Iarna în pădure, la a treia pagină. O carte creată pe facebook!

Iată că avem a treia ilustrație, însoțită de o poezie scrisă de Avem deja trei iustrații, patru pozeii superbe, compuse de originala și talentata Irina Bek,  o poezie superbă a cunoscutei mele prietene Adela Onete,  plus câteva povești scrise de celebra creatoare a lui Tobias elefănțelul, Claudia Lizica Lazăr (Claudia Groza). În așteptarea cărții noastre, vă invit să citiți și să priviți Iarna animăluțelor în poienița magică, care este o parte din Anotimpurile în poienița magică. Va fi o carte care SIGUR va avea o lansare pe măsură, fiind prima scrisă în direct, prietenii mei de pe facebook lăsând acolo poeziile și poveștile , imediat sub ilustrația propusă de mine. Avem speranțe, deja și promisiuni. Și, nu uitați, avem drept de autor.

Aici, doar în joacă, o propunere de copertă. Fie vor fi patru cărticele cu cele patru Anotimpuri în pădure, o idee mai veche de-a mea, fie Antimpurile poieniței magice va fi cartea care le va cuprinde pe toate patru, cu ilustrații și texte, pentru o carte creată în direct, cu martori (!), pe facebook. 🙂

 

 

 

 

 

Crăciunul în poienița magică

De Irina Bek – Silvings

Noaptea vine de îndată
În pădurea albă toată,
Luna stă în vârf de brad
Luminat pe crengi de jad.

Sub beteală și alune
Moșu-n grabă daruri pune,
E puțin întârziat…
Ceasul nu l-a deșteptat!

Și-are zboruri…milioane,
Doar când toată lumea doarme!
Se strecoară printre vise
Și prin ușile închise.

Omul de zăpadă-l știe
Dar, ascuns sub pălărie
Se preface a dormi
Până darul-l va primi…

Sau până ce melcul mic
Nu mai doarme nici un pic-
Pe broscuță a trezit:
„Turtă dulce am găsit!

Și un fes de catifea,
Un fular și-o acadea!”
Iepurașul,țup și el
Să desfacă, plin de zel!

Dar în panglici se încurcă-
Cârtița abia-l descurcă!
Bucuros și drept răsplată
Îi oferă ciocolată!

Ce de-a daruri, fel de fel!
Prăjituri și caramel…
Noaptea-i toată luminată
În pădurea fermecată!

 

Claudia Lizica Lazăr

Darurile Crăciunului
de Claudia Groza
În pădurea înghețată,
Un brad împodobit se arată,
Sub care, Crăciun grăbit,
Multe daruri a-nghesuit.
Ceva util pentru fiecare,
Să simtă că-i sărbătoare.
Omul de Zăpadă, misterios,
Cu pălărie de domn serios,
A primit un fular gros,
Să-l apere de gerul fioros.
Melcul cu fes fistichiu,
Are o cremă magică,
Ce-i oferă viteza argintului viu.
Când i se face frică.
Iepurașul Fulg de Nea,
Cu năsuc de catifea,
Are-n dar bomboane,
Morcovi și baloane.
Broscuța Oachi, săltăreață,
Cu gura mare și strungăreață,
A primit papuci cu blană,
Să reziste mândrei iarnă.
Cârtița neagră Norocel,
Veselă și plină de zel,
Și-a primit lanternă
Pentru galerii în beznă.
Moș Crăciun este bătrân,
Muncitor și darnic,
Nu uită pe nimeni,
Mai ales de-i harnic.
Atelierele cu spiriduși,
Huruie tot anul,
Pentru-a umple sacul,
Cu jucării și bucurii.

CRĂCIUNUL ÎN PĂDURE
de Claudia Groza
Iarna primise ştafeta de la sora sa, Toamna. Se jucase destul micuţa Iarnă şi sosise timpul să îşi pună în valoare talentele. Cu ajutorul prietenului său Ger, în câteva ore pământul fusese acoperit cu o haină argintie de omăt.
Spiriduşii lui Moş Crăciun au pregătit imediat sania şi au înhămat renii.
– Drumul este foarte bun, stăpâne! Aveţi grijă! Luaţi un felinar pentru orice eventualitate!, grăi spiriduşul Sparky.
– Nu este nevoie! Luna şi stelele îmi vor fi parteneri de nădejde, rosti Moş Crăciun.
Renii au fost bine hrăniţi şi îngrijiţi în ultimele luni. Aveau energie, iar dorul de plimbare se înteţise!
Rudolf era şeful renilor, având nasul roşu, ce lumina puternic în întuneric. El ştia foarte bine traseele din întreaga lume. Astfel, nu uitase nici animalele din pădurile de pretutindeni, din mări şi oceane.
În pădurea de la marginea satului, Moş Crăciun a împodobit un brăduţ, care licărea multicolor printre copacii îmbrăcaţi în mantii de gheaţă. Rudolf a aşezat darurile pentru animale la baza bradului ce primise haine de sărbătoare.
Omul de zăpadă, ce purta o elegantă pălărie albastră şi un fular asortat, a privit atent la numeroasele daruri. Oare el ce o fi primit? A fost cuminte şi s-a lăsat confecţionat cu drag şi bucurie de copiii din sat.
Luna şi stelele au coborât curioase să verifice cadourile. Cu siguranţă Moş Crăciun lăsase ceva şi pentru ele. Uitaseră însă că trebuiau să aştepte zorii, altfel dispariţia lor de pe cer crea un întuneric adânc.
– Hei! Rudolf! Luminează-mi drumul! Nu mai văd nimic!
– Stăpâne, energia mi-a scăzut. Trebuie să mănânc ceva, altfel nu mai pot lumina. Am nevoie de energie pentru a trage sania cea grea. Drumul este încă foarte lung, şopti renul.
Omul de zăpadă a auzit necazul lui Moş Crăciun şi a alergat cât a putut de repede la noua sa prietenă, cârtiţa Tanţa.
– Tanţa, Tanţa! Te rog trezeşte-te! Moş Crăciun are nevoie de tine să îl ghidezi prin întuneric.
– Sigur! Sigur! Eu sunt maestră la mersul cu ochii închişi.
„Cine ar putea să îl hrănească sănătos pe renul Rudolf?” se gândea Omul de Zăpadă. „Iepurele Rilă, care are energie şi viteză, dar şi o vedere foarte bună.
– Rilă, te rog, trezeşte-te! Renul rudolf are nevoie de o porţie de morcovi. Altfel, darurile pregătite cu migală şi talent de spiriduşii lui Moş Crăciun nu vor ajunge la toată lumea.
– Bineînţeles!, zise Rilă, în timp ce lua din cămară o porţie de morcovi.
Situaţia a fost remediată în timp util.
– Mulţumim mult de tot, Tanţa şi Rilă pentru ajutor, spuse Moş Crăciun. Anul viitor veţi primi un cadou suplimentar, drept răsplată.
Cârtiţa scosese sania pe drumul principal, iar porţia de morcovi i-a reaprins nasul lui Rudolf.
– Drum bun, Moş Crăciun!
Luna, după ce şi-a descoperit colierul de perle, a realizat că şi-au părăsit postul cu mult înaintea zorilor.
– Hei! Dragele mele stele şi steluţe! Nu observaţi că este întuneric? Moş Crăciun se va rătăci dacă nu îi asigurăm lumina necesară.
– Ups! Ai dreptate, stăpână!, au rostit acestea în cor, urcând rapid pe bolta albastră.
Secundele, minutele şi orele au zburat cât se pronunţă cuvântul „CRĂCIUN” şi au sosit zorii zilei.
Animalele nerăbdătoare au sosit cu mic, cu mare să îşi vadă cadourile.
Omul de Zăpadă a primit un flaut pentru a cânta şi încânta fiinţele din pădure.
Iepurele Rilă a primit o carte de bucate. Toţi prietenii lui îi cunoşteau talentul gastronomic, dar şi pofta pentru mâncăruri alese. Cârtiţa Tiţa a primit un set cu lopeţică şi făraş pentru aş săpa mai uşor galeriile. Melcul Lică, a primit o minitricicletă pentru a ajunge rapid la familia sa. Broscuţa Oaca a primit un cozonac, vanilat şi cu multe stafide.
– Îţi mulţumim Omule de Zăpadă pentru că ai fost la post şi ne-ai trezit pentru a-l ajuta pe Moş Crăciun, spuse cârtiţa.
– Cu mare drag! Moş Crăciun este un bătrân atât de blând şi darnic şi muncitor. Nu stă nicio clipă. Tot anul munceşte în atelierele sale alături de spiriduşii săi şi Crăciuniţa, soţia lui.
– Dragi prieteni, ce vreţi să vă gătesc? O ciorbă fierbinte sau o prăjitură cu fructe de pădure uscate cu grijă în bârlogul meu?, strigă Rilă.
– Orice, numai fierbinte să nu fie!, şopti timid Omul de Zăpadă.
Animalelel s-au privit cu atenţie şi au început să râdă.
– Ai dreptate, prietene! Vrem să stai cât mai mult împreună cu noi.
Omul de Zăpadă a început să cânte, iar animalele s-au pus pe dansat şi veselit.