poți atinge cu privirea, ascultând muzica  răsunând armonios în atmosfera sublimă a bisericii San Maurizio. În seara aceea era un Concert de Muzică de cameră semnată Vivaldi, se vindeau bilete și eram distrusă că noi, la ora aceea, vom fi prin Austria…superbă Austrie, nu te supăra pe artistul din mine! Voi atașa poza, să vă fie și vouă dor de așa ceva!  Ne întoarcem către continent, pe același Ponte della Libertà,  pe care am pătruns în Paradis. Nu aveam cuvinte și nici pe cele de mai sus nu le numesc decât o searbădă înșiruire de amintiri…In fața unei minuni, de obicei tac. În fața marilor iubiri, tac. Atlantida a existat? Sigur? Veneția există, asta e o superbissimă certitudine. Încă. Încă există! Acum, acum vei dori să vezi Veneția? Eu da, încă odată și încă de câteva ori.

Pe Ponte Rialto, gasim un magain Serge Lutens si Hermes. Și Chanel!

Popas venețian: căutăm un restaurant, sunt sute! Și au și o cafea de milioane! Yummy yummy!

Enya și Xaba înainte de o masă bună și o atmosferă foarte veneziana!

Special pentru Gabi, și ceilalți cafegii! O cafenea muzicală, pian, viloncel, vioară, o minune de cafea! Bon apetito!

Invitați la o plimbare prin Veneția: Andi Bob, Ana Usca, Ana, Atitudini, Aurora Georgescu, Belle, al2lea, Supravietuitor, Bunătăți, Dumitru Agachi, Cati, Cella, Chiți, Corina, Cristian Dima, Lisandru, , Cumvăplace, Daurel, Diana, Draw, Elisa, Gabi, Gabilutza, Gabriela, Gabriela Elena, Strongvaleriana, , Geanina, Flavius Obeadă, Grișka, Vania, Keltghost, Flavius, Loc de iubit, Lucia Verona, Lucky Motanul, Missouri,, Madi, Napocel, Natașa, Nea Costache, Adele Onete, Iguana, Oana, Octav Pelin, Orfiv, Orianda, Pisicărie, Primadona, Rezonanțe imposibile, Se-cret, Silavaracald, Simona Ionescu, Simona, Teo Negură, Tetris, Theodora, Vic, World of Solitaire. Tabara Altfel.

Acesta este un serial, jurnalul vacanței mari! Azi, prima parte. Urmează Bibione, Budapesta și Viena. A, și încă vreo două Veneții!

Să înceapă distracția! După party-ul avut cu celegele, sâmbăta trecută, urmează să vină azi bunicii și nașii, ca împreună cu noi, ai casei, să te sărbătorim! La mulți ani!
Parcă ieri îți schimbam pemperșii…iar azi îți alegi singură cel mai trendy model de jeansi…CÂND s-au întâmplat toate? Dacă nu mi-ar fi uneori atât de somn (anii aceia, în care n-am dormit, se simt…) aș spune că a fost ieri și că așa, ca orice prințesă (sau Făt Frumos la feminin!) ai crescut într-o zi cât alții în 12 ani! Dar a trecut, așa cum și eu, pentru buni a ta, care e mama mea, am ajuns o adultă, trecută demult de prima tinerețe, care se încăpățânează să creadă (rareori ), că mai e încă un copil…Și uite că ai 12 ani, minunea mea. Mulți ani înainte și FERICIȚI să fie! Trandafirii Gloria Day sunt preferații tăi, pentru că au o culoare și un parfum unic, dar și pentru că înfloresc în preajma zilei tale de naștere! Sunt ai tăi, pentru tine:

Și de la tati, un alt buchet de trandafiri muzicali, însoțit de cele mai adevărate și bune urări de fericire:

Amintire de la aniversarea a 11 ani, cu colegii, la Party Club!

Cu pietenele, sărbătorind 12 ani, în avanpremieră. La mulți ani!

La multi ani, 12 ani! Happy Birthday to you! Maria, Diana, Iulia, mami, tati, buni și serafina, cântându-i La mulți ani Enyei!

Cel mai frumos dar de până acum este de la Gabi, pe care o iubim și mai postez odată videoclipul, deoarece este superb!

