În această „poemă indiană”, cum îşi intitulează Hermann Hesse povestirea, putem urmări destinele a trei oameni aflaţi pe calea iniţierii: Siddhartha – fiul de brahman, Govinda – prietenul său din copilarie si Vasudeva, luntraşul de la marginea pădurii.

În timp ce Govinda are mereu nevoie de un maestru spiritual pe care sa il urmeze, de o învăţătură după care sa se ghideze, Siddhartha este un individualist ce pune sub semnul întrebării orice învăţătură şi învăţător şi îşi urmează mereu propria sa cale. Iar luntraşul Vasudeva este omul simplu şi cu inima curată ce nu cauta învăţături, maeştri spirituali, ci primeşte iluminarea prin iubirea si dedicarea pe care o are faţă de natură. “Maestrul spiritual” al lui Vasudeva este chiar râul peste care el îi trece pe oameni cu luntrea sa şi de la care el a învăţat arta de a asculta cu adevărat. Atât Siddhartha cât şi Vasudeva primesc în final iniţierea de la forţele naturii, dar drumurile lor sunt foarte diferite.

Siddhartha este un sincer căutător al adevarului, fiind gata să plătească orice preţ pentru a găsi iluminarea. La casa părintească, el a învăţat înţelepciunea comorilor brahmanismului de la tatăl său şi mai apoi i-a urmat pe şamanii ascetici, învaţând de la aceştia metodele de a-şi stapâni dorinţele trupului şi sufletului. Dar nici una dintre aceste căi spirituale nu i-a adus iluminarea mult-dorită şi în plus a observat că nici cei mai avansati pe aceste căi spirituale nu au ajuns să exprime OM – îndumnezeirea lumii – în fiinţa lor:

“Om este arcul, săgeata e sufletul,

 Brahman este ţinta săgeţii,

Iată unde trebuie să nimereşti fără abatere.”

”Putem spune că creând personajul Siddhartha, Hermann Hesse a creat un personaj mai desăvârşit decât însuşi Buddha. Siddhartha este precursorul omului modern aflat pe calea modernă a iniţierii. El a aflat că iluminarea nu poate veni de la învăţători, învăţături, de la lumea spirituală sau de la lumea materială, ci iluminarea înseamnă tocmai gasirea prin propriile puteri a unităţii între polarităţile existenţei. Drumul său este o luptă continuă în a încerca să împace aceste polarităţi între ele, învăţând că respingerea unui pol şi îmbrăţişarea totală a celuilalt nu îl poate conduce la iluminare. Siddhartha se iluminează atunci când priveşte râul, căci râul sugerează vizual această polaritate: el este în continuă mişcare şi totuşi rămâne pe loc, este acelaşi la izvorâre şi la revărsare, reprezintă unitatea ideală a polarităţilor. Răsplata lui Siddhartha pentru toţi anii săi de studiu este capacitatea de a înţelege intuitiv vocea râului, de a întelege profund mantra OM, care este tocmai unitatea polarităţilor. El se iluminează când acceptă cu toată fiinţa sa că totul este adevărat şi fals în acelaşi timp, că viaţa şi moartea sunt o unitate şi că ceea ce uneşte toate aceste polarităţi în sufletul omului este iubirea.” (Delia Soare)

…………………………………………………………………………

Nimic nu a fost, nimic nu va fi, totul este, totul constă din esenţă şi prezent.

A căuta înseamnă a avea un scop. A găsi însă înseamnă a fi liber, a rămâne deschis, a nu avea un scop.

Prin meditare profundă avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toată viaţa trecută, prezentă şi viitoare în simultaneitatea ei.

Căutând unitatea, el respinse diversitatea.

Şi dacă timpul nu e ceva real, înseamnă că şi distanţa ce pare a exista între lume şi veşnicie, între rău şi bine nu este decât o amăgire.

Un om sau o fiinţă nu este niciodată în întregime Sansara sau în întregime Nirvana, omul nu este niciodată în întregime sfânt sau în întregime păcătos.

