12 Iulie 2018

 

Da, vacanța mare la mare, dar și la munte, sau mai bine zis în câteva mari și frumoase orașe europene.

Au fost Veneția, Lido di Jesolo, Austria (munte), Bratislava,  Viena și Budapesta.

(Fotografiile sunt făcute de Xaba, Enya şi Mirela Pete)

 

A cincea oară în Veneția! De Veneția încă nu m-am desprins, cred că nici n-am plecat de-acolo și că locul meu ar putea fi pentru un anotimp, un an, un timp, acolo. Venezia, la Serenissima Regina del Mare di Leone,  nu se poate povesti, nu se poate descrie, trebuie văzută, străbătută la pas, apoi pe vaporetto sau cu gondola, descoperită de unul singur. Veneția trebuie adulmecată, miroase superb a briză marină, a bogăție, lux și artă, decadență și splendoare, nepăsare, pasiune și romantism, poate și a vacanță, a lene, a măști fascinante, care dau savoarea grandiosului carnaval anual, a parfum scump și a imensă iubire și provocare. Veneția ”sună” la fel de bine precum arată și miroase: a Vivaldi, Verdi, Monteverdi, Corelli, sau a Puccini, pentru că aici spectacolele nocturne de operă fac deliciul spectatorilor.  Veneția e cel mai frumos loc din lume. Nu am scris ”oraș”, ci loc.  Adaug doar că am văzut suficient din Europa pentru a face o comparație. Veneția mea depinde de mare, dar și de pământul pe care stau la soare cele mai fascinante și eclectice clădiri pe care le poți vedea atât de aproape de tine, dar și una de cealaltă. Poduri grandioase, ca Rialto (Ponte di Rialto),  podețe romantice (Ponte del Paradiso), canale mari, Canal Grande, ruta principală a Veneției, canalette pentru plimbări cu gondola, străzi largi sau extrem de înguste, palate care adăpostesc instituții sau sunt proprietăți private, biserici mici și basilici imense, teatre, magazine, restaurante, vile, hoteluri, piețe, piațete, cafenele, toate subordonate unui simț estetic greu de imaginat. Trebuie să cunoști stilurile artistice din arhitectură, pentru a face față eclectismului, alăturărilor ciudate, dar minunate, eleganței și opulenței, sau, dimpotrivă, simplității și rafinamentului. Firește că Veneția este cel mai mare port al Adriaticii, dar ajungi foarte ușor și cu mașina pe autostradă, sau cu trenul. Are și aeroport modern, în caz că preferi avionul. Un oraș de 267.000 de locuitori cosmopoliți (fără cele câteva milioane de turiști anuali), dotat cu tot ce deține o supermetropolă.

Nimic nu e făcut întâmplător, iar exterioarele palatelor mari (Palazzo Ducale) sau ale vilelor de locuit, în parte muzee (în cea mai mare parte, cum e Villa Almerico Capra), ascund interioare demne de picturile venețienilor Tintoretto (picturile sale pot fi admirate în Basilica di San Marco și în alte biserici venețiene, romane, etc), Veronese (sau apogeul Școlii Venețiene de Pictură, cu verdele lui…), perfectul și longevivul venețian,  Tiziano (cu roșul lui…) sau enigmaticul Giorgione, cu compozițiile lui…  Obiecte din sticlă de Murano, (Murano fiind una din insulele Veneției, un cartier, de fapt), mobile luxoase cu tapițerii din piele de Murano (o marochinărie de care nici nu știam, dar ce genți, ce pantofi!), oglinzi, catifea și multă marmură răcoroasă, folosită drept paviment, scări exterioare și interioare, balcoane, decorațiuni sau sculpură magnifică. O curățenie greu de imaginat pentru noi, neobișnuiți cu strălucirea,  cu mirosul atât de frumos al artei,  luxului, calmului plin de voluptate ori cu iubirile romantice. Grădini luxuriante te întâmpină în apropierea villelor somptuoase (Almerico Capra, Foscari), grădini mici, parfumate și pline de farmec, apar subit după grilajele unor porți care lasă vederii bolți de trandafiri, peste alei împrejmuite cu gard viu. Și cum aș fi putut eu să captez magia și farmecul Veneției? Cine poate?! N-o mai las, am adus-o cu mine, sau am rămas acolo… De Venetia nu scapi usor. Eu nici nu vreau, adică nu vrem. Răsfățată cu o plimbare, două, trei…cu un colier de lapis și un parfum semnat Laura Biaggioti, pe numele său…Venezia (!), o port cu mine și acum. Nu-i pot spune povestea, e prea fascinantă și prea enigmatică. Veche de 15 secole, e o poveste arhaică, șoptită, a unui loc desăvârșit, despre Regina Adriaticii, La Serenissima, cu un trecut maiestuos și un viitor incert, dar cu o istorie pe care nu i-o poate contesta nimeni. Lumea va fi mult, mult mai săracă dacă…dar nu mă gândesc la asta acum, ci la splendoarea Veneției.

