Clujului îi lipsesc niște patinoare bune, largi. Singurul practicabil (că despre cel din Piața Unirii mă abțin să comentez) este ”Patinoarul Cora”. Făcute cu telefonul, iată niște poze cu Enya și Oana, una din bunele ei prietene, într-o frumoasă zi de iarnă.
Patine … imi amintesc de copilarie 🙂 si de concursurile de patinal artistic pe care le urmaream cu sufletul la gura si cu ochii atat pe figurile acrobatice cat si pe tinuta vestimentara a patinatorilor, bineinteles incantata fiind de fondurile muzicale alese de coregrafi.
Din prisma unei patinatoare amatoare cu experienta 🙂 pot spune ca patinajul reprezinta mai mult decat un sport. Reprezinta o forma extraordinara de relaxare si buna dispozitie data de alunecarea lina pe gheata …
Chiar am povestit pe facebook cu dragii mei clujeni cât de bine ne era în copilărie și adolescență, când funcționau mai multe patinoare în Cluj, mai precis trei și toate foarte bune. Când îngheța lacul, se transforma în superb patinoar! Da, sunt de acord cu tine, nici nu-l consideram sport, era o bucurie așteptată întreg anul. 🙂
Am patinat 20 ani, am încercat cu succes și rolele, poate mă încumet și acum! 🙂
Ehei ! Mi-ai amintit de zilele în care nu puteam să adorm de bucurie sâmbătă seara, fiindcă duminică dimineața urma să merg la patinoar și să mă întorc înghețată bocnă, dar fericită ca o pasăre care a zburat în înaltul cerului…
Să ai zile frumoase, Mirela !
Amintiri frumoase, geroase, dar încălzite de bucuria nemăsurată a alunecării pe gheață! Era cea mai frumoasă zi, duminica de iarnă cu patinaj. Eu mai mergeam și în timpul săptămânii, eram pasionată!
La fel, numai zile minunate, Zina dragă!
pe gheata nu am patinat niciodata dar pe rotile, da…
imi amintesc in schimb de patinajul artistic pentru care in copilarie stateam lipita de televizor…mi se parea si inca mi se mai pare un sport fascinant…
Așa era și a rămas! Feeriile pe gheață sunt ceva de vis. Îți mai amintești?!…Sonja Henie în Sun Valley Serenade! 😉