Chiar dacă lucrurile ar fi doar aparente, sau nu, atunci înseamnă că şi eu sunt doar o aparenţă, deci, ele sunt în permanenţă la fel ca mine.

Nu este al meu dreptul de a judeca viaţa altui om. Trebuie să judec să aleg, să dispreţuiesc numai pentru mine. Doar pentru mine şi atât.

Contrariul oricărui adevăr este la fel de adevărat!

Piatra aceasta este o piatră, ea este şi animal, este şi Dumnezeu, este şi Buddha, iar eu o admir şi o iubesc nu pentru că, odată şi odată, ar putea să devină fie una, fie alta, ci pentru că ea este de multă vreme şi întotdeauna totul.

                                                                                                                                                             Hermann Hesse – Siddhartha

Înscrie-ți postarea în tabelul de la Zina. Scrie un comentariu cât de mic la postarea Zinei. Serialul are sloganul ”Click&Comment Monday”.

Categories: Citate favorite

16 Responses so far.

  1. avatar Zina says:

    Între toate citatele, cel mai aproape de sufletul și gândul meu este acesta: ”Nu este al meu dreptul de a judeca viața altui om. Trebuie să judec, să aleg, să disprețuiesc, numai pentru mine. Doar pentru mine și atât.”

    Înțelepciune atât de îndepărtată de omul zilelor noastre…

    Să ai o săptămână rodnică!

    • avatar Mirela says:

      Ar fi frumos ca oamenii să judece așa, să trăiască așa.
      Ar fi mai normal, în același timp.
      Deseori mă întreb de ce fug oamenii de fericire?! Pentru că judecându-i mereu pe alții, oamenii fug de propria lor fericire, trăiesc viața altora, fără să se și bucure de ea!
      O săptămână frumoasă! 🙂

  2. avatar Ella says:

    “Nu este al meu dreptul de a judeca viaţa altui om. Trebuie să judec să aleg, să dispreţuiesc numai pentru mine. Doar pentru mine şi atât.” Grozav citatul … cu alte cuvinte agata barfa în podul casei si pastreaz-o doar pentru tine pentru ca nimeni nu are ce învata din ea! Sau si mai simplu spus … vezi barna din ochiul tau înaintea paiului di ochiul altuia! YES! Am învatat ceva azi … sper sa o faca mai multa lume!
    Sa ai o primavera plina de bucurii … pupici! <3

    • avatar Mirela says:

      Așa este, dar cei care ar trebui să învețe asta nu prea sunt capabili, nici deschiși, având convingerea fermă că dețin adevărul aboslut și că sunt puri ca florile de câmp…ar fi bine ca oamenii să încerce măcar să înțeleagă că nu putem fi la fel și nici nu trebuie.
      Zilnic învățăm câte ceva, iar jocul acesta ne ajută odată în plus s-o facem! 🙂
      O primavera cu joc și voie bună, draga mea! 🙂

  3. avatar Xaba says:

    O carte pe care ar trebui sa o citeasca fiecare om, e teribila! (Y)

  4. avatar Suzana says:

    Oare cum poti in viata asta atat de ciudat complicata de noi si de altii, sa incerci sa pasesti pe calea “iluminarii”? Insasi intelegerea acestui cuvant este un drum in sine…
    A accepta sau mai degraba a crede ideea ca si adevarul si contrariul lui sunt la fel de adevarate, sau ca o piatra poate fi si Totul, presupune ceva total diferit de cunostintele noastre. Dar cred ca este drumul care cumva ne
    implineste golul si dorul de a sti…

    Multumesc de recomandare, draga Mirela.
    O saptamana excelenta sa ai! 🙂

    • avatar Mirela says:

