Solfegiind între anotimpuri, simt că trupul și sufletul nu au aceeași viteză de deplasare. Dinspre  toamnă, am reusit sa plecăm puţin câte puţin şi cred că senzația pe care o încercăm în iarnă, vine dintr-o diferență de inerție: trupul se deplasează fără probleme, adică îl acoperi cu un palton, încalţi ceva adecvat ninsorilor ce vor veni, pui o eşarfă mai călduroasă şi gata, este al iernii. În vreme ce sufletul e mai greu de urnit: se leagă de parcurile ruginii, de dimineţile ceţoase si albe, de fumurile aromate ale lui octombrie si de stropii incisivi ai ploilor lui noiembrie, de parfumul strugurilor stafiditi…De care nu simți că ești dependent decât în momentul în care pleci definitiv către iarnă.
Treptat, când ești complet inundat de parfumurile și fluidele noului anotimp, când ți-a venit și sufletul la loc şi solfegiezi:”Asta este, a venit iarna!”, o iei din loc către primavară, de care ți-e  dor, aspirând deja la vară, de care îţi va fi şi mai dor, ca de frumusețea la care nu ai acces imediat, dar de unde imaginația şi dorul îți trimit semnale. Mie, toamna îmi trimite încă semnale, sunt o indisciplinată care se încăpăţânează să trăiască în… vara plecată demult, aspirând insă etern la… primăvară!

Solfegiez si eu acum, între anotimpuri, între ani, între timpuri. De fapt, cam asta cred (solfegiez)  eu despre suflet.

winter eyes

Winter Eyes de Mirela Rusu Pete

 

O scriere la … secundă, asta ca să solfegiez și eu în corul Irealiei. Sper că n-am intarziat de tot, deoarece acest articol participă la provocarea  Irealiei, care propune săptămânal un cuvânt pentru o joacă frumoasa.

 

Categories: Diverse

15 Responses so far.

  1. avatar Irealia says:

    Sufletul are o viață a lui, o viteză a lui, o tinerețe a lui, un anotimp, o iubire… De-am fi doar suflete, am zăbovi mai mult în frumos. Ce tablou mi-ai pictat în fața ochilor!

    Corul Irealiei îți mulțumește frumos, iar Irealia însăși te pupifică, enyano! 😉

    • avatar Mirela says:

      Obsedata de forta si ponderea sufletului, l-am strecurat si in solfegiul dintre anotimpuri. Ai dreptate, totul ar fi mai frumos!
      Am sansa ca macar tabloul sa fie cu suflet, te pup, miraculoaso! 🙂

  2. avatar Silving says:

    Na,sufletul meu are nevoie de albastru inca,zilele astea,de ceva timp,asa ca tabloul tau mi-a solfegiat numai bine 😉

  3. Ha-ha! Mirela, fără să fi citit această postrae, pe facebook ţi-am spus că tu faci ce faci şi tot la proimăvară-vară îţi este gândul şi iată că găsesc aici mărturisirea ta în acest sens! Ai scris aşa cum scrii tu mereu şi ai reuşit să faci un cântec din solfegiul tău cu decor de cer de toamnă totuşi ! Cel puţin aşa îmi spun nuanţele pe care mi le dezvăluie calculatorul meu !

    • avatar Mirela says:

      Trebuie sa iti dau dreptate, Auras, la Primavara ma gandesc, ce sa fac, omul se gandeste mereu le ceea ce iubeste! 😉
      In pictura, m-am gandit la un cer de toamna rece catre iarna, atunci cand parca iti vine sa privesti de dupa ferestre afara, fara sa iai parte la suflul rece al iernii ce vine, asa ma gandeam, dar si la frumusetea viitoarelor zapezi curate. 🙂

  4. avatar Silving says:

    Da,si eu la fel vad iarna.
    Acum imi dau seama,is imbracata in albastru de sus pana jos :))
    Super culori are pictura ta!

    • avatar Mirela says:

      Albastra, alba si gri, inghetata dar eleganta, atunci cand zapada nu-i murdara…Are frumusetea ei si iarna.
      Multumesc si ma bucur ca albastrul meu a ajuns la sufletul tau frumos! 🙂

  5. […] îmbrăcată în albastru.Și mi-am dat seama de asta comentând tabloul albastru al Mirelei,și apoi gândul m-a dus la Vienela și Vavaly ale căror jurnale le-am citit azi,și de aici […]

  6. avatar Adriana says:

    De ce nu mă mir de ce spui? Cred că e un solfegiu care mă prinde si pe mine, in cuvintele tale tesute perfect, cu iz de anotimpuri si ecou de suflet cu dor de…vară.

    • avatar Mirela says:

      Ai cuprins tot sufletul anotimpurilor dragi in acest raspuns, Adriana draga, asa cum faci mereu. Eu de ce nu ma mir?! Poate am inceput sa ma obisnuiesc cu stilul tau cald si elegant. 🙂

  7. avatar Anca says:

    Un ritm alert al anotimpurilor, trec precum o melodie pe care mai dorim sa o ascultam…
    devenim nostalgici

  8. avatar elly weiss says:

    Culorile sunt minunate. Stii cat imi place albastrul. Si primavara 😉
    Iar daca totul se imbina cu ganduri despre suflet e perfect! 🙂

  9. […] Martin Page, M-am hotărât să devin prost. Acum, la a doua lectura,  am gãsit si  regãsit detalii care mi-au rãsplãtit ideea de-a rupe câteva ore din timpul consacrat televizorului.         […]

  10. […] între anotimpuri, între ani, între timpuri. De fapt, cam asta cred (solfegiez) eu despre suflet. Mirela Pete (Solfegiind între […]

Leave a Reply