În Veneția, totul mi se pare frumos! Enya mea pe un podeț magnific, în Veneția

 

Vizitând bella Venezia a cincea oară, în cea mai frumoasă zi a verii, începând dis de dimineață și până spre apus, am ajuns șoptind sau strigând de bucurie, cu cei doi dragi ai mei, în sublimul centru al Serenissimei, venind de pe mare:  Piazza San Marco, San Marco fiind  patronul protector al Veneției.  Basilica di San Marco e copleșitoare.  Nu în filme sau poze, ci așa cum e ea, acolo, în plin soare, sub seninul venețian, cu o imensă deschidere spre mare și spre celelalte insule venețiene.  Bijuteria arhitectonică Palazzo Ducale, (Palatul Dogilor), un incredibil monument, unic prin repartizarea spațiilor de elevație, având gotica dantelărie de piatră a colonadei la parter și la primul etaj, iar partea superioară fiind plină, aparent grea, în contrast cu spațiul de susținere, dar cu deschideri categoric gotice, pornind dintr-un mozaic bizantin, asemănător covoarelor zburătoare, ceea ce îi conferă un aer plutitor, părând brusc ușoară și liniștind pe toată lumea prin frumusețe și bogăție stilistică (și nu doar stilistică!). Decorațiunea palatului este impresionantă, având 36 de capitele în colonada inferioară, care cuprind sculpturi reprezentând animale, flori si   lunile anului, Judecata  lui Solomon, Noah, Adam si Eva cu Arhanghelul Gabriel etc. La intrarea în palat , o curte imensă ne-a întâmpinat cu Scala dei Giganti, statuile lui Neptun și Marte, iar în loja de la primul etaj, opulența, estetica decorației și frumusețea picturilor ne-au amuțit.

Caffe Florian, deschisă din 1720, are încă mobilierul  original. Da, am savurat de fiecare dată câte o carfea bunî aici. Aici răsună orchestra, interpretând operele celebrilor compozitori italieni, pânâ târziu, în noapte! Piața San Marco se destramă într-un labirint de străduțe înguste, în care ne-am lăsat  pierduți cu o bucurie unică, venețiană,  magică! În șapte zile de Veneția,poți ajunge pe tot atâtea căi deosebite către San Marco, centrul și inima Veneției.

Nouă ne-au plăcut clădirile, balcoanele încărcate de flori multicolore, dar perfect asortate, canalele cu apă curată (în care am văzut pești mari), podurile și podețele,  oamenii, care sunt eleganti,  frumoși, ospitalieri și curtenitori! Unii mi-au amintit de Cassanova, într-un mod absolut pozitiv, știind că seducătorul respecta și prețuia femeia și drepturile acesteia. Având un dezvoltat spirit comercial, vânzătorii sau patronii magazinelor de măști, obiecte din sticlă de Murano, bijuterii, prăjituri, vinuri , ciocolată sau parfumuri de lux (pe Rialto am găsit un magazin de lux, cu parfumuri semnate Serge Lutens (erau și  parfumuri  Hermes, Chanel), cu prețuri mult mai accesibile decât la noi. Modul în care te servesc, îți zâmbesc și îți mulțumesc că le-ai făcut onoarea de a cumpăra de la magazinul lor, e fermecător.

Trebuie să vă spun că venețiencele (mă refer la unele care vând în magazinele de măști, obiecte de Murano, librării, parfumerii) sunt foarte frumos fardate, având un machiaj perfect, în care auriul, bejul, roșul Tiziano și negrul încondeiază ochii, buzele, sprâncenele, făcându-le tenul strălucitor ca al măștilor de carnaval. Am admirat tablourile tip colaj, din bucăți de sticlă colorată de Murano și am convingerea că aș iubi această tehnică și că aș face lucruri frumose, apreciate. Data viitoare voi încerca să cumpăr de la sursă bucăți de sticlă prețioasă, tablourile fiind scumpe, dar extrem de decorative. Ne lăsăm purtați de străduțele pitorești.  Nu știm niciodată ce  găsim la capătul lor, unde ne poartă, ce minunății vom mai auzi, vedea, gusta, mirosi, cumpăra…Bella Veneția!

