Parfumul copilăriei

Am ales ca prima parte să fie o repostare, a doua fiind un fragment nou, în care povestesc despre parfumul copilăriei puiul meu drag.

Partea I

 

Stai…ba nu, fugi! Ba stai! Veneam în fugă de la școală, într-o vreme ireală parcă, atunci când pașii nestăpâniți ai copilului care eram zburau, nu mergeau, iar eu pluteam, nu umblam, atât eram de ușoară și lipsită de griji. Odată sosită acasă, mă repezeam la felia mare de pâine unsă cu unt, peste care era întins, cu generozitate, un strat de dulceață de zmeură, căpșuni sau caise. Nu prea mâncam altceva pe vremea aceea, fiind mofturoasă, iar mireasma adusă din paradis, a dulceților acelor timpuri, a rămas amprenta olfactivă a amiezelor din școala primară. Aroma dulce și ușor astringentă a zmeurei, vișinelor, căpșunilor sau caiselor alcătuiește și azi unul din cele mai prețioase parfumuri, pe care generoasa mea copilărie le-a păstrat într-un sipet ferecat și foarte drag mie.
Când pașii răsunau pe una din aleile curții casei copilăriei mele, simțeam frunzele toamnei sub tălpi, le auzem foșnetul și inhalam parfumul de toamnă matură, coaptă, în care dulceața poamelor se împletea mieros cu acidulatul miros al strugurilor cățărați pe ziduri.
În licăr de cristal și clinchet de colindă, adulmecam vrăjită parfumul bradului cu conuri, înalt și frumos, răspânditor de proaspătă mireasmă. Un parfum care mă cucerește și azi, poate pentru că e unul din cele care te duc direct în copilărie…Sau sigur și pentru că…Și bradul fi-va verde, pentru parfumul lui. Patinam cu grație, așa cum cea mai dragă mie ființă o face acum ( și da, ați ghicit că e vorba despre draga mea fiică, să-i dea Dumnezeu 100 de ani fericiți!), sfidând gerul, care nu mă gonea în casă nicicând. Parfumul iernii avea miros de patine și săniuță, alunecând pe lacul înghețat, pe derdelușul din spatele castelului sau pe noul patinoar.
Cât verde și câte buchețele de ghiocei încap în sufletul și în mâinile unui copil născut primăvara, care trăia – și continuă s-o facă – atât de intens Primăvara ca stare, încât se confunda cu ramurile înflorite și cu renașterea însăși. Dăruiam viorele învățătoarei, dar și colegelor de clasă, împletindu-le cu ghioceii crescuți din omăt și cumpărați de la țigăncușe de-o vârstă cu mine…Parfumul viorelelor, zambilelor, narciselor, lăcrămioarelor…Dar ce tot spun eu? Când va fi să fie, vreau ca acest parfum tânăr să-mi inunde nările, dar și un strop de liliac înflorit în zori. Paradisul e ușor de cucerit când știi să simți mireasma primăverilor proaspete, crude, strălucitoare.
”-Hai, copii, am ajuns”! răsuna plină de voioșie frumoasa voce a tatălui meu. Parcă-l aud, parcă-l văd…Săream de pe bancheta din spate a mașinii, năvălind în curtea bunicilor. Cât de calde și blânde figuri aveau bunicii, cât de imensă și necondiționată iubire strălucea în privirile lor, înnobilându-le chipurile liniștite. ”-Hai să vă pup, dragii bunicii! mă strângea bunica lângă ea, iar eu deja deslușeam aroma de cozonac proaspăt scos din cuptor, aluat cu vanilie și nuci pralinate dinspre făptura ei blajină. Mereu va mirosi așa amintirea bunicii. Adaug  și  mireasma de busuioc ce răzbătea din toate dulapurile, din  lenjeria de pat, cuverturile, hainele și chiar părul ei cărunt, prins într-un coc mic, la spate. Intram, mic cu mare, în casa primitoare și gătită de sărbătoarea Paștelui. La intrare, sărutam în treacăt  ciorchinii abia înfloriți ai liliacului.
Vara venea
cu alte arome. Cireșe la urechi, mirosind a vacanță,  veniți către mine! Luați-vă de mână cu teii înfloriți, dar și cu cei mai fragezi boboci de trandafir, care mă transformau în prințesa diminețile de iunie. Nisipul și apa sărată a mării descalificau orice posibil cântec de sirene..Doar mireasma exista pentru mine pe plaja presărată cu azur și aur pur. Câmpii verzi,  dealuri albăstrii…munți aromați cu rășină de brad…Și lavanda. Lavanda e o foarte veche și duioasă amintire. Țin minte o sticlă înaltă, cu pereți groși,  opacă,  greu de pătruns cu privirea, purtând pecetea albastrului profund  de cobalt, regal, distins și întunecat. Odată dopul înlăturat…minune! Parfumul era atât de luminos, sincer și proaspăt! Toate câmpurile de lavandă se iveau în plin soare! În aburul acelui parfum niciodată nu era înnorat. Nimic nu perturba seninul din sufletul meu, când simțeam parfumul lavandei venind dinspre bunicul și  dinspre elegantul meu tată ( o vreme, pentru că mai târziu tata a înlocuit lavanda cu Men’s Club). Un parfum al copilăriei, a acelor vremuri de demult. Lavanda a rămas mirosul inimilor și sufletelor senine. Acele zile însorite și fericite mă bucură și azi și nu mi le poate lua nimeni, sunt amintiri de lavandă, amintiri de câmpuri albastre-mov, inspirate cu toată aroma lor de o sticlă simplă, magică, parfumând oameni deosebiți, buni, cinstiți, importanți, care au fost cândva în preajma mea, apărându-mă de toate relele acestei lumi, iar amintirea lor și a lavandei mă apără și azi.
Acuarelele. Mirosul albastrului de Prusia, acid și tare, despre care am aflat mai târziu că e toxic și pe care îl adoram, mirosul acuarelelor noi, al foilor de bloc de desen și parfumul nesfârșit de drag al zilelor în care așterneam soarele și frunzele pe coli cu parfum de librărie dragă.
Mama. O haină de blană parfumată, din care răzbătea un parfum feminin, cast, de o rară eleganță. Parfumul cuișoarelor din eugenatul de zinc al cabinetului stomatologic, adus acasă și păstrat de părul său platinat până la dușul de seară. Sticluța de Miss Dior, din care ”furam” câte o atingere prețioasă, sau cea de Coco Chanel, care mă purta departe, fără să știu pe vemea aceea că e un parfum oriental.  Aroma de ciocolată a tortului de ziua mea, sau cea de vanilie, a tortului făcut  de ziua fratelui meu. Parfumul lipsei de griji, de care mi-e atât de dor. Uneori o întreb dacă mai ține minte parfumul dulapului ei…și imediat îmi răspunde:”Desigur, era Velur, puțini își mai amintesc de el.”

