Gând de parfum

balmain_vent_vert_pre1990_reformulation_ Fereastra deschisă lăsa perdelele din in subțire, alb, să fluture răcoros și simplu, strecurând în încăpere adierea amiezii…Simțeai cum se pârguiesc roadele începutului de vară. Vedeai, gustându-le la început parfumul, cireșele lui Iunie afișând obraji de rubin. Parfumul căpșoarelor căpșunilor anunța vacanțele fără de început, fără de sfârșit. Zephyrul cald al după-amiezii șoptea îndemnuri din grădină. Corcodușele cu parfum acidulat, roșietice sau cu ten de chihlimbar, pline de mireasmă acrișoară, râdeau printre crengi. M-am gândit adesea cum ar fi o lume fără parfum (ori simț olfactiv) și m-am cutremurat. Nu! N-ar fi posibilă, ar fi stearpă, fadă, fără bucurie și chiar fără gust. Grădina zăcea leneșă încă, adierile slabe ale zilei de început de vară nereușind s-o dezmorțească.
Purtându-i, sol neprețuit,
în adiere,
mireasma…
Trandafirii abia deschiși împrăștiau parfum venit de prin Isphahan. Nu păreau să sufere de căldură, dimpotrivă, ca pe orice ființe superbe, vara îi binedispunea. Seara veni plină de regești miroasne: crini imperiali în duel olfactiv cu sabaticii tei înfloriți, pe care vânticelul acela sprințar îi deposeda de miresme pentru-o clipă, lăsând în amintire parfum pentru un secol. Sub pași, iarba împrumuta adierilor de început de noapte catifelată arome de sevă crudă, verde, împletită cu parfumul mușchiului de stejar adus de-o boare răcoroasă  taman din pădurea Sânzienelor. Teii – suverani și-n noapte! În zori ne vom bucura din nou de adierile dătătoare de viață din parfum: petale, ierburi, poame,  grădini, ape, ceruri.
………….

Când deschidea ușa camerei, curentul purta, pe aripile-i ușor enervante, miresme de pudră intens parfumată, de săpun alb, oval și deosebit de bun, de ruj bogat, roșu, cremos și bucle ondulate cu fierul încins. Așa mirosea acel ”budoar”, cum obișnuia doamna să-i spună. Era atracția vilei, ne fascina, poate și pentru că nu mai văzusem o primadonă decât pe scenă. Nu știam exact de ce stă aproape tot anul la Sinaia, dar nu voi uita parfumul adus de curent, din încăperea locuită de ea. Mi se părea în vârstă, am aflat că avea vreo 45 de ani…Ei, copiii îi văd vârstnici și pe adulții de 25 de ani! Mi-ar fi plăcut să cânte, obșnuită fiind cu muzica de operă de mic copil, cu spectacolul, și teatrul. Așa a rămas: parfum bun și puternic de pudră (poate Caron), de ruj, săpun, fier încins. Doamna mi-a zâmbit de câte ori ne-am întânit în curtea vilei. Și eu ei, chiar și acum îi zâmbesc, când prin parfum, o văd în amintire.
………………..

Fereastra dimineții s-a recompus din brume și violeturi pale. Cerul era luminat straniu pentru acea oră matinală…S-o deschid? brrr, hai, totuși! Zâmbesc amintindu-mi de epoci fără termopane, dar cu flori de gheață pe geam și mâini lipite de soba de teracotă, caldă, ademenitoare. Vântul rece aduce fulgi albi cu iz fad, vanilat, gustul și mirosul zăpezii. Mi-e dor de aspra sa mângâiere și de parfumul unic, care umplea camera mea de copil odată cu furișa deschidere timidă…Dimineața aceea de iarnă și inconfundabilul său parfum. Zori de zi aspri, geroși, dar calzi și parfumați în iarna copilăriei.

……………

Plimbare tânără și apăsată. Tălpile simt umedul nisip, mângâiat de calda și mătăsoasa spumă, tiv dantelat al valurilor mării. Briza ne umple de parfumul pe care-l vom duce cu noi acasă, înnebunind o lume: mireasma de sare, alge, iod, flori de mare, soare, scoici, vacanță și nisip încins, care-ți ia mințile și te înrobește pe viață.