Masti venetiene
Enya l-a incurcat un pic pe Marco, cel care voia sa-i arate o masca frumoasa, in sensul de frumoasa ca tine, o colombina, o misterioasa veneziana, etc. Are de-astea in colectie, si, oricum, Enya va prefera mereu stranietatea, misterul si un strop de grotesc, doar e graficiana!! Asa ca si-a completat colectia cu masca Medico della pesta . Medico della Pesta, cu ciocul lung, este una dintre cele mai bizare și ușor de recunoscut măști venețiene, deși nu a început ca masca de carnaval, la toate, ci ca o metodă de a preveni răspândirea bolii. Design-ul frapant provine din secolul al 17-lea de la medicul francez Charles de Lorme care a adoptat masca împreună cu alte măsuri de precauție sanitare in timp ce trata bolnavii de ciuma. Masca este de multe ori de culoare albă, ce are ochii rotunzi, cioc de pasare. Utilizarea sa ca o masca de carnaval este în întregime o convenție modernă, iar astăzi aceste măști sunt adesea folosite ca elemente decorative.
Bye, bye, Venezia, ne-am mai facut un prieten, bye, Marco! 

Antonio Vivaldi e il suo tempo. Concert în acea seară, Expoziție Vivaldi, instrumentele le care a cântat un geniu, partituri muzicale originale…magnific!

În Muzeul Vivaldi,  vizităm  o expoziție Antonio Vivaldi, care ne absoarbe complet…Instrumentele la care a cântat Vivaldi sunt acolo, le poți atinge cu privirea, ascultând muzica  răsunând armonios în atmosfera sublimă si aparte. În seara aceea era un Concert de Muzică de cameră, se vindeau bilete și eram acolo!  Voi atașa poza, să vă fie și vouă dor de așa ceva.  Ne întoarcem către continent, pe același Ponte della Libertà,  pe care am pătruns în Paradis. Nu aveam cuvinte și nici pe cele de mai sus nu le numesc decât o searbădă înșiruire de amintiri…In fața unei minuni, de obicei tac. În fața marilor iubiri, tac. Atlantida a existat? Sigur? Veneția există, asta e o superbissimă certitudine. Încă. Încă există! Acum, acum vei dori să vezi Veneția? Eu da, încă odată și încă de câteva ori.

Afisul concertului din seara urmatoare

Popas venețian: căutăm un restaurant, sunt sute! Și au și o cafea de milioane. 😉

O cafenea muzicală, pian, viloncel, vioară, o minune de cafea! Bon apetito!

Venzia, vei fi din nou a noastră!

Și-acum, hai să vedem unde am fost la mare!
Lido di Jesolo  is a seaside resort town in the Metropolitan City of VeniceItaly. With around six million visitors per year, Jesolo is one of the largest beach resorts in the country, and ranks 7th overall as a tourist destination. Its 15 kilometer long beaches, and vicinity to central Europe make it a favourite destination of many German, Austrian and French visitors.
Lido di Jesolo este una dintre cele mai renumite staţiuni din partea de nord a Mării Adriatice. În ultimii 50 de ani a fost continuu modificată ca o destinaţie de vacanţă, nucleul unicităţii sale fiind promenada de 15 kilometri, mărginită de o pădure de pini. Este o plajă marcată cu standardul de calitate Blue Flag – Steagul Albastru.
Lunga stradă care străbate întreaga staţiune, Via Andrea Bafile este populată cu gelaterii, sute de magazine de piele şi suveniruri, restaurante, cafenele şi roieşte de turişti de la primele ore ale dimineţii până târziu în noapte.

Hotelurile, vilele, bungalow-urile au  propriile lor fâşii de plajă, populate cu şezlonguri şi umbrele, piscine private şi locuri de relaxare. Distracţiile locale pot fi multiple: croaziere, plimbări cu bicicleta de 2-4 locuri, vizită la acvariu.  Iubitorii de golf, destul de mulţi în staţiune, se întâlnesc la Jesolo Golf, un club bine echipat, care dispune de toată infrastructura adecvată practicării acestui sport elegant.  Adriatica este caldă şi limpede, răsăriturile de soare pe faleză sunt de o frumusețe rară, iar lăsarea întunericului e albastru argintiu și minunat. Dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, se face o curățeni de necrezut,  nisipul redevine mătăsos şi o nouă zi de plajă poate începe.În Jesolo, poate fi vizitată “Biserica catolică a Sfintei inimi a lui Isus” , în care tronează altarul Sfîntului Anton, poate cel  mai venerat personaj al bisericii creştine vechi. În Jesolo poţi să mănânci sute de sortimente de înghețată și tot mai rămân cteva sute de probat. 😛

Frutti di mare! Great food, great services! Caracatita, midii, avocado, zucchini, vinete, somon, toate CROCANTE si fierbinti! 💗Aseara, se intelege!😚
#ristorantetempinilido #tempini #mirelaandenyapete#fruttidimare
 la Ristorante Tempini – Jesolo.