Invitați la tort și șampanie: Aurora, Adele, Acuarele’s Blog,  Ada Rus,  al2lea,  Alexmazilu,  Ana Usca,  anamariadeleanu,  Andi Bob,  Animalutele,  Atitudini,  Aurora Georgescu,  Belle de Jour, Blue Cafe, Blogul lui Adrian,  Bunatati simple,  Caius,  Cati Lupașcu,   CELLA,  Chitidevis,  Consiliul Național al Blogosferei,  Corina,  Cristian Lisandru,  Daurel’s blog,  Diana Alzner,  Draw for joy,  Dumitru Agachi,  Elisa, grădina mea de vis,  Flavius Obeadă,  Gabi, my heart to your heart,  Gabriela Elena,  Gabriela Savitsky,  Ganditor de Hamangia,  Geanina Lisandru,  Grișka mustăți lungi, gheare lungi, Vania, Incertitudini,  Ioan Usca – Vania,  iquest,  keltghost,  Loc de iubit. TANO.,  Lucky Motanul,  Missouri,  Natașa,  Nea Costache, Dima Cristian, Noapte Bună Copii,  Noaptea Iguanei,  Oana Stoica Mujea,  Octav Pelin,  Orianda,  Pisica’s Blog, primadona25,  Rezonanțe imposibile,  Silavaracald,  Simona Ionescu,  Simona, Sfaturile bunicii,  Theodora,  Vaca foarte verde,  Vic, 
World Of Solitaire

Vă  mulțumim atât eu, cât și Enya și Xaba pentru frumoasele, minunatele, însuflețitele și sincerele urări făcute  Enyei de ziua ei! Nu vă uităm, sunteți niște priteni minunați!

Darurile de la Cella și minunatele ei animăluțe:
(pe link vedeți la Loc de iubit și celelalte daruri primite!). Mii de mulțumiri!

Păpușă de la Cella, pentru Enya! Mulțumim!

Tort de la CELLA! Mulțumim!

Dar de la CELLA!

Pisica îi dedică Enyei un articol de ziua ei , AICI, și ne mândrim cu darurile oferite, pe care le împărtășim cu voi, dragi prieteni! Mulțumim, Piscilor!

Tort de la Pisica

Alt tort de la Pisica!

Marie cat cake (Pisica) Mulțumim!

De la Geanina, care împreună cu Crisian Lisandru au transmis urari superbe Enyei, am primit câteva versuri minunate. Enya le mulțumește, iar eu postez aici frumoasa poezie a Geaninei. Mulțumim!

Azi prinzi pe umeri dulce an,
Al doisprezecelea, distins şi diafan,
Îţi prind în glastra anului o roză,
Iar următorii ani pe pânză şi în proză.

World of Solitaire, care i-a dedicat Enyei un articol emoționant și …. irezistibil, acum ne-a bucurat  sufletele, mințile și INIMILE, cu o minunată poezie, dedicată Enyei, de ziua ei! Mulțumim!

Enyei, la 12 anisori!

Sublimă genuină,
Astăzi, e ziua ta
Iar ca felicitare,
Copleşit…, eu îţi ofer,
Admir de suflet, pentru talentu-ţi,
Primit , parcă…,direct din cer!
Şi, cum cred.., de-o fi să fie,
Posteritate, pentru o mie!

Că, Ani de viaţă,se înţelege,
Ţie, şi Creatoarei tale
Cel puţin o sută, de fiecare..

Aurora, stropii de suflet atât de dragi nouă, o mare poetă a blogosferei (și nu numai), îi oferă Enyei mele Un trandafir pentru Enya (pe frumosul ei blog) și o frumoasă poezie, pe care o postez aici, cu tot dragul! Mulțumim!

La mulţi ani, frumoasă, dulce fată!
Ai 12 ani, ce vârstă minunată!
E vârsta când lumea începe cu tine
Şi tot universul simţi că-ţi aparţine.

Să-ţi fie viaţa lină, ca zborul de condor
Şi visele frumoase ca cerul fără nor!
În cale-ţi cerul, stele să iţi cearnă
Şi trandafiri-n drum, petale să-ţi aştearnă.

Mereu să-ţi fie harul ocrotit de zei,
Şi-n drumul afirmării să straluceşti ca ei.
In curcubeu să-nmoi penelu-ţi măiestrit,
Culoare să aştearnă aşa cum ai dorit.

Fruntea, laurii mereu să ţi-o-ncunune
Şi-n lumea artelor să fii celebru nume,
Iar mama să-ţi fie-alături, să te ocrotească
Şi îngerii din ceruri de rele te ferească!

Gabi ne-a făcut o prefrumoasă surpriză, descoperită abia acum, dar apreciată și pentru care îi suntem recunoscători. Enya e mândră de daruri! AICI e articolul dedicat Enyei și aici sunt două dintre frumoasele daruri! Mulțumim!

Trandafir de la Gabi, pentru Enya! La mulți ani!

Ia uitați-vă ce-a faăcut Gabi pentru Enya, yummy! Mulțumim!

Un dar de la Lucky Motanul, pentru scumpa mea Enya:

Pentru Enya, toate florile din lume
cele înflorite şi încă neînflorite
bobocii de trandafir în care dorm şi visează
zeii cei buni ai devenirii!

Mulțumim, Lucky!

Enya , eu și Xaba vă mulțumim! Sunteți OAMENI, PRIETENI și POEȚI adevărați! Vă mulțumim celor care ați trecut pe la noi cu această superbă și fericită ocazie, ziua scumpei noastre Enya și vă dorim, la rându-ne, tot binele din lume!