      Cu mare drag, Hesse fiind unul din scriitorii mei preferați, iar Siddharta una din cărțile prferate.
      Da, să poți accepta, să încerci măcar să crezi că atât adevărul, cât și contrariul lui sunt, hai să spunem, valabile cel puțin, țin de o filozofie pe care puțini oameni o înțeleg. Să zicem că nu iubești ploaia, dar totuși o iubești. Depinde de vârstă, de moment, de starea ta de atunci.
      Azi nu iubesc ploaia. Ieri o adoram. Dar mâine și poimâine nu mai vreau să aud de ploaie. Eu cred cu tărie că poate fi adevărat. 🙂
      Mulțumesc Suzana, să ai o zi senină! 🙂

  5. avatar Daurel says:

    După ce am citit cele de mai sus, am reluat lectura unei cărti de H. Hesse – “Francisc de Assisi” (Ed.RAO, 2015). O abandonasem după primele vreo 50 de pagini, dar incă era ” pe noptieră”…
    Să ai bucurii !

    • avatar Mirela says:

      E o carte bună, Hesse descrie povestea vieții acestui sfânt intr-un stil anume ales de legenda transmisă din vremuri îndepartate până la noi, ”asa cum a descoperit-o printre altele in biografia medievala a lui Francisc scrisa de Toma de Celano si in cele mai recente relatari ale lui Henry Thode si Paul Sabatier”. Am citit-o, merită s-o reiei când ai timp. 😉
      Mulțumesc, numai zile frumoase îți doresc! 🙂

  6. avatar Diana says:

    Printul Siddhartha e considerat a fi intemeietorul buddhismului (s-ar fi nascut prin sec. 6 i.e.n.), nu e un personaj inventat de H.H.. Siddhartha Gautama devine Buddha (“cel care s-a trezit” sau “cel luminat”) cand ajunge la capatul calatoriei sale (initiatice). Acest fapt, insa, nu diminueaza deloc farmecul operei, profunzimea textului. H.H., prin superba lui opera, ofera occidentalilor ceva din intelepciunea orientala.

    Toate citatele pe care le-ai ales ajung (sau ar trebui sa ajunga) in profunzimea constiintei (sau constientei) 🙂 omului. Dar omul de azi e grabit; el stie ceva, vrea ceva… dar nu prea are timp sa aprofundeze si sa aplice in practica ceea ce stie, sa obtina (si sa afla) ceea ce vrea cu adevarat (in plan spiritual, si nu numai) 🙂

    Adevarat: niciun om nu e in intregime sfant sau in intregime pacatos – suntem, cum s-ar spune, “si inger si demon”. Din acest motiv ne mai scapa cate o “judecata”, cate o barfa…

    Cred ca voi cauta filmul “Siddhartha”! In ultimul timp atat de des a aparut numele sub ochii mei incat s-a nascut, asa, un fel de dor. 🙂

    Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata! Pupici! <3

    • avatar Mirela says:

      Diana, să știi că m-am gândit și la tine când am ales cartea aceasta! Firește că prințul Siddhartha nu-i un personaj inventat de Hesse, este însuși Buddha! dar ca ”personaj”, el ”este mai desăvârșit”, adică așa cum l-a desăvîrșit autorul.
      Dacă oamenii ar fi împărțiți în îngeri și demoni, ar fi o continuă luptă și n-ar mai rămâne nimeni, pentru că și îngerii, dar și demonii, își au căpeteniile lor. De aceea purtăm în noi câte ceva din fiecare, esențialul este să alegem cui îi permitem să se manisfeste și să dețină controlul.
      Îți doresc o săptămână cât mai bună! 🙂

  7. o carte deosebită – tema mi-a ridicat totdeauna probleme ! toate sunt prezentate atât de simple, clare… dar când stau singură ca să reflectez la cele citite, mă cuprinde o ameţeală…
    nu am citit cartea – ar fi o experienţă aparte ! mi-ar place !
    felicitări pentru alegerea acestei cărţi !

    • avatar Mirela says:

      Ți-ar plăcea mult cartea, stilul lui Hesse este superb, cartea te ține și e bună, se citește cu interes!
      O săptămână frumoasă, prietenă japoneză! 🙂

  8. avatar -X- says:

    ”Contrariul oricărui adevăr este la fel de adevărat.”
    … îl voi trece la citatul zilei 😉

Leave a Reply