Categoric, nu este amintire de cireașă pe lumea asta care să nu mă poarte-n vara cea mai vară, ivită dintr-un iunie cel mai iunie.  De-al copilăriei iunie.

Cireșe la urechi, adiind a vacanță, dați fuga spre mine! Luați-vă de mână cu diminețile fragede, lăsați-va agățate-n urechi –  cercei dulci ai copilăriei, ca să zâmbiți roșu, cu obraji însoriți.

Când spun cireșe, vara dă năvală peste mine, dar peste mine cea de ieri, atât de ușoară si fără griji, cum eram  în prag de vacanțe lungi, când nimeni nu era mai fericit decât imaginea-mi din oglindă, cu cireșe stacojii  la urechi.

Am gustat din toate cireșele lumii, dar mi le amintesc numai pe cele care m-au făcut sa fiu un pic cireașă și eu, sau poate cireș. Un cireș înflorit primăvara, plin de rod, vara.

Tainice gânduri-cireșe…e cea mai lungă zi a verii.

 

Cireșele din Iunie, pictură de Mirela Pete

Cireșele din Iunie, pictură de Mirela Pete

 

Categories: Arta mea

2 Responses so far.

  1. avatar Diana says:

    Amintiri din copilarie! 🙂 Frumos parfumul copilariei tale! Sa-l porti cu tine muuuulti-multi ani fericiti!
    Ce ne mai “bateam” pe ciresele care aveau trei codite unite, sa ni le facem cercei! 🙂
    Weekend frumos iti doresc, cu drag, sa ai! Pupici! <3

  2. Ce poftă de cireșe îmi e acum 🙂 și de o vară relaxantă.

Leave a Reply