Găzduiesc povestea parfumată scrisă de unul din membrii Clubului Poveștii Parfumate, care încă nu are blog. În schimb, are o impresionantă colecție de parfumuri originale, nu zeci, sute!  Îl găsiți  pe facebook, aici: Radu Florin
……………………………..
Parfumul unei persoane din trecut
-de Radu Florin-

Parfumurile originale din fotografie îi aparțin lui Radu Florin. Fotografia este originală, autor Radu Florin

În anii 1994-1995, parfumeria era încă în anii săi de glorie, marile case de parfumuri lansau un parfum la doi trei ani, nu ca acum, iar acestea nu erau accesibile pentru toată lumea ca în ziua de azi. Încă mai puteai găsi parfumuri create în anii 50-60-70, nu exista termenul ,,reformulate”. Acei ani m-au prins ca lucrător la barul facultății de limbi si literaturi străine, un loc cochet micuț, unde isi gaseau studentii refugiul în pauze în fata unui brifcor. Majoritatea studenților proveneau din familii bune sau  din cele îmbogătite dupa revoluție. Felicia nu făcea parte din cele două categorii. Era și este o fată deosebit de frumoasă, înaltă, subtire cu un ten  alb de porțelan. Era studentă la araba-engleza. Era genul de tipă inaccesibilă, cu nasul pe sus – în viziunea colegelor- asta și datorită faptului ca avea un prieten arab, student la arhitectură. Au trecut totuși 23 ani și Felicia este tot cu acel barbăt, sau, cum zic englezii: ,,don’t judge a book by its cover”. De multe ori asociez anumite mirosuri cu persoanele din jurul meu și prima persoana care îmi vine in minte cand miros Donna de la Trussardi și Roma de la Laura Biagiotti este Felicia. Doua esențe italiene care au ,,supraviețuit” valului de reformulări și discontinuități din zilele noastre și cu siguranță nu mai sunt la fel ca în anii 90. Donna de la Trussardi s-a născut in anii 90 cred ca în 1994,  un parfum opulent, ciprat, un amestec de aldehide, tuberoză, salvie, garoafa, pergamută, ambră, paciuli, iasomie mosc și altele, ambalat intr-o sticlă simplă, creata de Nicola Trussardi sub semnatura celebrului nas Jean Guchiard( Eden de la Cacharel. So Pretty de la Cartier, Asja de la Fendi). Creat pentru o femeie matură, de 40+ , dădea foarte bine pe ea, îi dadea un aer distins. Nu exista telefonie mobilă, facebook, internet, fragrantica, erau anii cand începusem sa descopăr aceasta lume minunată a parfumeriei, nu existau mall-uri ca acum, erau 2-3 magazine de parfumuri cunoscute, le știam pe de rost toate parfumurile nu îndrăzneam să visez sa am și eu măcar unul. Vremurile s-au schimbat, la fel si parfumurile. Nu stiu daca oficial s-a umblat la formula lui, dar Roma de la Laura Biagiotti îmi miroase la fel, miroase ,, a Felicia”. Roma, alături de Venezia, rămân totusi cele mai vândute parfumuri ale Laurei Biagiotti. Născut în 1988, mi-ar fi plăcut sa știu cine este creatorul acestei capodopere, dar din păcate nu am gasit nici o informatie, stiu doar ca cel care a creat aceasta sticlă minunată este Peter Schmidt. Cum miroase? Pai luăm baza de la Shalimar, bergamută, vanilie și civet, la care adaugam iasomie, grapefruit, zambilă, trandafir, crin, mentă, da, menta despre care perfumierii spun ca este foarte dificil de folosit în parfumerie. Un parfum unic, cum numai italienii se pricep sa facă.
(de Radu Florin, pentru Clubul Condeielor Parfumate)

8 Responses so far.

  1. avatar Mirela says:

    Cunosc toate parfumurile amintite de tine aici și pot spune că sunt excelente! 🙂
    Deja se găseau și la noi parfumuri, era după revoluție…Eu am avut o colegă care avea un prieten arab, student, dar asta pe vremea când și pâinea era pe cartelă. Avea niște parfumuri! De la ea primisem Jacomo Chicane, ca dar de ziua mea. Parfumurile acelea erau altfel, franțuzești dar și exotice, dosebite.
    Frumos ai descris-o pe Felicia, iar dacă și azi este cu acel domn, înseamnă că a meritat! 🙂

    • avatar florin radu says:

      Pacat ca casa Jacomo nu a mai scos nimic in ultimii ani si este posibil sa o fi cumparat-o un concern gen L’oreal, Coty etc.

  2. avatar vavaly says:

    uneori mi as dori sa am un asemenea simt olfactiv si asemenea memorie a parfumurilor si aromelor pentru a asocia oameni cu parfumurile lor si a le asocia personalitatea cu alegerile lor :). admiratie pentru poveste si pentru rememorarea precisa! drept spuneti, parca alta valoare aveau lucrurile atunci, tocmai pentru ca erau atat de rare. acum… totul se vrea imitat si rastalmacit si accesibil incat nu mai exista gust autentic pentru nimic. gandinu ma numai la acele parfumuri vandutela kilogram… mi se pare o insulta la adresa bunul gust un asemenea parfum.

    • avatar florin radu says:

      e simplu pur si simplu ti se tipareste in ADN 😉 e mult mai simplu pentru creier decat sa isi aminteasca fapte intamplari, eu personal asa cred

  3. avatar Diana says:

    In unele cazuri – nu prea multe – un val de parfum imi aminteste de cate o persoana, dar nu stiu, neaparat parfumul… E ceva de genul: “miroase ca X”, nu “miroase ca parfumul cutare”. 🙂
    Parfumurile imi plac de cand ma stiu, si am folosit, dar in “povestile lor” m-am avantat numai de cand am descoperit Club al condeielor parfumate”. 🙂
    Numai de bine!

  4. avatar Pandhoraa says:

    Esti un “nas” exceptional pentru ca iubesti cu ardoare (se simte) esenta a ceea ce inseamna parfumul, nu dor o combinatie de ingrediente ci vraja care face ca aceste ingrediente sa se transforme in ceva atat de sublim cum este un parfum adevarat
    si da, cred cu ardoare ca parfumul din amintirile noastre nu-si poate schimba nici compozitia nici puterea de seductie 🙂

  5. avatar florin radu says:

    Eeee sa nu exageram mi-as fi dorit sa stiu ce ingrediente are un parfum am ajuns pana acolo inca, mi-as fi dorit sa am capacitatile olfactive ale lui Jean-Baptiste Grenouille din filmul ParfumulPovestea unei crime 😉 parfum in sine este o poveste, e trist ca in zilele noastre tot ce apare nu are nimic in spate o poveste, un personaj, o poveste, o intamplare. De aceea imi plac parfumurile de legenda!

  6. Oh, da!! Am sesizat si eu ca multe dintre parfumurile de odinioara s-au pierdut in reformulari :(.
    Ce poveste draguta!! Ahh 95-96 :D. Cand au trecut :)?
    Cred ca daca ma straduiesc si inchid ochii inca pot vedea imagini din acel Bucuresti si cu oamenii acelor vremuri :).

Leave a Reply