De ce simt unii nevoia să scrie despre cei care NICIODATĂ nu le vor mai citi bietul blog/bloguri (nu că le-ar fi citit cu plăcere vreodată), niciodată nu-i vor mai căuta, niciodată nu le vor mai pomeni numele, pe care l-au șters din memoria afectivă și nici nu le vor mai acorda nicio importanță?!
De ce-și pierd vremea cu postări defăimătoare, împroșcări cu noroi și ”detalii în privat„  destinate celor avizi de bârfă și bălăcăreală?! Și de ce singura lor distracție e asta ieftină, tipică celor care se plâng mereu că nu au nici de unele, dar nu fac nimic să aibă, eventual cerșesc?! Pentru că nu muncesc? Poate! Țin ”n” bloguri și nu câștigă niciun trofeu SuperBlog sau altul asemenea, cum au reușit cei cu adevărat talentați! Nu pot ține piept nici măcar unei povești în lanț, cum a fost/este Duzina de cuvinte sau Povestea parfumată, Happy weekend sau WW!
Și încă ceva. Odată terminată relația, pune-i capăt, nu învârti rahatul, că pute! Dacă ai pus lacăt, respectă-ți decizia, fii om măcar câteva minute, nu bălăcări, din invidia aia care te macină, o persoană care te-a suportat din milă. Ai un strop de stimă de sine!
De ce sunt preocupați, obsedați, interesați obsesiv unii, de cei cu care au rupt-o definitiv? De ce-i preocupă mereu ceilalți și nu propria persoană? Să fie pentru că nu au ocupație și îi macină invidia?! E singura explicație inteligentă, ori mie doar alea îmi plac.
Dacă n-am putut să consider ”literatură” niște postări de pe blogul tău, nu mă învinovăți, perfecționează-te!
Scoate și tu o carte, nu te mai uita doar în ograda mea și-a altora!
Cât încă mai avem câțiva prieteni comuni, care au simțit că trebuie să aflu despre ocupația ta recentă, despre buruieni otrăvite aka flori de câmp (lol), era necesară această notiță și le sunt recunoscătoare celor care mi-au trimis mesaje. N-aș fi văzut nimic, nu mă mai interesează nimic din ce ești ori ce faci, dar le mulțumesc.
Oricum, nu merg să citesc mizeria aia, oricum, nu mai există aia pentru mine. S-a terminat mai demult, sunt conșientă, dar acum am tras linia și eu. Nu-mi voi mai pierde vremea cu unii ca ea, pentru că eu mi-am învățat lecția: dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii, așa că am ieșit la timp.
Detalii în privat. 😉
Poate succesul meu, atât în viața reală, cât și în cea virtuală, îi deranjează pe unii. Ghinionul lor.
Pupo 😛 oricum continuă și talentul nu mi-l ia nimeni. Așa cum nu-mi ia nici celelalte aproape 100 de cărți ilustrate, numele meu premiat, numele meu în librării, expozițiile,  competențele, firma și alte realizări, că nu-i elegant să mă laud aici.
buruiana

O buruiană aka floare de câmp

 

Comments are closed.