………………

-E gata, priviți ce culoare, aur curat!
Am avut cel mai bun tată din lume. E motivul pentru care știu că sunt una din cele mai bune mame din lume. Am învățat de la părinții mei să fiu un părinte minunat și știu că sunt așa. Dovleacul tăiat în semilune aromate, împrăștia parfum auriu-oranj, de toamnă brumată, bogată și coaptă. Câte zece dovleci uriași aducea tata în fiecare toamnă, pe care îi despica, îi aranja în semilune elegante în tăvi, și, pe rând, îi cocea în cuptorul încins, care trimitea în adieri ademenitoare, semnale olfactive inconfundabile, delicioase, magice.

………………..

Trecea cu eleganță și forță dintr-o încăpere în alta, lăsând în urmă-i mireasmă de domn adevărat. Coleg mai vârstnic al mamei mele, domul doctor era întotdeauna extrem121112_acquadiparma_hero de curat, impecabil îmbrăcat și extarordinar de bine și subtil parfumat. Aflat la vârsta nepoților, își păstra un aer tânăr datorită bunăvoinței, umorului, aspectului foarte îngrijit. Parfumul său era exact ca adierea unui vânt răcoros care spulberă arșița și teama, lăsând în loc aer proaspăt și liniște. Era Acqua Di Parma și a rămas unul din cele mai bune parfumuri până azi.
……………………

Pe deasupra viilor, așa a trecut întâi acea boare, ca-n poeme. Aromatice miresme, condimentate parfumuri de frunze veștede și scorțișoară, ceai negru deosebit de tare, fum și must, jar și vin rubiniu. Gutuile: parfum sec și amărui, adus din livadă de vântul aspru ce anunță brumele.
Lemn umed, mucezit,
mușchi de copac desfrunzit
de frunze
ce-s covor
de arămie mantie aromată.
………………..
o.3352

 

E ca oglinda zarea

și-i parfumată firea
cu tinere miresme!
Când a mai fost așa o sărbătoare a Paștelui, un asemenea aprilie cald, de liliacul înflorea la mijloc de aprilie?! Eu, mică, în sandale albe din lac, cu șosete albe-spuma laptelui, bine întinse pe gleznele svelte și înalte, mă mândream cu rochia din catifea vișinie. Roșul obraz al ouălor vopsite, alături de florile parfumate ale liliacului alb, ale liliacului mov, ale ierbii tinere de primăvară caldă ca vara… A fost atunci și nu-i uit mireasma adusă de vânticelul cel mai șăgalnic, iute și domol, ca într-o glumă. O glumă de-acum câteva zeci de ani.

 

 

 

 

 

[inlinkz id = 57]

 

 

 

Aș asculta Enya, Afer Ventus, în timpul lecturii.

Articole create 906

21 de comentarii la „Gând de parfum

  1. In povestea ta ne-ai condus in toate anotimpurile, cu parfum de flori, de fructe, iarba verde si aroma dovlecilor copti, parfumul doamnei si cel al tatalui tau drag.Mirela,cum am mai spus si alte dati, nu ma prea pricep la cuvinte asa ca nu scriu mai mult, iar povestea mea e doar cu imagini.Sa ai un weekend frumos!

    1. Gabi, mă bucur sincer că te-am purtat ca gândul și cu vântul parfumat pe aripi de amintire. Am fost acum la tine și mi-am limpezit ochii cu frumos. Splendid! 🙂

  2. Ce coincidenta! Am ales amandoua acelasi parfum! Pe mine m-a fascinat in primul rand femeia cu par verde… 🙂
    Tare frumos este parfumul povestii tale de astazi! Cred ca este una dintre cele mai impresionante din cate am citit la tine, si nu am citit putine. Atatea amintiri, ingemanari, atatea trairi… Ma bucur ca am avut ideea de a alege vantul… 🙂
    Te imbratisez, Mirela!

    1. Sunt, la rându-mi, impresionată de frumoasele tale cuvinte, dar și de alegerea similară a ”vântului din ierburile verzi”, care nu știu dacă e coincidență sau o atracție pe care amândouă o avem pentru atemporal, autentic și …antic, adică bun, frumos și durabil.
      Cu același drag te îmbrățișez!:)

  3. Vânt verde, vânt de tinerețe
    ce nu se pierd,
    se-mbracă în soare,
    în algă de mare,
    în frunza de nuc
    din timpul caduc.
    Vănt verde, răscolitor
    de arome de viață,
    de amintiri ce nu mor.

    M-ai purtat magnfic pe aripi de vânt. Îți sunt recunăscătoare și mă-nclin în fața sufletului tău frumos!

    1. Iar tu m-ai purtat magic pe…
      aripi de vânt-de-poezie,
      așa cum numai tu știi scrie!
      Am făcut și eu versuri! La fel de recunoscătoare, te îmbrățișez! 🙂

  4. Mi-e un dor, dor nebun sa scriu povesti cu parfum, sa-mi amintesc parfumuri si mirosuri sau parfumuri si mirosuri sa-mi evoce amintiri. Dar nu am timp, timpul dedicat mie e o raritate. Cand si cand apuc sa scriu cate ceva, exclusiv despre cineva. el imi ocupa tot timpul, toata inima si mintea, muza e el si pot sa scriu doar despre el caci ma uimeste in fiecare zi. N-am reusit sa astern nici un cuvant astazi, ieri, alaltaieri, pentru ca sunt angajata full time in serviciul Lui, dar am avut 5 min la dispozitie sa citesc cu mare drag povestile de aici. Mi-e un dor nebun de scris povesti cu parfum… Iti multumesc Mirela, pentru o noua traire, pentru un nou parfum si poveste cu parfum.

    1. Așa este, Tina dragă, când avem bucuria să devenim mame, timpul nu mai este al nostru! Dar cât de minunat este să îl dedicăm ființei noi care ne cotropește viața, cât de frumoasă e perioada cu bebeluș, știi și tu! 😛
      Știu că ai avut o copilărie foarte frumoasă, pot spune că am și ”adulmecat” căteva miresme pe la tine, în povești cu mult tâlc, și, cum spuneam, cu mult parfum. Te îmbrățișez! 🙂

  5. Nu stiu parfumul acesta, am sa-l caut, pare sa fie elixirul unei primaveri vesnice si al unei tinereti fara batranete:). Ce multe amintiri, parca am citit franturi dintr-o carte si acum, vreau sa o pun in cos, s-o iau acasa, sa o citesc pe indelete, si sa ordonez franturile…sa tot aflu:)

    1. Ca și povestea ta, aceasta e venită din amitirile pe care fiecare parfum le scoate din cel mai prețios cufăr, cele mai drag, care a ferecat în el parte din copilărie, adolescență, prima tinerețe, cu tot ce au avut ele mai frumos.

  6. Draga Mirela Teodoreanu,complex e vantul tau,asa iti dai seama ce te-ai face fara el?
    Ce bine suna Vent Vert,l-ai lua macar pt nume,asa,sa zici din varful buzelor ce parfum ai 🙂

    1. Ahahahah! Da, mi-am asumat cu respect numele, se pare că n-am încotro! 😉
      Așa-i, e mereu ca o adiere, ca o șoaptă din vârful buzelor vântului verde, cu parfum incredibil! 😛

  7. Nu stiu cum ai facut de ai adunat in aceste randuri, scrise de tine, o lume intreaga si o viata intreaga. Parca pornesc de la copilaria mea si usor, usurel, spre adolescenta, tinerete …oare am ajuns la maturitate?! …inca nu stiu 🙂

    Dar povestea ta are mai multe inceputuri si un singur sfarsit: parfumul vantului ne rascoleste amintirile, cele atat de frumoase si pe care nu stiam ca le aveam.

    1. Alexandra, rândurile vin așa, ca amintirile, e de ajuns să simt un parfum care să le stârnească, sau să caut în amintire mireasma de cireșe, trandafir, dovleac copt, liliac, altele, și gata, copilăria mi se așterne intactă și frumoasă, așa cum a fost! Te îmbrățișez! 🙂

    1. Dacă sunt zână, înseamnă că a meritat să creez atâtea zânișoare din cuvânt și culoare. Te îmbrățișez! 🙂

  8. Buchet măiastră de miresme și amintiri. M-am delectat, din nou, cu povestea ta parfumată într-o zi de duminică. Parcă simțeam nevoia de a citi ceva… acest ceva. 😊

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus