Braț dârz al Mării Mediterane, vălurind albastru intens, uneori verzui, alteori argintat, viețuind de milenii între peninsula grecească și Anatolia, are o legătură de suflet cu Marea Neagră (prin Bosfor și Dardanele, via Marmara), așa că o simți de la început primitoare, caldă și catifelată. Aegea era o regină amazoană, care și-ar fi găsit sfârșitul în această superbă mare, dându-i numele. Așa spune legenda. O alta o contrazice, povestind că regele Egeu al Atenei s-a sinucis înecându-se în mare, după ce a crezut că fiul său, Tezeu, a murit. Numele grecesc al Mării Egee este Αἰγαῖον Πέλαγος, citit Aigaion Pelagos.

Odată cu primele semne de toamnă, ne adunăm și noi pe-acasă din prelungita vacanță de vară, din care o bună parte a fost petrecută pe țărmul Mării Egee, în Pieria, cea cunoscută în vechime datorită legendarului Munte Pierus, casa lui Orfeu și a Muzelor, dar și izvorul Pierian. Muntele Olimp, cel mai inalt din Grecia, tronul zeilor antici ai Greciei, se inalță în partea de sud a Pieriei. Pieria, zona din partea nordică a Muntelui Olimp, este numită “țara bogată” sau “țara de sub munte”. Statiunea Paralia – Olympic Beach și orașul Katerini alcătuiesc cel mai cosmopolit și mai luminos colț din Pieria, situat la numai 75 km sud de Salonic si 20 km de Muntele Olimp.

Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Salonic, sau Thessaloniki (Θεσσαλονίκη) , este al doilea oraș ca mărime din Grecia .și principalul oraș din regiunea greacă Macedonia, fiind al doilea oraș ca mărime din Grecia și cel mai mare din nord. Este un mare centru universitar. A fost numit după Thessalonica, soția lui Cassandru și sora lui Alexandru cel Mare, care a fondat orașul în 2300 î.e.n., fiind unul din cele mai vechi orașe din Europa.

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Din proaspăta noastră vacanță grecească, am ales (în mare grabă!), câteva fotografii personale de pe Riviera Olimpului, special pentru Reflexii!

Aici sunt câteva fotografii făcute în drum spre Pisa, străbătând Toscana, cu un peisaj de o rară frumusețe. Cum v-am mai povestit, pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Aici sunt dealuri line sau înalte, câmpuri curate și mănoase, drumeaguri romantice care duc către ferme harnice și idilice, dar poți vedea castele și case din piatră, cu terase și trepte înalte, pe coama câte unui deal brăzdat viță de vie, măslini, pini umbrelă, tuia înalți, leandrii înfloriți și culturi plicrome, care amintesc de picturile renascentiste. E splendid, dacă ajungeți acolo, îmi veți da dreptate.

Am pornit către Pisa, străbătând Toscana cea de o rară frumusețe, scăldându-ne privirile în cerul încă senin, dar care avea să se înnoreze treptat, lucru nu tocmai rău, dacă ne gândim că erau vreo 34 de grade, iar vânticelul aducător de ploaie venea la pachet cu binefăcătoarea răcoare. Pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Dar despre ele în alt articol. Am ajuns la Pisa după amiaza, plini de frumusețe și nebănuind că ”anecdoticul” turn este atât de splendid, văzut acolo, pe viu, în marea de iarbă verde, în câmpeneasca atmosferă care mie, uneia, mi-a amintit de Paști, lucru pe care i l-am spus și chelnerului care ne-a servit mai târziu o pizza cu fructe de mare, făcându-l să zâmbească și ne sugereze să revenim în aprilie, când liliacul și pomii înfloresc în Pisa, iarba înverzește și cerul e extrem de senin. Așa i-am promis și Florenței, iar asta înseamnă că Toscana ne rămâne pe listă fie pentru o viitoare primăvară, fie pentru o toamnă auriu-arămie.

La mulți ani ! Acum un an, exact în 14 Iulie, participam, emoționați și fericiți, la vernisajul expoziției omagiale deschisă la Palatul Belvedere din Viena, marcând 150 de ani de la nașterea celui mai îndrăgit și respectat pictor austriac, Gustav Klimt. Unul din pictorii preferați de mine și de Enya, Klimt este o figură emblelmatică pentru artă în general și pentru pictura Stilului 1900 în special, fiind nu doar genialul pictor la femeilor frumoase și al petalelor aurii, ci și un deschizător de drumuri în artele vizuale.

Continui Jurnalul de vacanță, schițat imediat după întoarcerea din concediul de azi vară și finalizat abia acum, cu Florența, inima Toscanei, într-una din cele mai romantice și seducătoare escapade pe care le poți face ca turist, dar și ca om, pur și simplu. Am simțit nevoia să pun punct și poate că ar trebui să mă opresc aici și să vă las cu fotografiile și căutările internautice către articolele care spun (aproape) totul despre Florența, Firenze în italiană, capitala celei mai frumoase regiuni din Italia, Toscana. Dar nu voi face asta atât timp cât, odată ajunși în Florența, ne-am dat seama că ceea ce citești, auzi de la alții, vezi la televizor, în fotografii, albume de artă, alte surse, e important, dar nu se poate compara cu experiența trăită pe viu. Am stat doar o zi și o noapte, iar asta mă obligă să revin în Firenze, poate într-o primăvară dulce, așa cum numai meleagurile toscanine pot oferi. Pentru că Florența este cea mai dorită destinație turistică din lume, după statisticile specialiștilor (”Orașul a fost nominalizat, potrivit unui studiu din 2007, ca cea mai dorită destinație turistică din lume ”). Și e firesc să te întrebi de ce, așa cum firesc este să-ți dai seama acolo, pe străzile încărcate de artă și istorie, de frumos și armonie, de senin și iubire, răspunsul.

Drumul până în San Marino, pornind din Rimini, e spectaculos și frumos pe tot parcursul său. Dintr-o dată se ivește Monte Titano și minunățiie de clădiri și turnuri, cetăți și castele, ce par desprinse din basme. Șoseaua șerpuitoare urcă muntele și lasă privirilor ziduri vechi și vile luxoase, turnuri și parcuri, dar și o panoramă incredibilă asupra orașului Rimini și către Marea Adriatică. E prea frumos să poată fi povestit, așa că vă ofer din fotografiile făcute la fața locului.

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.