Partea a II-a

Parfumul copilăriei puiului meu, acum domnișoară, dar tot puiul meu, al nostru, e cel mai frumos care poate exista. Cel mai bun și mai drag lucru din Univers. Mămicilor și tăticilor, mă puteți contrazice, oare,  când vă spun că parfumul care se ridică, suav și cald  din creștetul copilului nostru când este bebeluș, are miresamă de miere, lapte și bococ proaspăt de trandafir roz și că e un parfum care nu se compară cu nimic pe lume?! Că e cel mai scump și neprețuit parfum din Univers?! Cel mai bun și fără de seamăn?! Așa este, și de aceea amintirea lui dăinuie în noi și în copiii noștri până la adânci bătrâneți. Somnul liniștit și profund al copilului meu miroase cald, a flori albe și a soare, a catifea de noapte de vară înstelată și mere dulci. Somnul curat și adânc al scumpei mele are parfumul dimineților tinere de iunie, pline de miere de salcâm și tot ce-i mai drag pe lume. Diminețile puiului meu au parfum de lapte și scorțișoară, de frișcă, dulceață de zmeură și pâine caldă. Mersul drept și frumos la fetei mele răspândește parfum de iarbă fragedă și soare, iar fluturarea părului ei mătăsos și strălucitor umple aerul de miresme de senin și trandafiri albi culeși din grădinile lui Iunie. Mă trezesc, uneori, adulmecându-i ghiozdanul (acum o geantă haioasă, firesc!) și trăgând cu nesaț parfumul de cerneală, mine de cărbune de desen, hârtie scumpă, așa cum am învățat-o noi să folosească pentru desen, tuburi de  acrylice, parfum de albastru, carmin, ocruri,Terra Sienna… Parfum de muncă și creație, parfum de elevă de 10, de fată frumoasă și curată. Parfum lejer și fin, de domnișoară elegantă, cu un gust desăvârșit.  Mireasmă de floare de tei și fân, dar și un strop de condiment iute, care se degajă din secretele curate. Parfum de soare, degajat de tricourile  din bumbac ale orelor de dans, sau bluzele din lână ale zilelor de patinaj.  Parfum aspru și lemnos,  de examene luate cu note maxime sau parfum dulce și pipărat, din vacanțele venețiene sau thessalonike. Parfumul copilăriei copilului meu e cel mai drag, mai bun și mai vital parfum care poate exista.

 

 parfumul copilariei

 

[inlinkz id = 53]

 

Articole create 906

18 comentarii la „Parfumul copilăriei

  1. Frumoasă îmbinare a două parfumuri, a două copilării legate, prin şi peste ani, de parfumul dragostei de mamă!
    Sper că voi citi aici, peste alţi ani, şi despre copilăria nepoţilor 🙂

    1. Mă bucur mult că ți-a pălăcut, Vero! 🙂 Să dea Dzeu să scriem cu drag și despre nepoți! :p
      Acum am citit pagina ta de jurnal în prag de majorat și mi-a adus aminte de acele zile incredibile, mai ales că ziua mea e la început de martie. Ți-am scris și ție că nu voi uita cum am așteptat majoratul, dar nici că acesta a însemnat, de fapt, Moartea Căprioarei. Pentru că trebuie să mâncăm ca să creștem, nu-i așa, iar pentru asta, uneori, mai plângem.
      Mulțumesc, Vero! 🙂