Frutti di mare! Great food, great services! Caracatita, midii, avocado, zucchini, vinete, somon, toate CROCANTE si fierbinti! 💗Aseara, se intelege!😚 #ristorantetempinilido #tempini #mirelapete#fruttidimare – la Ristorante Tempini – Jesolo.

Pe Adriatica. A circulat pe mare cu vaporetto, vaporul, barca cu motor!

Pe plaja

Enya la malul Adriaticii. Adriatica are ochi albaștri-verzui. E mătăsoasa, frumoasă și misterioasă. De aceea o iubim. :* – simţindu-se fericită cu Enya Pete.

Frutti di mare

Soare, 26-29 gr C, senin, biză, seri cu plimbare, o minunăție, să tot vii, să te tot bucuri!

Mereu există o ultimă zi la mare, o ultima zi pe plajă, așa că hai să ne luăm, ca-n copilărie, la revedere de la marea noastră. Pentru că marea noastră, de vreo 10 ani, este Mediterana, cu golful său Adriatic. A mai fost și Egeea. Iubim Adriatica pentru mătasea ei albastră cu irizări verzui, parfumată, curată și argintată. Liniștită dar muzicală, precum Vivaldi, pe care l-a inspirat pe țărmuri venețiene. Și-atunci ne facem o poză așa, mai chicioasă, seara, înainte de un restaurant scump, de-a porni spre alte orașe, munți, locuri, că vacanța nu e gata. Poate și Adriatica mai are de mângâiat glezne (ale noastre) anul acesta. Între timp am ajuns la Bratislava. 😉 

Noi trei! Mereu există o ultimă zi la mare, o ultima zi pe plajă, așa că hai să ne luăm, ca-n copilărie, la revedere de la marea noastră. Pentru că marea noastră, de vreo 10 ani, este Mediterana, cu golful său Adriatic. A mai fost și Egeea. Iubim Adriatica pentru mătasea ei albastră cu irizări verzui, parfumată, curată și argintată.

Burano, insula cu case colorate!

Burano, o nouă iubire!

Castelul Bratislava
Iată un castel superb din care am putut admira, simultan, priveliști de neegalat înspre trei țări: Slovacia, Austria și Ungaria. Și Dunărea albastră! :*
Castelul Bratislava este situat pe un deal stancos din muntii Carpatii Mici, in centrul capitalei slovace, cu vedere la Dunare. Acesta ofera de asemenea, o vedere excelenta asupra Bratislavei si asupra Austriei. Cladirea masiva are 4 turnuri asezate in colturi.
Castelul Bratislava este folosit pentru expozitii si functii de stat. La parterul sau se gaseste Trezoreria Slovaciei. Alte lucruri interesante din castel ar fi o colectie de descoperiri arheologice si o ramura a Muzeulului National Slovac care se ocupa de mobilierul istoric, arta moderna si istorie. Gradinile castelului reprezinta locatia ideala pentru o plimbare placuta, oferind privelisti foarte frumoase.
Din castel beneficiem de privelisti de neegalat, inspre trei tari: Austria, Ungaria si Slovacia. – cu Enya Pete şi Csaba Pete în Bratislava.
Nu poți părăsi grandiosul Castel Bratislava fără să savurezi, pe terasa restaurantului castelului – unde am prins o vreme de vis – preparatele culinare autohtone. Enya și cu mine am optat pentru paste de casă, un fel de cuș cuș, cu brânză fină, unt și șuncă prăjită, tot de casă. Csaba a fost mai dunărean, că tot a fotografiat fluviul de la înălțime, preferând un papricaș excelent de știucă, cu garnitură de paste de casă. Calde și bune, lângă clasica limonadă naturală, din citrice și mentă. 🙂


O vacanță de vis, despre care vă voi mai povesti!

Dragi prieteni, dragi cittori, am inchis comentariile deoarece, fiind in vacanta, nu voi putea raspunde prompt si nu doresc sa ramana neaprobate la timp sau cu raspuns intarziat. Vacanta placuta!

Categories: Enya Pete, Familia, Xaba Pete

Comments are closed.