Teatru în stomac” a fost tradus în germană şi participă la Târgul de carte din Leipzig. 
O să tot repet ,,Theater im Magen” pe drumuri şi o să dansez până o să mi se facă rău de fericire”, spunea azi Simona Poclid, pentru care mă bucur și pe care o felicit din toată inima.

”O recenzie încântătoare a cărții Teatru în stomac, de Mirela Pete, graphic-designer, ilustrator de carte, grafician, decorator, pictor, profesor de desen, povestitor al iubirii, parfum etern, model al eleganței, pe scurt, o minune: « ”Doamne, cum zbiară o arătare în mine. arătarea iubirii. perfidă și greoaie. câte din mine ia fără să ceară. și mă lasă gol la marginea șanțului. doar cu frunza pe mine”…Un motto pliat perfect pe o carte uimitoare. ”Un debut fulgurant ce nu trebuie ratat” (Claudiu T. Arieșan) este volumul ”Teatru în stomac” al foarte tinerei scriitoare Simona Poclid (lansat anul acesta la Bookfest, Editura Datagroup 2017).
Simona debutează curajos, original, uimitor și fascinant, cu o ”uluitoare mobilitate a limbajului poematic”, incantatoriu și devastator, amintind de jurnalele lui Kierkegaard. Nu poți lăsa cartea din mână odată ce ai început-o, poate pentru că e plină de viață prin moarte și iubire prin viață, cu o viziune amplă asupra lumii noastre, bântuită de frică ori curaj nebun, repetiție, angoasă, boală, speranță, fericire trăită, pierdută, regăsită, căutată, foame, dezgust, dumnezeu, cadavre, putreziciune, deznădejde, sărăcie, oase, tinerețe, oameni, femei, bătrânețe, nebunie, dragoste, plăcere, amintiri, viitor, suflet, neputință, curaj, dorință, senzații, miros, pipăit, simțuri, foame și iar viață… Toate acele părți din tine pe care le vei regăsi în carte cu uimire.”Spin! Spin! Mi-a fost dor de tine. Nu mi-ai mai căutat colțurile încă vii!”
Debutând cu un Exordiu, cartea e alcătuită din 22 de scene dintr-un ”soi de teatru pe care nu știu a-l scrie” (Poclid Simona) și uimește de la prima pagină până la ultimul cuvânt scris și chiar bănuit a fi nescris. Pentru că autoarea te pune pe gânduri cu ceea ce poate ar fi trebuit să se mai întâmple și se va petrece cândva. Să nu vă așteptați la o poveste clasică ori mai multe. Din vivacele carusel al personajelor, Bătrânul și Tânărul ni le povestesc pe celelalte. ”Bătrânul aleargă afară și cade în mâl. Strigă, înjură și se pierde în pădure. Tânărul e frumos și luminos, de parcă doar inima îl făcea urât.” Subiectul e menit să susțină limbajul devasatator, unic, inconfundabil. Limbajul poclidian. ”Dinții ca niște colți sclipesc în întuneric, iar scrâșnitul oaselor îmi strânge carnea”. Vă asigur că în urma lecturii acestor pagini obsedante, poți lua la întâmplare exemple, întreaga carte fiind un tezaur de expresii pline de conținut și stil autentic. ”De ce vor oamenii să înțeleagă mereu? Ce înseamnă să înțelegi?” Rândurile autoarei lasă să se întrezărească o cultură fără echivoc, experiența copilăriei și a adolescenței (deloc ușoare), lecturile bogate, alese cu grijă, ceea ce omenirea are mai prețios și demn de-a fi reținut. Pentru că Simonei nu-i e străină nici viața, nici literatura, arta, filozofia, mitologia, religia, muzica bună, teatrul, filmul…Nimic din ceea ce contează. ”Păsările vor zbura și ele fără să-și frângă aripile…”(…) …”să nu am visuri, căci acestea sunt cele care strâmtează spiritul și-i dau aripi de vreascuri (…)”. (exemplele sunt doar fragmente de fraze, preluate din carte).
Pe Simona am cunoscut-o când abia termina liceul. Cu bucurie, vă spun că scriitoarea afirmă că a debutat în Clubul Condeielor Parfumate, inițiat de mine acum aproape 7 ani și găzduit pe blogul meu la secțiunea omonimă. Poveștile ei te impresionau, te zăpăceau, fiind aiuritoare dar atrăgătoare, un vârtej amețitor, magic și straniu, metaforele uimind și intrigând, pentru că eternul copil Poclid era pe vremea aceea chiar un copil și poate că va rămâne veșnic o tânără-copil, indiferent de vârstele care o așteaptă. Poveștile scrise atunci prefigurau stilul purificat și superior la care avea să ajungă, ”Teatru în stomac” demonstrând-o din plin. ”Nu știu să fiu om. Mi-am dorit întotdeauna să fi fost Salcâm. Când scriu, cred că înfloresc…”
Eu n-am putut lăsa cartea din mână. Sunt curioasă dacă cei care veți avea bucuria să vă întâlniți pentru prima oară cu această amețitoare demonstrație de talent, curaj și îndrăzneală justificată, veți face la fel. Pentru a afla, vă recomand s-o citiți. ”
Comandă online:
www.librarie.net/p/297146/teatru-in-stomac

”Nimeni nu te opreşte să crezi ce vrei. Te poate forţa doar să nu spui ceea ce crezi. În minte nu îţi intră nimeni. Astfel, poţi, după pofta inimii dumitale, să crezi că viaţa şi însemnătatea ei stă în binele celorlalţi, de exemplu.”
Comandă online: www.librarie.net/p/297146/teatru-in-stomac
(Fragment, Scena 3, O zi de nebunie)

Iată ce spunea Simona la lansare: ”Au trecut trei ani de la primul rând scris în Teatru în stomac. Îmi amintesc atât de clar. Eram studentă, era sesiune şi, deşi trebuia să mă pregătesc pentru examene, goneam zorile la cinci dimineața scriind în sala de lectură a căminului. Era gol şi totul tăcea. Îmi mirosea a tei şi Salcâm înflorit pe oriunde mergeam. Aveam o rochie verde de dantelă, în care mă simțeam nemuritoare. Nu pentru că aveam ceva ales, ci pentru că simțeam că strada Sărăriei e a mea, că în casa cu iederă trăieşte Bătrânul şi că totul se va naşte şi va muri odată cu acest roman (poate nici nu este un roman). Cert este că, acum, ştiu că a fost cea mai mare izbândă a mea, că lutul a înflorit şi pietrele au râs, că toate crucile din satul meu erau odihnite. Adeseori când scriam, îmi aminteam crucea albastră, putredă, şezând pe o parte, a străbunicii mele. În Teatru în stomac, într-o anume scenă, Bătrânul cade în genunchi în mâl, cuprins de frică. Am ajuns să îl pun să facă asta, după ce Mama mi-a povestit cine era îngropat în cimitirul ,,nostru”. Eram copil şi fără să vreau/să ştiu, îmi plăceau crucile, florile, lumânările, pozele alb-negru. Moartea a fost mereu ceva care m-a subjugat. Poate pentru că nu îşi arată niciodată tot obrazul şi sclipeşte pe sub piele până o aprinde. Cineva m-a întrebat de ce nu încerc să scriu ceva ce s-ar putea vinde? Cine să cumpere nişte cruci dintr-o inimă de om?”
În continuare, Teatru în stomac poate fi luat acasă de aici: www.librarie.net/p/297146/teatru-in-stomac

Categories: Diverse

3 Responses so far.

  1. avatar Alexandrina says:

    Felicitări sincere, dragă Simona, mă bucur pentru reușita ta! Eu citesc doar ce scrii pe facebook și câte o poveste parfumată, dar voi citi și Teatru în stomac. E o carte grea, dar genială. Mă bucur că Mirela a avut și are încredere în tine.
    Succes și la mai mare!

  2. avatar Dana says:

    Felicitări, Simona dragă! Am dat târziu tare peste scrierile ei, iar primul ei articol, citit de mine, pentru povestea parfumată m-a pus pe gânduri serios, admirându-i stilul unic dn prima clipă. Ce să mai spun decât că îi urez mult succes în continuare şi că mă bucur mult pentru ea. Seară frumoasă, Mirela şi o săptămână cu spor şi bucurii! 😊

Leave a Reply