  2. Mireille, tu es simplement formidable, comme d’hab’! 🙂 stii ca-s mama de baiat si de fata, asa ca articolu’ tau mi-a mers la casa sufletului…<3 sanatate, bucurii si satisfactii – azi, mâine, mereu… cu drag amical, Mélanie NB

  3. Minunat!
    Ai avut o copilarie frumoasa, frumos parfumata si ai reusit sa oferi copilei tale dragi o copilarie la fel de frumoasa si de frumos parfumata. Cand pasii ti-au fost armonios indrumati stii sa faci acelasi lucru si frumusetea se transmite… ereditar. 🙂
    Viata fericita va doresc! Si sufletul senin sa va fie!
    Pupici cu drag!

  4. Plutesc printre mirări și admirație. Doamne, am împărțit același parfum!La tine parcă-i mult mai frumos, mai intens. Bine că nu am putut continuat călătoria printre amintiri. As fi mers în pas cu tine, aș fi respirat cu nesaț aceleași arome. M-aș fi oprit, ai ghicit, la parfumul fetelor mele. Sigur, cineva ar fi gândit că te-am copiat. Nu am copiat, dragi oameni frumoși, doar am retrăit aceeași copilărie. Ne-a fost dat să ne întâlnim colindând prin în lanul de lavandă. Sunt fericită de tot ce am găsit. Voi mai veni.

  5. Ce copilarie minunata ai descris, Mirela! Cu tot frumosul si universalul ce tine de o copilarie fericita si tu ai avut din plin asa ceva. Fiecare cuvant ilustreaza perfect asta.
    Ehee…am cautat articolul din care este extrasa prima parte. Pentru ca nu imi aminteam de el in totalitate desi cred ca, pe undeva, vreo bucatica am mai citit, deoarece inceputul mi-e cumva familiar. Nu faceam insa parte din „Poveste” pe atunci, m-am alaturat abia la inceput de Ciresar. Imi place grozav amestecul de miresme, de culori, de sentimente si de uimire in fata vietii descoperita cu fiecare zi, cu fiecare anotimp prin ochii unei fetite cu suflet sensibil de artist.
    Si-mi place cum ai descris copilaria fiicei tale, copilarie vazuta prin ochi calzi si grijulii de mama iubitoare. Enya e norocoasa ca are o astfel de mama. 🙂
    Si printre toate splendorile copilariei se impletesc, cu gratia desavarsita cu care ne-ai obisnuit, parfumuri. Parfumuri adevarate, clasice, pretioase.
    O reala incantare aceasta postare, draga Mirela! Iti multumesc cu o sincera imbratisare! 🙂

  6. Doamne, Mirela, ce tema frumoasa. Parfumul copilariei nu se devalorizeaza niciodata, dimpotriva, odata cu varsta devine din ce in ce mai drag si mai puternic. Probabil, in curand, voi experimenta si eu parfumul descris in partea a doua, dar pana atunci ma las purtata prin amintirile mele de muzicalitatea si parfumul vorbelor tale.
    Te imbratisez.

  7. Nobile parfumuri, ale copilăriei tale și a fetei tale, Dumnezeu să vă dea sănătate la amândouă ! Frumos scris, dar nu e o surpriză, așa ne-ai obișnuit. 🙂

  8. sa iti revezi copilaria prin ochii copilului tau, sa iti reamintesti cum erai atunci si sa intelegi cum este copilul tau acum , sa faci o paralela intre cele doua copilarii – iata cateva din misterele si minunile vietii. iar tu le ai spus atat de frumos.

  9. Abia acum am reuşit să citesc cap-coadă şi am rămas fermecată de notele suave de parfumuri care răzbat din scrierea ta. Imi place enorm că şi mama, şi fiica poartă cu ele drag de dans, de patine, de călătorii şi acuarele; că ambele sunt talentate şi artiste şi că lumea ce ne-o arătaţi e o lume elegantă, fină, rasată şi tres, tres chic. E formidabil cum am uitat eu de dulceţurile copilăriei mele şi de mirosul de lavandă. Mi-ai adus un aer de copilărie fericită şi fără griji şi mă bucur enorm pentru cele de atunci şi de acum, ce-ţi întregesc personalitatea. Cred că aceste două texte mi-au mers la inimă mai mult decat altele. Îţi mulţumesc. Am o seară grea, obositoare, dar am vrut a nu intra în ziua de sâmbătă fără să te citesc. Vă doresc zile frumoase, cu miros de primăvară. Primăvara ta!

  10. Mereu puii nostri vor fi doar ai nostri . Nimic peste ei sau dincolo de ei, nu?
    Dragi amintiri am de demult, dragi le am legate de puiul meu chiar daca cea mai mare parte a copilariei ei, eu am fost doar un parinte de concediu.

Dă-i un răspuns lui Tina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus